E posibil ca expresia „a juca la două capete” să-și aibă originea în jocul de poker. Nu voi intra în detalii „tehnice”: cunoscătorii știu la ce mă refer. În limbajul curent, expresia trimite la abilitatea cuiva de a nu se limita la o singură oportunitate. Iar de aici la eticheta devalorizantă de „oportunism” nu mai e decât un pas. Viața politică ne oferă, în acest sens, multe exemple.
Your browser doesn’t support HTML5
Alexandru Călinescu: Jocul (politic) la două capete
Iată cazul actualului președinte al Senatului, Teodor Meleșcanu. După ce, înainte de 1989, regimul comunist îi încredințase responsabilități importante, Meleșcanu s-a acomodat fără probleme noilor realități, a ajuns demnitar de prim rang și are la activ o bogată carieră de traseist politic. Când ultimul partid din care făcea parte, ALDE, s-a retras de la guvernare, Meleșcanu a fost mai întâi de acord după care s-a răzgândit și a acceptat oferta social-democraților de a prelua postul de președinte al Senatului. Liderul ALDE, Tăriceanu, l-a acuzat de trădare și a anunțat că renegatul a fost exclus din partid. „Nici vorbă”, a replicat Meleșcanu, nerecunoscând autoritatea fostului său șef. Așa că acum câteva zile el a rezolvat dilema împăcând, cum se spune, și capra și varza: voi activa de acum înainte, a spus venerabilul politician, în grupul senatorial PSD, dar voi fi în continuare membru ALDE. Ca românul imparțial, vorba personajului lui Caragiale…
O altă situație interesantă e legată de posibila moțiune de cenzură care ar putea duce la căderea guvernului Dăncilă. Liderul partidului PRO România, Victor Ponta, se arată foarte hotărât în a sprijini moțiunea și a da jos guvernul Dăncilă. Dar…. Căci există un dar: Dăncilă trebuie să plece, împreună cu toți oamenii lui Dragnea, declară Ponta, însă după aceea partidul PRO România ar dori să intre la guvernare alături de …PSD ! Cu alte cuvinte, tot partidul Vioricăi Dăncilă ar rămâne la butoane.
Așadar, s-ar schimba un guvern deși, în fapt, nu s-ar schimba mai nimic. Iar Victor Ponta e acum de partea opoziției în speranța că mâine va împărți puterea cu cei aflați astăzi la putere. Pentru unii, asta se cheamă inteligență politică. În ce mă privește, consider că avem a face cu o mostră de oportunism de cea mai joasă speță. Cu care, din păcate, românii au început să se obișnuiască.