Pe fundalul pericolului global pe care îl constituie, de acum înainte, fascismul nihilist al fundamentalismului islamist, săptămânalul satirico-politic francez Charlie Hebdo, care nu iubește nimic mai mult decât provocarea, a scris deja că gândirea lui Cioran s-ar potrivi foarte bine ideologiei distrugătoare a Statului Islamic.
Charlie Hebdo a făcut asta pe fundalul lichidării mediatice a unor oportuniști precum Michel Onfray, filosoful și moralistul nr 1 al Franței de azi, care în ultima vreme alunecă pe o pantă fără limită a provocării. După atentate de la Paris din noiembrie 2015 Michel Onfray a spus:
— „Franța trebuie să înceteze cu politica sa islamofobă.”
Întrebat într-un interviu dacă nu are impresia că acuză victimele mai degrabă decât făptașii, Michel Onfray a continuat: —
„Trebuie să ieșim din timpul jurnalistic al emoției și să intrăm în timpul lung al reflecției filosofice. Ceea ce s-a petrecut vineri 13 noiembrie este un act de război, dar e un război care a fost declanșat acum un sfert de secol de către clanul Bush și aliații lui prin distrugerea Irakului lui Saddam Hussein.”
Si Michel Onfray a urmat, bodogănind, că „poporul comunității musulmane planetare” se răzbună legitim. — „Primul agresor e occidentul”.
Rezultatul: Michel Onfray a fost citat favorabil, ca referință, în unele videoclipuri al Statului Islamic / Daesh.
Dar, scrie Charlie Hebdo, analogia e mincinoasă. Statul Islamic are o doctrină milenaristă și nihilistă care poate fi comparată cu nazismul. Dacă, după mitralierea vizitatorilor din Muzeul Evreiesc din Bruxelles în 2014, sau a desenatorilor și ziariștilor de la Charlie Hebdo în 2015, unii au putut găsi o justificare, masacrarea inocenților de la terase în Paris pe 13 noiembrie 2015 nu are nici una. E vorba acolo de un demers milenarist, apocaliptic, care caută să precipite sfârșitul lumii, și care nu se combate prin argumente.
Toate acele filmulețe de propagandă ale Statului Islamic / Daesh, cu decapitări, lapidări, oameni arși de vii și copii asasini îi face pe islamiștii din Daesh mai răi decât al Treilea Reich. Naziștii, cel puțin, își ascundeau crimele și nu distribuiau filme de propagandă cu ororile de la Auschwitz. Statul Islamic, în schimb, are, afară de revendicarea literală a învățăturilor Coranului, chiar un manual practic: acea Gestionare a barbariei / Management of Savagery al ideologului Abu Bakr Naji, difuzat pe internet începând din 2004 și care explică în detaliu cum trebuie terorizat, căznit în public și ucis dușmanul până la distrugerea lumii lui.
Și aici Charlie Hebdo vine cu validarea teoretică a acestui nihilism totalitar: Cioran, care nu vedea transfigurarea, schimbarea la față a lumii noastre decât ca pe o alegere între una din extremele care erau nazismul și stalinismul. Cioran, care chema apocalipsa.
Cel care a vorbit cel mai bine despre Daesh nu a fost Hitler in Mein Kampf, ci Cioran.
Într-un text din 1933, Cioran, care era atunci și fascist și nihilist, explică de ce trebuie să lichidăm această lume în care trăim. — Trebuie să ne entuziasmăm, spunea el, „pentru fenomenul apocaliptic al barbariei. Un paroxism al furiei va împrăștia în cele patru colțuri ale planetei resturile unei lumi în agonie, iar orice revendicare a coerenței va dispărea în fața izbucnirii haosului.”
Da, Charlie Hebdo îl prezintă pe Cioran, cel care scrie că lumea noastră nu se poate salva decât prin exces criminal (în Schimbarea la față a României) ca pe un ideolog precursor al fascismului islamic… un titlu de glorie pe care Cioran și-l dispută postum cu Michel Onfray. Poziție provocatoare (tocmai asta e misiunea Charlie Hebdo), dar care ne amintește că foarte des învățăm mai bine din paradoxuri decât din complicate demonstrații teoretice.
Foarte des învățăm mai bine din paradoxuri decât din complicate demonstrații teoretice.