Jakov Milatović, omul care l-a detronat pe Milo Đukanović, longevivul lider al Muntenegrului

În urmă cu câteva luni, puțini erau cei care ar fi pariat că Jakov Milatović, contracandidatul la președinția Muntenegrului, e pe punctul de a-l detrona pe cel mai longeviv lider ales în mod democratic din Europa. De fapt, economistul în vârstă de 36 de ani, educat în Occident, nu era nici măcar alegerea propriului său partid pentru această funcție.

Dar fostul ministru al economiei a reușit să se impună, înregistrând o victorie zdrobitoare asupra președintelui Milo Đukanović în turul doi din 2 aprilie, care a evidențiat un val de neîncredere publică și opoziție față de președintele în exercițiu, în vârstă de 61 de ani. Rezultatele preliminare din noaptea alegerilor au sugerat că Milatović a câștigat al doilea tur de scrutin cu o diferență de 60-40. Djukanovic și-a recunoscut înfrângerea și i-a urat învingătorului o președinție "de succes".

Đukanović, liderul Partidului Democrat al Socialiștilor (DPS), a condus efectiv Muntenegru ca președinte sau prim-ministru din 1991, dar guvernarea lui a fost compromisă de acuzații de corupție și de implicare în crima organizată.

Victoria lui Milatović ar putea, de asemenea, să dea un impuls partidului său, Europa Acum! înființat acum nouă luni, înaintea alegerilor parlamentare anticipate, programate pentru 11 iunie.

Milatović, un mister

Dar la doar doi ani și jumătate după ce a renunțat la activitatea bancară internațională pentru a se alătura unui cabinet problematic, controlat de forțele pro-sârbe, Milatović rămâne un mister pentru mulți muntenegreni și pentru majoritatea străinilor.

S-a născut în capitala Muntenegrului, Podgorica, cunoscută la acea vreme sub numele de Titograd, în decembrie 1986. A fost același an în care Đukanović, o stea în ascensiune, s-a alăturat președinției Ligii Tineretului Socialist din Iugoslavia, ulterior o trambulină către președinție și fotoliul de prim-ministru în perioada postcomunistă și postindependență a Muntenegrului.

După ce și-a finalizat studiile economice la Universitatea din Podgorica, Milatović a petrecut un an ca bursier la Universitatea de Stat din Illinois, în Statele Unite, iar apoi a studiat la Viena și la Roma. A continuat studiile, obținând un master în economie la Oxford.

După studiile universitare, a lucrat la o bancă regională și apoi la Deutsche Bank, înainte de a se alătura Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) ca economist la Londra și Podgorica.

Apoi, alegerile din 2020 au dat o majoritate problematică, de un singur loc, în parlamentul muntenegrean unui ansamblu de grupări pro-sârbe, pro-ortodoxe sârbești și de altă natură, trimițând DPS-ul lui Đukanovićîn opoziție pentru prima dată de la primele alegeri multipartite în 1990.

Aproximativ o treime dintre locuitorii Muntenegrului se identifică ca fiind sârbi și aproximativ două treimi sunt creștini ortodocși aparținând de o ramură locală a Bisericii Ortodoxe Sârbe. Tensiunile cu Belgradul s-au atenuat, în general, de când Muntenegru și-a declarat independența față de Serbia în 2006, dar problemele legate de identitatea națională muntenegreană și de cultura comună rămân puncte sensibile.

Afișul de campanie al lui Jakov Milatović, pe străzile din Podgorica.

Milatović și-a părăsit slujba în străinătate pentru a deveni ministru al economiei în cabinetul de „tehnocrați” al premierului Zdravko Krivokapić, unul dintre cei 12 „apostoli” - așa cum îi numea Krivokapić - ai unui guvern negociat sub ochii vigilenți ai Bisericii Ortodoxe Sârbe de la Mănăstirea Ostrog pentru a afirma credibilitatea pro-sârbă și pro-biserică a coaliției.

În guvern, Milatović și-a unit curând forțele cu un alt analist de treizeci și ceva de ani bine școlit și umblat prin lume: ministrul de finanțe Milojko Spajić.

Cei doi au demonstrat rapid că au talent pentru simplitatea populistă. Spajić și Milatović au fost arhitecții unui plan de stimulare și reformă care a crescut salariile în parte prin eliminarea contribuțiilor la sistemul de sănătate în plină pandemie. Supranumit „Europa acum”, planul a avut rezultate imediate, contribuind la mai mult decât dublarea salariului minim lunar - de la 222 de euro, la 450 de euro - și la creșterea salariului mediu de la 530 de euro la 670 de euro.

Criticii spun că aceste măsuri au călcat efectiv în picioare afirmația inițială a lui Milatović că guvernul este „dedicat... reformelor structurale”, au paralizat capacitatea financiară a sistemului de sănătate și au lăsat țara vulnerabilă la un „scenariu grecesc” de incapacitate de plată. Milatović a pus eșecul reformelor pe seama lipsei de voință politică, despre care spune că a împiedicat, de asemenea, candidatura Muntenegrului la UE.

Dar inițiativa „Europa acum” le-a adus ambilor politicieni o susținere populară considerabilă. Criticând agresiv epoca Đukanović, Milatović s-a lăudat că măsurile adoptate de cabinetul din care făcea parte au dus la „prima creștere semnificativă a nivelului de trai în Muntenegru din ultimii 30 de ani". De asemenea, el a sugerat că țara „ar putea ajunge la un salariu mediu lunar de 1000 de euro, într-o perioadă scurtă de timp”.

Guvernul Krivokapić a căzut în urma unui vot de neîncredere din februarie 2022, provocat de o criză legată de negarea genocidului de la Srebrenica din 1995 de către un ministru de rang inferior, rămânând în funcție până în aprilie, în calitate de interimar.

Până în iunie 2022, cu Spajić în funcția de președinte și Milatović ca adjunct, cei doi au creat un nou partid politic cu o agendă declarată de centru, pro-UE și anticorupție, numit Mișcarea Europa Acum! (Pokret Evropa Sad!).

Președintele în exercițiu, Milo Đukanović, votează la 19 martie.

În octombrie 2022, cu Milatović în fruntea listei partidului din Podgorica, unde locuiește aproape o treime din Muntenegru, Europa Acum! a obținut un procent uimitor de 21 % din voturi pe baza promisiunilor de modernizare a forței de muncă și de asigurare a prosperității economice.

Spajić, etnic sârb, și-a anunțat planurile de a fi contracandidatul lui Đukanović la alegerile prezidențiale din această lună, dar candidatura sa a fost împiedicată de faptul că a avut multă vreme reședința oficială în Serbia și de suspiciunea de dublă cetățenie.

Fiind următorul pe lista de candidați potențiali ai partidului, Milatović a umplut cu succes golul.„Nu este chiar atât de important în acest moment care dintre noi candidează", spunea Milatović în ianuarie, înainte de retragerea lui Spajić, spunând despre sine că este „un om care nu a fugit niciodată de responsabilități”.

În cadrul campaniei electorale, și-a pus în evidență experiența sa economică și sprijinul pentru cererea de aderare a Muntenegrului la UE, aderare mult frânată de eșecurile în materie de reforme și de oboseala legată de extindere în rândul membrilor blocului comunitar. De asemenea, Milatović a pledat în mod constant pentru relații mai strânse cu Serbia.