Majoritatea simbolurilor și a obiceiurilor de Paște au o origine obscură. Sigur, etnologii au facut o serie intreaga de supozitii in legatura cu asta, principala fiind aceea ca unele simboluri si ritualuri de Paste par a proveni dintr-un vechi cult al fertilitatii.
Asa sunt, de pilda, ouale pictate. Oul a fost intotdeauna, in toate culturile, un simbol al nasterii si al fertilitatii. Un simbol al mortii in acelasi timp, intrucat atunci cand mancam un ou, pasarea din el nu se va materializa niciodata. Moarte si inviere – iata asadar un simbol cat se poate de potrivit pentru sarbatorirea patimilor lui Iisus. Despre ou, in poemul Oul Dogmatic, a scris Ion Barbu, numind oul: „Palat de nuntă și cavou”… o imagine cat se poate de potrivita pentru tot ceea ce reprezinta oul.
Your browser doesn’t support HTML5
Jurnal de corespondent: Dan Alexe (Bruxelles)
In Occident sunt folosite, pe langă ouă, si alte simboluri, cum e de exemplu iepurele… Un iepuras care se presupune ca ar ascunde oua de ciocolata in casa si in curte, oua si bomboane pe care copiii trebuie sa le gaseasca. Iepurele este insa un simbol mai recent decat ouale. El e atestat pentru prima data intr-un studiu german din secolul al 17-lea.
Din Germania, imaginea iepurelui a traversat Atlanticul, ajungand in America odata cu primii coloniști, iar din America obiceiul s-a reintors, relativ recent, in Europa. Originea germana este sigura, intrucat in alte regiuni ale Germaniei ouale sunt pitite de alte animale. Iepurele, desigur, dar prin unele parti ouale sunt ascunse de o vulpe, de un cuc, de o barza, sau chiar de un cocos!…
Toate astea sunt insa obiceiuri occidentale. In Estul ortodox al Europei sunt cunoscute numai ouale vopsite sau pictate, cele care trebuiesc ciocnite pronuntand formula rituală „Hristos a-nviat!”…
Printre alte diferente intre est si vest mai intra, desigur, si data Pastelui. Calculul se face dupa metode diferite in Est si in Vest, facand ca de cele mai multe ori datele sa nu corespunda. Ele pot, desigur, sa coincida, insa Pastele ortodox nu poate in niciun caz sa se tina in acelasi timp cu cel evreiesc, in vreme ce pentru catolici asta nu are nicio importanta. Tot asa, mai raționali decat ortodocsii (ceea ce nu e neaparat o calitate), catolicii nu au avut încă un poet care sa le reduca simbolica oului intr-o asemenea frază cum a făcut Ion Barbu: palat de nunta si cavou.
Postul și încheierea lui
La încheierea unui post atât de lung, mâncărurile nu pot fi decât, pe cât de consistente, pe atât de simbolice. De aceea, festivitățile de Paști includ mai peste tot carne de miel, Iisus fiind „Mielul lui Dumnezeu", și ouă pictate, simbol al fertilității.
Carnea de miel, drobul, pasca și ouăle pictate sunt astfel comune tuturor ortodocșilor. La fel sunt comune postul și interdicțiile culinare, majoritatea similare cu cele ale catolicilor.
In realitate, în Vinerea Mare, la mulți ortodocși este post negru, adică nu se mănâncă nimic. La catolici, peștele este permis în Vinerea Mare, în așteptarea mesei de Înviere, când se vor putea mânca și ouă, ouăle fiind interzise în postul Paștelui.
Ouăle pictate sau înroșite sunt o tradiție generalizată. Variază în general doar desenul sau procedura colorării. Armenii, de pildă, fierb ouăle cu ceapă roșie, ceea ce le dă o culoare sângerie foarte închisă. La fel fac și grecii. In Grecia, tsoureki e painea traditionala de Paste, nelipsita de pe mese. Sunt un fel de pască, impletite si asezonate cu aroma de portocale si cu un condiment din sâmburi de cirese.
La fel, teoretic grecii fac numai de paști o ciorbă din măruntaie de oaie pe care o numesc maghiritsa.
Comunitatea culturală balcanică a influența foarte mult meniul de Paști. Drobul si friptura de miel, ouăle rosii, cașul de oaie, salata cu ceapa verde si ridichi, pasca umpluta cu branza si smantana, sau cu ciocolata, toate acestea sunt comune românilor și majorității balcanicilor.
Și in Germania exista însă tradiția fripturii de miel, ce simbolizeaza inocența, alaturi de care se mai serveste si Bunter Osterkuchen, un tort foarte colorat, decorat cu oua dulci.
În Polonia, obiceiul impune ca barbatii sa nu participe la pregatirile pentru Paste, si aceasta deoarece superstitia le face pe femei sa se teama ca nu le-ar creste cozonacul.
În Franța, în Duminica Paștelui, se pot trage din nou clopotele, care se opriseră în ultimele trei zile. La pranz, copiii merg in gradini si cauta aceste comori lasate de clopotele binecuvantate.
În Italia, nu lipseste de pe masa de paste colomba pasquale, un fel de cozonac ce se pregateste in forma de porumbel, dar nici pane di Pasqua, o pâine sărată, umpluta cu prosciutto, verdeturi si oua fierte tari.
Ca o curiozitate: georgienii obișnuiesc să meargă la masa de Paști la iarbă verde în cimitire, mâncând și bând și oferind libații celor decedați.
În sfârșit, un obicei neculinar de Vinerea Mare: în fiecare an, în Filipine, în Vinerea Mare, curajoșii reproduc suferinta Mantuitorului prin crucificari adevarate. Obiceiul este însă unul relativ recent, datând abia de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, iar odată cu globalizarea turismului de masă a căpătat dimensiunile unui spectacol popular.