În noiembrie 1995, Franța a fost paralizată ca urmare a grevei lucrătorilor din transporturile feroviare. Guvernul Alain Juppé încercase o reformă a sistemului de asigurări sociale: tentativă eșuată, guvernul cedând în fața amplorii mișcării de protest. Iată că acum istoria pare să se repete. Guvernul de sub conducerea lui Edouard Philippe a anunțat o reformă a statutului feroviarilor precum și spargerea monopolului pe care îl deține actualmente Societatea Națională de Căi Ferate (S.N.C.F). Puternicele sindicate din branșă au reacționat și au decis organizarea unei greve mai puțin obișnuite, o premieră în Franța: se face grevă câte două zile la fiecare cinci zile, și asta vreme de trei luni. Intenția e limpede: dezorganizarea traficului pe o perioadă îndelungată, spre exasperarea călătorilor.
Your browser doesn’t support HTML5
Jurnal de corespondent: Alexandru Călinescu (Iași)
S.N.C.F. numără 150000 de salariați ce beneficiază de avantaje deloc neglijabile: loc de muncă garantat pe viață, salarii corecte, la care se adaugă primele, indemnizațiile și gratificațiile, multe zile de concediu, servicii medicale, 36000 de locuințe sociale, 7000 de apartamente rezervate tinerilor, posibilitatea de a ieși la pensie începând cu vârsta de 50 de ani etc. În același timp, Societatea este deficitară, dar orice tentativă de reformă este văzută drept un atac la sacrosantul „serviciu public”. Dacă în 1995 populația era în mare parte, în ciuda disconfortului produs, favorabilă greviștilor, astăzi opinia publică este mult mai reticentă. Guvernul dă semne că nu intenționează să cedeze. Dacă o va face, ar însemna încă o confirmare a imaginii Franței ca țară nereformabilă.
Paralel cu greva din sectorul feroviar în mai multe universități grupuri de studenți au împiedicat ținerea cursurilor și au organizat proteste împotriva intenției guvernului de a introduce criterii de selecție la admiterea în învățământul superior. Coincidența face că în această perioadă se împlinesc cinci decenii de la revoltele studențești din mai 1968. Dacă atunci studenții măcar făceau risipă de inventivitate în ce privește sloganurile și lozincile, contestatarii de astăzi sunt de o jalnică mediocritate, lansând manifeste cu greșeli de ortografie și de gramatică. S-ar zice că nici stângiștii și nici studenții nu mai sunt ce-au fost.