Acum câteva săptămâni, rețelele de socializare din România s-au inflamat de la povestea unui presupus geniu din Cluj, băiețelul Felix Munteanu, care, la numai 5 ani, ar fi campion mondial la programare informatică. Se mai spunea prin articolele preluate în cascadă că giganții mondiali din IT se bat pe el și că toți românii ar trebuie să fie mândri de asta, deși invidioșii nu ne lasă.
Your browser doesn’t support HTML5
Jurnal de corespondent: Dan Alexe (Bruxelles)
Se mai spunea că faimoasele universități din Oxford, Cambrige si Standford și alte câteva zeci i-au oferit burse impresionante, însă micuțul Felix de 5 anișori a răspuns că el și-ar dori doar să studieze limba si literatura rusa la Universitatea din Sankt Petersburg. Și că urmărește regulat site-ul lui Liviu Dragnea.
La fel, s-a mai zis că după victoria lui Felix la campionatul de programare informatică, echipele Statelor Unite, Germaniei si Chinei au făcut contestație, argumentând că România este o țară prea mică si neînsemnată, care n-ar trebui sa fie lăsată sa câștige un concurs atât de important.
Faptul că zeci de mii de oameni aparent întregi la minte au putut prelua asemenea aberații ușor de verificat e înspăimântător și anulează tot ceea ce credeam despre beneficiile Internetului. Crezuserăm că accesul la totalitatea informației va permite decantarea adevărului de minciună, va lichida propaganda și dezinformarea și va permite o mai bună informare, directă, a cetățenilor de pe toată planeta, fără a mai trece prin filtrul agențiilor de presă și al analizelor presei tradiționale. S-a întâmplat însă exact contrariul. Acolo unde înainte ni se dădea ca argument pentru o prostie manipulatoare: „am văzut la TV”, sau „am citit în ziar”, acum este: „am găsit pe Internet”.
Ai crede că manipularea e ușor de combătut. La urma urmei, în medie, cei cu Internet cunosc măcar o engleză bazică și ar putea verifica printr-o simplă căutare pe Google sau pe câteva site-ul de știri reale că acel copil nu există pe rețelele media în limba engleză. El a fost creat pentru a stârni încă o dată frustrarea și sentimentul de inferioritate al multor români: uite, americanii și germanii contestă geniul copilașului nostru!
Majoritatea oamenilor sunt pierduți în fața masei permanente și crescânde de informații și nu au o grilă de interpretare proprie. Site-ul de la New York Times sau Le Monde are la fel de multă credibilitate cât și Adevărul Despre Daci, Russia Today, Sputnik, sau Extratereștrii Printre Noi.
Aici, pornind de la principiul că prea multă informație ucide informația, se inserează și propaganda rusă, sau a PSD-ului în România. În realitate, avem de-a face cu un război psihologic. Am ajuns într-un moment în care totul pare posibil, dar în același timp nimic nu mai e credibil. Suntem bombardați cu atât de multă informație, încât totul e diluat, adevărul s-a contopit împreună cu falsul într-o ceață informațională și s-a ajuns la concepte monstruoase precum: adevărul alternativ („alternative truth”, sau „alternative facts”).
Asistăm la mai mult decât la o simplă campanie de dezinformare, este slăbirea psihologică a țesutului social, crearea unui sentiment generalizat de persecuție întreținut de un flux permanent de mesaje mincinoase.
Povestea cu băiețelul genial a fost rapid demascată de unele site-uri de presă serioasă, însă demascarea a fost preluată și difuzată mult mai puțin decât minciuna senzaționalistă.
Lipsiți de unelte hermeneutice, de un filtru sau de o grilă de interpretare, oamenii se întreabă: -- Dar cum putem să discernem adevărul? Sigur, există sursele tradiționale, fiabile, independente. Presa de calitate, BBC de pildă, ziare precum cele menționate, dar și marile agenții de presă, precum Reuters, care oferă majoritatea informațiilor gratis, deseori însoțite de explicații, analize și informații elementare pentru a putea interpreta știrea. Acestea sunt însă supuse ofensivei a ceea ce a fost numit „adevăruri alternative”.
Cum pot fi combătute acestea? Prin educație, prin învățarea istoriei. Suntem însă departe de asta când vedem intensitatea negării unor episoade istorice masiv documentate, precum Holocaustul, de către rețele întregi de oameni, mulți foarte tineri, fără educație, fără nici o pregătire istorică, gata să cadă în orice manipulare conspiraționistă.
Ignoranța voită, absența unei grile de interpretare a informației, sunt, din păcate, doar un început al manipulării permanente a informației de către mașinării ideologice complexe, precum cea a lui Rusiei, sau, în România, a PSD-ului. Adevărul e pe cale de a fi sufocat sub „adevăruri alternative”, până când nimic nu va mai fi real. Doar dezorientarea noastră.