O boală grea chinuie lumea bună de-o parte și de alta a Prutului: titlurile de mari învățați. S-a mai vorbit de doctoratele politicienilor, dar lucrurile au înaintat mult.
Mai nou, pînă și aspiranții trebuie să poarte la cingătoare titluri complicate primite de la instituții cu nume și mai complicate. Secretarele, asistenții, șefii de organizații de tineret, secretarii de stat, șefii de departament au descoperit masteratele. De preferat în ceva european: management, relații, politici, administrație și multe alte ramuri și subramuri.
Your browser doesn’t support HTML5
Jurnal de corespondent: Traian Ungureanu (Londra)
Nimeni nu mai așteaptă în pragul unei funcții mari fără masterat sau studii aprofundate. Faptul e cu atît mai remarcabil cu cît titrații își descoperă vocația pentru masterat și Europa la ceva timp după ce părea că s-au săturat de studii.
Unii își lichidează liceul pe la 30 de ani, după care sar în masterat. Alții au facultate și liceu, dar sînt prinși de patima studiilor de masterat, însă numai după o pauză de 10-15 ani. Evident e vorba de oameni supradotați care fac față studiilor după o abstinență îndelungată și sînt distinși de universități foarte tinere, dar nespus de serioase.
Știința de carte a fost salvată. De politicieni.