Spre deosebire de victoria extremiștilor sau a partidelor anti-sistem în întreaga Europă, în Irlanda pare că toate voturile duc în aceeași direcție. Cele trei partide principale - dintre care două guvernaseră împreună și unul era în opoziție - au câștigat toate în jur de 20%. Însă sistemul electoral complex aproape că asigură continuarea aceleiași direcții a țării, în ciuda nemulțumirilor economice care i-au scos pe irlandezi la urne.
Dintre cele 174 de locuri din camera inferioară a parlamentului de la Dublin, Dail, 43 au fost câștigate de Fianna Fail (partid de centru-dreapta, asociat liberalilor europeni). Alte 36 de Fine Gael (centru-dreapta) și Sinn Fein (stânga), în timp ce social-democrații și laburiștii au strâns împreună 20 de mandate. Independenții au alte 23. Verzii au scăzut de la 12, la un parlamentar.
Niciunul dintre principalele trei partide din Irlanda, Fianna Fail, Fine Gael sau Sinn Fein, nu a trecut pragul de 25%. La finalul zilei de vot, diferența dintre cele partide în exit-polluri era sub marja statistică de eroare, însă era clar că nicio coaliție a oricăror două partide nu ar putea forma o majoritate de 50%.
Au obținut proporția de prime preferințe:
- Sinn Fein (stânga): 21,8%,
- Fine Gael (centru-dreapta): 20,8%,
- Fianna Fail (centru-dreapta, liberali): 19%.
Luni dimineața, rezultatele încă nu erau finalizate, din cauza sistemului reprezentativ complicat din Irlanda. Acolo nu se alocă locuri în parlament în funcție de procentajul total, ci oamenii își clasează primele preferințe dintre candidații de pe buletinul de vot, indiferent de partid. După ce sunt aprobați candidații cu cele mai multe voturi, „surplusul” de voturi peste pragul de câștig se realocă către a doua preferință a votanților.
În aceste condiții, un guvern nu se va forma la Dublin timp de câteva săptămâni, timp în care vor avea loc negocieri intense.
Câteva surprize încă se cunosc, însă. Ministrul Sănătății, Stephen Donnelly, și-a pierdut mandatul în parlament. Verzii sunt în colaps total, trecând de la 12 parlamentari la unul singur.
Liderul Fine Gael, Simon Harris, este premier din aprilie. Campania lui a mizat pe tinerețe și personalitate.
În 2020, cele trei partide au obținut rezultate similare cu alegerile de acum, între 20 și 25 de procente. Sinn Fein, care câștigat cu cel mai bun rezultat dintr-un secol, spărgând dominația celor două partide, nu a reușit să formeze un guvern pentru că nu a prezentat suficient de mulți candidați ca să umple toate locurile acordate de alegători în parlament.
În ultimii ani, Irlanda a fost guvernată de o alianță Fine Gael - Fianna Fail - Verzii, iar premierii din cele mai mari două partide au făcut o rotație la jumătatea mandatului, însă acestea au scăzut mult în sondaje.
De data aceasta, o alianță Fine Gael - Fianna Fail (trecând peste diferențele politice de la baza formării acestor partide, în tabere diametral opuse acum un secol) ar fi nevoită să guverneze minoritar, strângând doar 79 dintre cei 88 de parlamentari necesari pentru o majoritate. Ambele partide au exclus o colaborare cu Sinn Fein, dar nu se mai pot alia cu Verzii - de fapt, Verdele, rămas unul singur, care nu mai este o forță în parlament.
Mary Lou McDonald, lidera Sinn Fein, nu ar putea deveni prim-ministru nici dacă ar putea forma o coaliție cu celelalte partide de stânga, mai mici. Împreună, nu au mai mult de 60 de locuri în parlament, dar o majoritate necesită 88.
În schimb, Sinn Fein a indicat că ar dori să formeze o coaliție largă cu alte partide mai mici de stânga: Social-Democrații, Laburiștii și partidul People Before Profit (Oamenii înaintea profitului).
„Există o lume întreagă mai departe de Fianna Fail și Fine Gael”, a declarat lidera Sinn Fein, Mary Lou McDonald. Cu toate acestea, numeric ar fi imposibilă o conducere Sinn Fein fără susținerea unuia dintre cele mai mari partide din țară - cele două care juraseră să nu colaboreze cu ei.
De la Social-Democrați a venit și cea mai mare surpriză a alegerilor, însă nu de natură electorală. Lidera partidului, Holly Cairns, a născut exact în ziua alegerilor.
Actualul premier (taoiseach, pronunțat ti-șoc) Simon Harris, din partea Fine Gael, a preluat puterea în aprilie, după ce predecesorul său, Leo Varadkar, s-a retras din funcție pe fond de extenuare.
Harris, cel mai tânăr taoiseach din istoria țării, a scăzut însă recent în sondaje din cauza unei gafe. El a încercat să evite discuția cu o femeie care l-a confruntat pe subiectul ajutoarelor prea mici pentru îngrijitorii persoanelor cu dizabilități. Momentul a fost filmat și a devenit viral.
Crizele cu care se confruntă Irlanda
Irlanda este una dintre cele mai bogate țări din Europa, dar, spun criticii, numai pe hârtie.
Țara a atras investiții internaționale enorme, iar multe companii precum Google sau Microsoft și-au construit acolo sediul european. Însă, tocmai pentru a atrage aceste companii, guvernul irlandez a impus taxe extrem de joase pentru aceste companii, astfel că ele nu contribuie la bugetul țării și la bunăstarea cetățenilor. În schimb, veniturile lor sunt calculate la PIB-ul țării, pe care-l umflă artificial.
În realitate, țara se confruntă pe alocuri cu o sărăcie comparabilă cu țările est-europene. Unul din cinci copii duce lipsa unei perechi de încălțări sau unei haine călduroase. În zonele rurale, lipsesc aproape cu desăvârșire slujbele cu venit înalt, transportul în comun sau activitățile culturale.
Irlanda a trecut printr-o formă a crizei financiare după 2008 comparabilă cu țările sud-europene, ceea ce a oprit un boom imobiliar și de investiții. Guvernul nu a organizat construcția locuințelor sociale sau accesibile de atunci, astfel că țara suferă o criză acută a locuințelor.
Dublinul a mizat pe construcția multor apartamente de lux. Or, nimeni în afară de programatorii de la multinaționale precum Google sau Microsoft nu-și permite să închirieze astfel de apartamente.
Acestea au devenit de două ori mai scumpe față de media europeană și s-au dublat ca preț față de 2010: chiria medie a unui apartament capitala Dublin trece de 2.100 de euro pe lună, în condițiile în care salariul median este în jur de 2.800 de euro pe lună. Unul din cinci angajați câștigă sub 2.000 de euro pe lună.
Criza locuințelor este atât de gravă, încât unul din trei irlandezi își dorește să emigreze către un alt loc mai accesibil. Anul trecut au părăsit țara aproape 70.000 de oameni, jumătate irlandezi, dar și mulți străini care au renunțat la a mai încerca să se descurce în țară. Țara ar avea nevoie să construiască zeci de mii de locuințe în fiecare an pentru a face față cererii.
Asta, într-o țară care deja are un fundal istoric de emigrație, de unde pleacă anual mii de tineri, îndreptându-se spre Marea Britanie, SUA sau Australia. Un tânăr irlandez dintr-un mediu educat ajunge să participe la mai multe „parastase australiene”, petreceri de rămas-bun pentru prietenii care se mută peste ocean, decât la nunți sau botezuri.
Irlanda a primit zeci de mii de refugiați, fără să se gândească unde să-i pună. Mulți dintre ei au ajuns în stradă.
Din cauza crizei locuințelor a crescut și numărul oamenilor fără adăpost (peste 15.000, dintre care 4.000 de copii, într-o țară de 5,2 milioane), iar mulți dintre refugiații primiți în țară nu au unde se duce și ajung să trăiască pe străzi, de unde autoritățile îi strâng cu forța. Nici studenții nu-și pot găsi chirii în marile orașe, astfel că ajung să renunțe la studii sau sunt nevoiți să-și piardă ore întregi în fiecare zi făcând naveta, bazându-se pe un sistem de transport în comun slab.
Toate acestea duc la o viață destul de deprimantă pentru majoritatea irlandezilor. Unul din cinci irlandezi spune că se simte singur majoritatea timpului sau mereu, iar aproximativ unul din patru consumă excesiv alcool în mod episodic (binge drinking), adică consumă mai multe de șase băuturi într-o seară, de mai multe ori pe lună.
Cum funcționează sistemul electoral din Irlanda?
Irlandezii au votat pentru Dail, camera inferioară a parlamentului, care are 174 de locuri. Pentru că sistemul electoral este unul foarte complex de reprezentare proporțională numit vot transferabil unic, oamenii alcătuie o listă de preferințe, astfel că niciun vot nu trebuie să fie irosit sau gândit să fie „util”.
Alegătorii nu votează o listă întreagă a unui partid, ci pot vota un candidat al unui partid ca primă preferință, alt candidat al altui partid pe locul doi, și așa mai departe. Apoi intervine sistemul cotelor, care redistribuie voturile în surplus ale candidaților deja aprobați pentru intrarea în parlament și ale celor care nu trec pragul. Totul e explicat de Sky News.
Afișe electorale în fața parlamentului de la Dublin.
Pentru că sistemul este atât de complex, rezultatele nu vor fi finalizate până duminică. În unele circumscripții, voturile vor fi renumărate și alocarea recalculată chiar și de zece ori.
Irlandezii nu pot vota din diaspora. Pentru voturi mai importante, precum au fost referendumurile pe tema avorturilor sau a căsătoriilor între persoanele de același sex, zeci de mii de oameni s-au întors acasă din Europa, Statele Unite, chiar și din Australia.
Ce reprezintă cele trei partide politice?
Irlanda este printre puținele țări unde nu există un partid extremist care să amenințe puterea. Deși există nemulțumiri majore față de guvernanții în exercițiu, busola politică a partidelor clasice din Irlanda nu se împarte după ideologie.
Cele trei partide principale, Fianna Fail, Fine Gael și Sinn Fein, au fost fondate pentru a mobiliza politic oamenii dintr-o țară născândă. După 700 de ani de dominație britanică, ultimul secol a fost unul tumultuos pentru mica insulă din capătul vestic al continentului.
La începutul secolului XX, Irlanda își câștigase independența față de Imperiul Britanic (1919-1921) și încerca să-și dea seama care să-i fie noul loc în lume, care a născut un alt conflict sângeros, Războiul Civil (1922-1923).
Guvernul în funcție susținea un tratat care ar fi acordat o independență ca cea a Canadei, deci tot în Commonwealth-ul britanic, în timp ce opoziția își dorea o republică total independentă. Guvernul a câștigat războiul civil, cu susținere britanică.
Partidul Fine Gael (Familia Irlandezilor) se trage din rândurile susținătorilor guvernului și ai tratatului cu britanicii. Fianna Fail (Soldații Destinului) a strâns mulți oameni care se opuneau tratatului, „furându-i” de la Sinn Fein.
Cele două partide cu o poziție politică similară, Fine Gael și Fianna Fail, au fost inamici de moarte timp de aproape un secol, pe subiectul relației cu Marea Britanie. Sinn fein, considerat partid de stânga, își are originile în rezistența armată împotriva britanicilor.
În Sinn Fein (Noi Înșine / Noi Singuri), grupare care exista încă dinaintea războiului de independență, au rămas cei care se opuneau tratatului. Ulterior, Sinn Fein a păstrat asocierile de pe vremea războiului de independență cu Armata Republicană Irlandeză (IRA). Succesorii lor paramilitari sunt cunoscuți pentru terorismul lor în numele anti-imperialismului în timpul problemei irlandeze (The Troubles), conflictul din nordul Irlandei care a început în anii ‘60 și s-a încheiat cu Acordul de la Belfast, din Vinerea Mare a anului 1998.
Așadar, peisajul politic irlandez s-a format în raport cu Londra, într-un fel similar cu raportul partidelor de la Chișinău față de Moscova, însă cu elementul adăugat al unui conflict civil sângeros care stă în spatele diviziunilor dintre partide.
În ziua de astăzi, fiecare partid a trecut de nivelul inițial al raportului cu britanicii și și-a dezvoltat un program politic. La nivel european, Sinn Fein (partid care activează și în Irlanda de Nord, unde se află acum la guvernare) este asociat grupului Stângii, mai ales datorită trecutului său revoluționar și militant.
Fine Gael se aliază cu grupul de centru-dreapta al Popularilor Europeni, de care ține și PAS, în timp ce Fianna Fail ține de familia europeană a liberalilor. Așadar, politicile lor sunt similare, însă atitudinea față de Londra i-a făcut inamici de moarte până recent.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te