Ana Zelinschi (Basarabeanca) – născută la 6 februarie 1983, în satul Coșcodeni, Sângerei. Absolventă a facultății de Asistență Socială de la USM. A urmat cursuri de specializare în domeniul Riscului Financiar, în prezent muncește în Canada ca Specialist în acest domeniu. Imigrant la prima generație. Trăiește în același timp și în Canada, și in Moldova. E o normalitate pentru ea să lase inima să zboare în Moldova de capul ei.
LUNI
Ador Lunea, în special când revin la regim de săptămână lucrătoare. Muncesc de acasă de la începutul Pandemiei, deja un an și jumătate. M-am obișnui cu de toate. Ca orice om. Totuși nu am renunțat la deprinderea de a mă aranja înainte de a începe ziua de muncă. Săritul din pat direct în fața calculatorului pentru mine nu este formula unei zile bune. Îmi pun o rochiță pe mine, un zâmbet și apoi sunt deschisă spre tot ce îmi poate aduce ziua de azi. Sunt detalii neînsemnate poate pentru unii, însă, pentru mine personal, acestea îmi educă disciplina. Pentru un tablou complet de oficiu lipsesc doar pantofii. Însă desculț sunt mai aproape de pământ.
Munca cu munca și pauzele cu Moldova. Cum altfel?! Viață obișnuită de imigrant la prima generație. Diferența de nouă ore mă poziționează confortabil, evit suspansul. Când mă trezesc eu aici, problemele apărute în dimineața Moldovei sunt pe jumătate rezolvate, chiar dacă nu în formula dorită. Citesc știrile, părerile și unele comentarii ale amicilor mei pe rețele. Gustul bucuriei după alegeri se lasă așteptat. Să avem răbdare. Lucrurile bune se întâmplă, însă mai greu.
După muncă aveam setată o ședință comună: Singapore, Chile și Canada. Nimic oficial. Prietenele mele de la facultate sunt stabilite cu traiul acolo (cel puțin pentru moment). La Oxana (cea mai romantică dintre noi) în Singapore, este Marți deja. Deci ea ne sună din mâine. Larisa (cea mai curajoasă dintre noi) din Chile, se conectează din seară târzie, iar eu (cea mai realistă dintre noi trei), din Vestul Canadei, vin cu ele în ședința video dintr-o după amiază fierbinte, fierbinte - căci arde la propriu provincia vecină. Sunt câteva focare active în pădurile din Columbia Britanică și fumul de acolo ne afectează și pe noi, în Alberta. Cu prietenele mele obișnuim să ne întâlnim pe Zoom cam o dată în lună, dacă ne reușește.
De această dată am discutat despre noutățile pandemice (este mereu primul subiect de discuție) și Alegerile din Moldova 2021, mai ales că eu am și fost implicată direct în acest proces.
Alături de echipa Partidului Unității Naționale am avut o primă experiență de implicare propriu-zisă în politică. O încercare reușită pentru mine personal. Am avut susținerea celor dragi, a multor dintre prieteni și chiar a unor oameni publici. Am cunoscut mai detaliat activitatea și spiritul multor colegi de pe lista partidului. Nu am întâlnit valuri de comentarii negative nici chiar din partea celor care nu prea au agreat alegerea mea. Avem și de învățat din toate și sper ca Țara mea să parcurgă o cale către un pluralism de partide și pe eșichierul de dreapta, care să-i asigure un curs de dezvoltare spre lumea vestica alături de România.
MARȚI
Un program încărcat, ședințe, rapoarte, planuri pentru o nouă săptămână. Deosebită calitate la mulți dintre colegii mei de aici este acea de organizarea proprie a agendei de lucru. Deci Lunea nu se întâmplă prea multă zarvă. Toți întră în tempoul de muncă în felul său. Iar Marți îi poți găsi conectați și la 5 dimineața. Conștiincios fiecare își face munca, fără a fi fugărit cu bâta din urmă. Nu se mai comportă ca niște studenți ce vor sa chiulească de la ore. Am prieteni ce muncesc și în agenții sau structuri guvernamentale și în Moldova și deseori punctează pe acest aspect: de cele mai multe ori colegii lor au nevoie de un manager mai insistent ca munca să dea randamentul așteptat. Oare tot secretul este in mărimea salariului?!
După amiază am făcut voluntariat: am fost pe post de traducător la un cabinet de avocați, pentru un cuplu de români care vor să ceară azil în Canada. Astfel aflu despre diversitatea problemelor din cauza cărora oamenii părăsesc Țara în care s-au născut. Uneori fug de rude abuzive, alteori de rețele de criminali din regiunea lor, iar sistemul de justiție nu funcționează cum ar trebui... și realista din mine iese ușor din bula roză cu sclipici în care uneori mă ascund.
Sunt totuși o fericită că am crescut și maturizat într-un mediu relativ sănătos. Prin greutăți am obținut multe, însă mai intens a fost gustul reușitei.
Serile, cu familia, le petrecem la plimbare, nu înainte de a-mi uda florile mele frumoase. Descoperim străzi noi, cartiere noi, urcăm dealuri sau alergăm după copii, mai întâlnim vecini și ne oprim la o vorbă de mahala. Niște banalități parcă, însă atât de dragi nouă. Că veni vorba de vecini. Am locuit in diferite țări și orașe, totuși se întâmplă să am în vecinătate oameni fantastici. Să fii parte din comunitatea unde trăiești vine mai întâi prin relația cu vecinii. Alături de ei, de exemplu, vom participa la un festival multinațional pe strada noastră. Îmi voi scoate ia la plimbare și placințele la degustat.
MIERCURI
Îmi las fetele mele să doarmă până mai târziu. Spre dimineață s-a răcorit și le priește mai bine. Doar sunt și în vacanță. Este deja a doua vacanță de vară petrecută doar în jurul casei, măhalei. Fără tabere și activități. Și-au făcut prieteni printre vecini și petrec toată ziua la joacă: prin curți și „în drum” cum mai ziceam și noi când eram copii, deschid ușa casei doar când cer ceva de mâncare. Așa zic și eu copilărie. Și eu am scăpat de grija telefoanelor sau a altor jucării electronice. Nu le caută cu săptămânile. Eu nu mai trebuie să setez limite sau să mă frământ inventând activități. Le privesc jocurile de la geam. Azi am asistat și la o ceartă. Fraza „Ai fost nepoliticoasă!” a fost cea mai urâtă din toată conversația. Zâmbeam. Cât de politicoși pot fi copiii :)
În pauze aceiași rutină: să văd ce face Moldova. Azi plin internetul cu numele Stoianoglu. Privesc frânturi de emisiune. Și un gust amar, amar rămâne... el, un simplu Procuror General, nu poate face prea multe... cum se mai ascund în umbra sistemului! Deci eu, un simplu cetățean, care am denunțat câteva cazuri de posibilă luare de mită, am făcut mai multe pentru țara aia?! Am citit în detalii atribuțiile și competențele unui Procuror general. Nu sunt chiar atât de limitate. Dacă ar funcționa buchea legii fără a fi influențată grav de interesele unora putred de bănoși, am putea avea multe dosare pe rol, multe averi confiscate, mulți implicați în furtul banului public la pârnaie. Altfel, asistăm la un circ fără o finalitate. Bine, sa vedem ce ne aduc vremurile bune. Speranța majorității oamenilor încă luminează.
JOI
A fost zi de întrevedere cu surorile mele. Prin conferință video. Ele au zi liberă de la muncă și ne organizăm mai comod toate pentru a ne vedea și cu copiii noștri, ne povestim cum cresc, ce boroboațe mai fac, ce cuvinte noi au învățat. Toate locuim în țări diferite. Și toate le vorbim copiilor noștri românește. Pentru limba mamei. Pentru noi. Pentru a se înțelege cu verișorii, verișoarele când se vor revedea. Ele povestesc mai mult. Eu le ascult. Ele sunt mai tinere și au copii mai mici. Pe doi dintre nepoțeii mei, nici nu i-am văzut vreodată. Au venit pe lume nu cu mult înainte de Pandemie. Iar Canada încă nu este deschisă pentru călătorii neesențiale. De-ar ști autoritățile cât de esențial este pentru mine o îmbrățișare caldă de la mama, niște ceai rece băut alături de surorile mele...
După orele de muncă iar am făcut voluntariat. Căutăm chirie pentru o familie de noi veniți (newcomers). Au venit din Moldova. Au venit să o ia de la început. Membrii comunității noastre se implică mult în procesul de acomodare a celor care ajung aici. Vreau sa le mulțumesc tuturor celor care ne-au ajutat și pe noi la început. Acum o facem și noi cu mare drag pentru alții, ori de câte ori ne reușește.
După amiază am primit un video din Chile, la noutăți la ei se vorbește despre bătălia din studioul a doi politicieni din Chișinău. Se interesau Chilienii oare ce se vorbește in studio?! În ce limbă, căci nu seamănă a română. Le zic ca au ei un slang româno-rus, mai ales pentru situații fără cenzură. America Latină face cunoștință cu Moldova. Nu în forma cea mai frumoasă.
Seara am vizitat o familie, foști vecini, canadieni la a patra generație. S-au mutat la două străzi distanță. Un cuplu simpatic: ea fostă profesoară (68 ani), el încă manager la companie de transport (63 ani). Ambii arată fantastic. Îndrăgostiți de viață, de gradină, de oameni. De la ei aflăm multe despre Canada, cum a crescut și dezvoltat în timp. Ei sunt fericiți că în prezent se fumează mai puțin (în general), se focusează pe sănătate mai mult, se plimbă la aer liber și mai mult. Tot ei ne povestesc câte beneficii au angajații în prezent și nici nu se vorbea despre ele în trecut. Prin ei cunoaștem o altfel de Canada. Învățăm de la ei. Cum am învățat și de la părinții noștri.
VINERI
Am stat cu mămica la sfat. Are și ea rutina ei. Patru fete. Să le sune pe toate. Opt nepoți – sa-i vadă pe toți sănătoși și jucăuși. Și pentru toate astea - un ecran de calculator ce o ajută sa stea la masă cu noi toate, pe rând, de la distanță. Nu ne facem planuri, însă ne povestim vise: cum ne vom întâlni curând și vom vedea pe viu cum ne-au brăzdat anii în care nu ne-am revăzut. Recent mi-a trimis un cadou, unul foarte scump: un pachet mare plin cu cărți. Astăzi i-am povestit despre minunații autori ai cărților, pe care am avut marea onoare sa-i cunosc personal. Răsfoiesc cărțile cu grijă mereu. Cărți rare, românești, aici în Canada. Ele sunt cea mai mare avere a mea.
Mamele... câte mai au de dus și ele pe umerii lor... Mamele noastre cu copii, dar singure; mamele noastre plecate în Italia, dar cu sufletul la păretarul de lângă sobă; mamele noastre care merg în țări străine să-și potolească dorul de nepoți... Mamele... Alte vremuri, aceleași doruri.
Cât a fost noapte la noi, Deschiderea Jocurilor Olimpice deja avusese loc. Însă am prins totul în reluare. Avem și noi o echipă frumoasă la Tokio, purtau ii și pășeau cu emoții. Le urăm succese. Altfel mare politică și prin prisma acestor jocuri. Canalele federale Rusești au pus publicitate în timp ce intra echipa Ucrainei pe pista de defilare. Nimicnicia unei „mare” țări (ce să zic?!). Japonezii sunt îngrijorați de creșterea numărului de infectați cu COVID. Feministele își fac griji pentru dress codul impus la anumite probe sportive. Surferii sunt fericiți ca acest tip de sport a devenit olimpic. Iar eu aș vrea să văd omenirea sănătoasă și la trup, și la suflet.
Serile de vineri sunt pentru șezători. Avem vinul nostru în beci, făcut cu mare iscusință de către soțul meu. Și stăm în grădină până târziu: la o vorbă, la un vin, la un gând bun.