O mare confuzie domnește acum în privința protocoalelor, care nu mai sunt secrete, între Parchetul General și Serviciul Român de Informații. O confuzie ce, cu siguranță, este pe placul celor care au avut interes să declanșeze și să întrețină scandalul. Se înmulțesc declarațiile contradictorii, uneori de-a dreptul surprinzătoare.
Este cazul dlui Daniel Morar care pretinde astăzi că protocolul a fost ilegal și de aceea nu l-a aplicat în perioada când era procuror-șef DNA. Un interviu al lui Morar din 2012 spune exact contrariul, domnia-sa exprimându-și atunci satisfacția pentru foarte buna cooperare cu SRI. Și dna Kovesi declară că există în arhiva DNA documente ce atestă că Daniel Morar a aplicat protocolul. Dacă schimbarea de atitudine a lui Daniel Morar are de ce să ne uimească, nu ne miră în schimb că dl Tăriceanu pretinde că nu-și amintește că în 2005, când era prim-ministru, s-a inițiat un prim protocol între cele două instituții. Ce să-i faci, politicienii noștri au o memorie foarte selectivă…
Your browser doesn’t support HTML5
Jurnal de corespondent: Alexandru Călinescu (Iași)
Nu ne putem noi pronunța în legătură cu legalitatea protocoalelor respective. Sunt organisme abilitate să o facă, în primul rând Consiliul Superior al Magistraturii. Ceea ce se vede însă cu ochiul liber este că toată această campanie urmărește două scopuri: diabolizarea serviciilor secrete și compromiterea Direcției Naționale Anticorupție. Și Dragnea și Tăriceanu au încercat, în repetate rânduri, să acrediteze ideea că România este un stat polițienesc, în care au loc numeroase și grave abuzuri. E bine să reamintim că cei doi, alături de alți politicieni la fel de vocali, au probleme cu justiția și că grija lor pentru statul de drept ascunde de fapt interese personale cât se poate de pragmatice. Și cu asta ajungem la finalitatea ultimă a atacurilor anti-justiție: punerea sub semnul întrebării a anchetelor din perioada 2009-2016 și revizuirea proceselor în care s-au judecat cazuri de corupție. Nu s-a spus oare, în 2012, că procesul lui Adrian Năstase ar fi fost unul politic și n-a fost pus fostul premier în rândul martirilor neamului, alături de – sacrilegiu ! – Iuliu Maniu ? Am auzit refrenul acesta și în legătură cu Dan Voiculescu, Relu Fenechiu, Cătălin Voicu etc., etc. Postura de victimă este foarte avantajoasă, în anumite circumstanțe, pentru politicienii corupți.
În acest timp, coaliția de la guvernare adoptă măsuri care să îi protejeze pe infractori și să le asigure bunăstarea. Se preconizează, de pildă, ca după trei ani conflictul de interese să fie prescris. O altă propunere prevede ca persoanele condamnate pentru corupție la o pedeapsă de până la cinci ani să-și poată executa pedeapsa fie acasă, fie în week-end. Să faci din închisoare o sursă de plăcere și de bucurii – acesta pare să fie crezul „umanist” al actualei puteri.