Multă lume și-a arătat indignarea totală în fața intervenției violente a poliției spaniole, care a căutat să împiedice desfășurarea referendumului de duminică din Catalonia, dar rămâne un fapt juridic de necontestat: referendumul catalan era pur și simplu ilegal.
Sigur, plutește în fiecare din noi simpatia aceasta romantică în favoarea popoarelor mici care își caută autodeterminarea sau independența. „Mândria națiilor mici” (Pride of small nations: the Caucasus and post-Soviet disorder) a fost o carte în care Suzanne Goldberg lua apărarea tuturor minusculelor republici autonome caucaziene aparținând Federației Ruse, cele mai cunoscute fiind Cecenia și Daghestanul. Atunci când unele din acestea au încercat să se separe de Rusia, în urma îndemnului lui Ielțîn către republicile sovietice de a deveni independente („Luați cât de multă suveranitate puteți”), iar Cecenia a încercat să urmeze acest îndemn, mișcarea independentistă cecenă a fost reprimată militar, de către Ielțîn și Putin, cu consecințele știute.
De ce diferența în abordarea alunecării spre independență a entităților conglomeratului sovietic? Pentru că republici sovietice precum Moldova, Kazahstanul sau țările baltice aveau dreptul constituțional, conform Constituției URSS, de a ieși din Uniunea Sovietică. Constituția rusă nu dă însă acest drept entităților federale care o compun, precum Cecenia sau Tatarstanul.
Your browser doesn’t support HTML5
Jurnal de corespondent: Dan Alexe (Bruxelles)
Constituția Iugoslaviei era ambiguă în privința dreptului la secesiune, în mod cert dinadins ambiguă, menționând doar dreptul în sine, însă neprevăzând vreun mecanism pentru asta, ceea ce i-a permis lui Miloșevici să intervină militar și succesiv în Slovenia, Croația și Bosnia. Același lucru se poate spune și despre Kosovo, care a ales lupta armată pentru a se separa de Serbia.
Statutul de Autonomie al Cataloniei, carta care reglementează funcționarea regiunii autonome, nu prevede dreptul la secesiune, lucru confirmat de Curtea Constituțională a Spaniei. Nu există nimic care să dea dreptul la independență, iar aceeași Curte Constituțională a interzis un referendum pe această temă, întrucât el nu ar avea, oricum, nici o valoare juridică.
În același timp, făcând să intervină violent poliția duminică, Madridul a căzut în aceeași capcană în care căzuse acum un sfert de secol Belgradul reprimând violent mișcările independentiste ale kosovarilor. Violența venită de sus, produce un întreg ciclu al violenței. Catalonia dispune de extrem de largi drepturi de autoguvernare, iar o mișcare independentistă ar trebui să lupte mai întâi pe baze legale, căutând modificarea Constituției, iar nu încălcând-o.
Paradoxul, în cazul românilor care aplaudă dreptul catalanilor la autodeterminare este că sunt aceiași care s-ar indigna dacă secuii ar organiza un referendum în chestiunea independenței sau măcar a unei reale autonomii. Mândria națiunilor mici trebuie căpătată și menținută prin negocieri în cadrul legilor, iar nu prin încălcarea acestora.