Administrația Biden a eliberat 11 prizonieri din Yemen în ultimele zile de mandat, înaintea revenirii în Casa Albă a lui Donald Trump.
Cei 11 - dintre care nici unul nu este acuzat de vreo faptă penală, ci doar de apartenența la gruparea al-Qaeda, pe care toți o neagă - au fost transferați către Oman după peste 20 de ani în închisoare. Mulți dintre ei fuseseră aprobați pentru transfer cu ani în urmă.
În decembrie au fost transferați alți deținuți, originari din Kenya și Malaezia. Un tunisian, trasferat în țara sa de origine la sfârșitul lunii decembrie, fusese ținut în Guantanamo Bay încă de la deschiderea centrului de detenție, în ianuarie 2002.
În închisoarea de la Guantanamo Bay, din Cuba, mai rămân 15 deținuți, față de 40 la începutul mandatului lui Biden. Ei provin din Afganistan, Indonezia, Irak, Libia, teritoriile palestiniene, Pakistan, Arabia Saudită, Somalia și Yemen.
Dintre cei rămași, 3 așteaptă transferul, 9 sunt condamnați sau acuzați de crime de război și alți trei sunt în detenție pe termen nedefinit fără acuzare.
SUA a avut anumite dileme în a transfera prizonierii rămași în Guantanamo, din cauza posibilității că aceștia ar putea fi abuzați sau recrutați de grupări extremiste dacă vor fi trimiși înapoi în Orientul Mijlociu.
Unul dintre prizonierii pe care americanii vor să-i transfere este un cetățean irakian-afgan, cel mai vârstnic dintre cei rămași în Guantanamo. Abd al-Hadi al-Iraqi suferă de dizabilități cauzate de o boală regenerativă și a mărturisit, în urma mai multor ani de detenție și tortură, că ar fi fost comandant de grupare teroristă în Afganistan. Apărătorii drepturilor omului spun că autoritățile americane vor să-l trimită într-o închisoare din Irak, în ciuda acordului de pledoarie la care au ajuns cu acesta și a principiului de nereturnare.
Unul dintre prizonierii rămași, Muhammad Rahim al Afghani, presupus asociat apropiat al lui Osama bin Laden, este considerat a fi o monedă de schimb în negocierile sensibile dintre talibanii afgani și guvernul american. Casa Albă vrea să-l trimită înapoi în Afganistan, la schimb cu trei americani reținuți de militanți în 2022.
Un acord de pledoarie disputat
Khalid Sheikh Mohammed, suspectat că ar fi plănuit atacurile din 11 septembrie, încă se află în Guantanamo Bay. El, împreună cu alți doi, urmau să accepte un acord de pledoarie - să accepte vinovăția pentru 2.976 de morți și să primească pedeapsa de închisoare pe viață - însă mișcarea a fost blocată de o curte de apel.
Guvernul american inițial negociase acest acord, însă apoi s-a dezis de el. Secretarul de Apărare, Lloyd Austin, spune că a însărcinat un alt oficial să se ocupe de acest acord, pe care l-ar fi semnat fără aprobarea sau înștiințarea diplomatului. Austin a încercat să revoce acordul, pentru ca Mohammed și asociații săi să fie aduși în fața justiției, însă autoritățile militare au afirmat că a acționat prea târziu și că nu are autoritatea să anuleze retroactiv astfel de acorduri.
Schiță din tribunalul militar de la Guantanamo cu Khalid Sheikh Mohammed.
Acum, un tribunal civil încearcă să răstoarne decizia, însă audierile lui Mohammed au fost amânate, iar primul termen a fost programat după inaugurarea lui Trump. Nu se știe ce se va întâmpla cu această speță odată cu revenirea lui Trump la putere, însă cel mai probabil cei vizați vor rămâne în continuare în închisoarea din Cuba.
Dacă Mohammed și alți doi prizonieri acceptă un acord de pledoarie, nu vor mai putea fi condamnați la moarte și nu vor mai putea lua parte la un proces public. Multe din „dovezile” care ar putea fi prezentate, însă, sunt distorsionate din cauza faptului că au fost obținute în urma torturii. Mohammed, spun observatorii, a fost torturat de sute de ori atât în Guantanamo, cât și în centrele de detenție secrete ale CIA: doar waterboarding (simularea înecării) i s-a făcut de 183 de ori în închisorile CIA.
Rudele victimelor de la 11 septembrie condamnă acest acord, spunând că merită să audă ce informații au autoritățile despre plănuirea atacului asupra turnurilor gemene de la World Trade Center și a Pentagonului și ce dovezi există împotriva celor acuzați. Mai presus de toate, ei își doresc ca acest „calvar juridic” să se încheie.
Ce este centrul de la Guantanamo Bay
Guantanamo Bay este o închisoare a Statelor Unite în sud-estul Cubei, pe teritoriul unei baze navale americane. Acolo sunt ținuți, începând din 2002, prizonieri musulmani, bănuiți a fi membri al-Qaeda, ai mișcării talibanilor sau altor grupări militante. Închisoarea este emblematică pentru așa-numitul „război împotriva terorii”, început de administrația republicanului George W. Bush în SUA după atacul din 11 septembrie 2001.
La maximul său de capacitate, în închisoare se aflau sute de deținuți din zeci de țări, mulți dintre ei ținuți fără acuzații clare și fără metode de recurs, unii reținuți în continuare chiar și după ce au fost aprobați pentru transfer în alte țări. Totul, în virtutea unui ordin militar semnat de George W. Bush, care permite reținerea pe termen nedefinit a cetățenilor altor țări.
Mulți dintre prizonierii din Guantanamo Bay au fost supuși torturii religioase - au fost puși să distrugă Coranuri sau au fost mânjiți pe față cu ceea ce li s-a spus că este sânge menstrual și li s-a oprit apa din celule, împiedicându-i să se roage pentru că nu erau curați.
Dintre cei 780 de oameni (doar bărbați, nici unul cetățean american) care au fost reținuți în închisoarea Guantanamo Bay, doar 16 au fost condamnați de autoritățile americane pentru fapte penale. În jur de 100 de ei sufereau de depresie sau boli psihice, mulți au făcut greva foamei sau au încercat să se sinucidă, arată documentele publicate de WikiLeaks în 2011.
Administrația președintelui George W. Bush a argumentat că autoritățile nu sunt obligate să acorde prizonierilor protecțiile constituționale de care se bucură cei întemnițați pe teritoriul SUA și a refuzat să aplice Convențiile de la Geneva privind tratamentul prizonierilor de război.
Guantanamo Bay este sinonimă, potrivit apărătorilor drepturilor omului, și cu tortura aplicată prizonierilor, pe care autoritățile americane le numeau „tehnici intense de interogare” și insistau, la acea vreme, că dau rezultate credibile.
Printre aceste tehnici se numără înecarea simulată, izolarea, bătaia, drogarea forțată, privarea de somn sau expunerea la frig și zgomote puternice. Unor prizonieri li s-au scos câte un ochi, alții au fost agresați sexual sau bătuți cu cioburi de sticlă și sârmă ghimpată, ori arși cu țigările. Cei care făceau greva foamei au fost hrăniți cu forța, prin tuburi băgate în gât, neschimbate de la prizonier la prizonier.
Activiștii pentru drepturile omului demonstrază procedura de waterboarding: prizonierului i se pune o cârpă pe față, este imobilizat cu capul ușor în jos și i se toarnă apă peste căile respiratorii, ceea ce creează senzația de înecare.
Autoritățile americane au recunoscut că l-au torturat pe Maad al-Qahtani (suspectat că ar fi încercat să intre în SUA ca să participe la deturnarea unei aeronave pe 11 septembrie) prin tehnici aprobate de Pentagon pentru a obține mărturii despre presupusa sa vinovăție.
Printre prizonierii ținuți nu din motiv că ar fi fost periculoși, ci pentru că ar putea oferi informații, s-au numărat un jurnalist Al Jazeera, un sătean afgan de 89 de ani care suferea de demență și un băiat de 14 ani care fusese victimă a unei răpiri.
Americanii au reținut chiar și cetățeni britanici despre care știau că nu erau membri ai talibanilor sau al-Qaeda - printre ei, Jamal al-Harith, a fost ținut în Guantanamo doar pentru că fusese prizonier al talibanilor, iar americanii sperau ca el să aibă cunoștințe despre tehnicile de interogare talibane. Unii dintre prizonieri au fost reținuți în schimbul unei recompense financiare, chiar dacă nu erau de fapt implicați sau suspecți de implicare în activități teroriste.
Una dintre primele fotografii din Guantanamo Bay, de la deschiderea închisorii pe 11 ianuarie 2002, publicată de autoritățile americane.
Condițiile din Guantanamo Bay au fost condamnate la nivel internațional de organizațiile pentru drepturile omului și de ONU și UE, care spun că autoritățile americane au încălcat drepturile omului de-a lungul celor peste două decenii de funcționare.
Fostul președinte Barack Obama, un democrat, a promis să închidă într-un an închisoarea atunci când și-a început primul mandat, în 2009. Succesorul său, Donald Trump, a semnat în 2018 un ordin executiv pentru a ține închisoarea deschisă pe termen nedefinit, iar Joe Biden a promis să o închidă. Congresul a blocat fiecare încercare de închidere a închisorii.
Costurile întreținerii acestei închisori trec de 500 de milioane de dolari pe an.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te