Nicolae Tudoreanu s-a născut la Feşteliţa la 23 mai 1974, fiind al cincelea copil din cei opt ai familiei sale. Absolvent al Academiei de Studii Economice din Moldova, specialitatea contabil-revizor. A activat în calitate de contabil-şef în gospodaria agricolă din localitate, ulterior a fost inspector revizor la Inspectoratul Fiscal al judeţului Tighina 1999-2003 şi contabil-şef la Direcţia Generală Finanţe Căuşeni, 2004. În prezent este primarul satului Feşteliţa, Ştefan Vodă. Tată a patru copii.
Luni
De dimineață mă gândeam că s-a topit zăpada și drumul pe care îl fac zilnic mai bine de 1,5 km până la primărie va arăta oribil și nu numai din cauza stării proaste a infrastructurii, dar mai mult din cauza deșeurilor aruncate la nimereală până la căderea zapezii. Aceste imagini sigur că îmi reproșează că poate eu ca primar de 14 ani nu reușesc să contribui la schimbarea mentalității consătenilor mei sau consătenii mei nu mai au nevoie de schimbare? Pe drum intâlnesc doar elevi și câțiva profesori, in rest oameni grăbindu-se la serviciu în alte domenii?? Deloc. Ori săteni grabindu-se la câmp să curățe vie, pomi???
În ogrăzi nu se zărește nimeni. Chiar și copii care merg spre școală îngândurați și triști merg de pacă s-ar duce la priveghi. E luni, după două zile de odihnă unde-i energia? Să povestim, să râdem să ne bucurăm că ne revedem după weekend? La grădiniță, educatoarele priveau camerele de supraveghere video instalate sâmbătă pentru supravegherea curții interioare a grădiniței și glumeau că nu vor putea admite întârzieri. La primărie câteva colege venite înaintea mea cu capul plecat la masa de birou îmi răspund la binețe, dar tot trist. Ce e cu tristețea? Asta vreau să știu și eu? Mă duc să-mi spăl mașina încărcată de noroi să plec la Chișinău poate dau de altă stare de spirit, poate acolo văd altceva? Dar... tot atmosfera din Festelița, lume grăbită, tristă și imagini gri.
Până marți să trăim poate ceva se schimbă???
Marți
Parcă cineva m-a auzit că sunt supărat pe deșeurile și noroiul descoperit după topirea zăpezii și dimineața mă trezesc și arunc ochii pe fereastră să constat că a nins. A nins atât cât să acopere totul in jur in alb parcă să-mi facă dispoziție să nu mai fiu atât de supărat pe cineva. După emisiunile privite în seara de luni - și în special cele politice - mă gândesc că în calitate de semnatar al declarației simbolice de unire cu România sânt avertizat si învinuit de trădare de țară, încălcarea Constituției!?
Mă întreb: dar țara și Costituția nu-și trădează cetățenii? Oare eu și mulți alții ca mine cât să aștept până voi putea lua o gură de aer fără a soate tradiționalul „of”?
Și în general cetățenii nu s-au îmbulzit la primărie să acuze consilierii, primarul? Toți tac, o tăcere de mormânt parcă ar aștepta ceva. Numai unii politicieni se deranjează de țară, le este scumpă țara. Se spunea într-o emisiune că peste 800 mii de cetățeni din R. Moldova dețin cetățenia României. Or incăpea toți în sălile de judecată, ori după vizita președintelui Dodon în Altai le-a pregărit loc de azil acolo? Sau poate judecam post-mortem membrii Sfatului Țării care au semnat Declaratia de Unire in 1918? Sau poate post-mortem ii judecam pe Eminescu, Vieru, Ion si Doina pentru tradare de patrie?
Miercuri
O zi obișnuită la mijloc de săptămînă, dar e și început de lună și gândurile merg spre bugetul familiei care, iată, trebue să țină piept lunii ianuarie, luna in care fiind multe sărbători au implicat mai multe nevoi financiare; și studenții, deasemenea, întorcându-se la studii după vacanță, au nevoie să-și consolideze baza pentru încă o lună. Vorbeam de buget și mă gândeam la el că în drum să întâlnesc vânzătoarea de la magazin care mi-a amintit de o datorie pentru produse alimentare luate la Crăciun.
Nicolae Tudoreanu
Ei dacă e vorba atunci, hai să descifrăm bugetul familiei noastre. Împreună cu soția adunăm puțin mai mult de 9000 de lei lunar. Întreținerea casei ne scoate din buzunar cam 2000 lei, creditul bancar 2500, 2500 lunar celor doi feciori, care își fac studiile la Iași. Și? Rămân mai nimic; dacă mai am și datorii din luna trecută trebuie deja, iarăși, să ne împrumutăm că noi de acasă împreună cu fiica, elevă în clasa I, să putem supraviețui până luna viitoare. E data de 7 februarie. Salariul va fi achitat pe la 15 februarie până atunci facem alte calcule poate mai rămâne.
Joi
Zi posomorâtă, ploioasă, și toate în culori gri de fapt așa cum este dispoziția mea. Natura îmi echilibrează peisajele cu lăuntricul meu. Evident că natura poate mâine să-și revină și să ne bucure cu vreme frumoasă, însă eu stau și mă gândesc cum să-mi refac tristețea in bucurie.
Tristețea de fapt care bântuie în mine indiferent de timpul de afară.
Sunt la al patrulea mandat în calitate de primar și doresc să-mi concentrez memoria pentru cele mai frumoase momente din viața de edil și doar... familia este cea care mi-a asigurat confortul sufletesc și... Dar țara pe care o iubește atât de mult Presedintele Dodon ce i-a oferit familiei mele? Poate găsim răspuns la întrebarea dată, până mai amenințăm cu dosare penale semnatarii declaratiilor simbolice pentru a reveni la matca fireasca genetică!
Vineri
Îmi fac un mic bilanț al săptămânii si constat că multă fericire nu am cules pentru povestea mea de suflet, decât serile frumoase trăite în familie. Și mă întreb mă pot bucura de țara mea? De oamenii din satul meu? Ori calitatea societății mele apasă pe mine să plec de aici, ori să mă reintegrez în stilul care trăiește majoritatea populației - indiferență, lene și minciună.
Sâmbătă
Astăzi Biserica ortodoxă cinstește pe cei răposați in popor; se mai spune Moșii de iarnă. În cariera mea de primar am apucat destine diferite și imi aduc aminte de sfaturile unui mare dascăl local, Gheorghe Moga, născut în 1920 decedat în 2009, care mi-a rămas în amintire ca un mare călăuzitor pe viață, om care după multă suferință nu inceta sa mai creada ca va prinde si el sa se bucure cu Țara împreuna de Unirea neamului.
Analizele pe care mi le povestea cu referință la comportamentul în timp al diverselor dinastii din sat, comportamentul lor in raport cu puterea locală în timp atât în perioada interbelică cât și în perioada sovietică și realitățile dovedesc că nu prea s-a schimbat gândirea colectivă asupra actului administrativ și că oamenii în cei peste 80 ani au rămas aceiași - neinteresați de viață publică, nestăpâni pe propriul destin lucruri, care nu tocmai contribuie la dezvoltarea unei comunități. Deasemenea, cunosc din cele povestite de el ca in perioada interbelica lucrurile se aranjau. Elitele locale si mestesugurile locale se conturau. Agricultura locala, calitatea produselor si ordinea administrativa contribuia direct la calitatea vietii. Satele se dezvoltau, copii aveau parte de educatie scolara serioasa si de calitate.
Refugierea multor elite in Romania in 1940 si deportările familiilor de gospodari de catre regimul bolșevicilor, prin care s-a amputat creierul tuturor comunitatilor basarabene, este cauza principala a problemelor social-politice din R. Moldova.Toate aceste lucruri îmi poveste regretatul Gheorghe Moga cu lacrimi in ochi. Si, ascultand emisiunele radio de la Vocea Germaniei si Europa Liberă, constata cu regret ca gheara de la răsărit nu va slobozi acest nenorocit popor al Basarabiei...
Și, desigur, de părinții mei trecuți la Domnul, care crescând opt copiii nu au reușit să trăiască și pentru ei, să guste din confortul modern al civilizației pe care îl oferă libertatea reală și nu una mimata.
Dar fiinta umana fiind una flexibila, optimismul meu este că nu toate sânt pierdute. Strângerea in comun a fortelor sanatoase, fara lacomie, crestini prin simtire, nu prin manifestare falsă, poate resuscita mintea celor rataciti nevinovati si împreunaă sa constientizăm ca cine merge impotriva poporului sau nu scapa de blestem, de fapt destinul nostru actual este un blestem din cauza rătăcirii noatre de matca fireasca, România.