Anul trecut m-am plimbat cu un jurnalist străin prin Parcul Dendrariu din Chişinău. Jurnalistul occidental venise să facă un reportaj post-electoral din capitala Moldovei şi m-am gândit că locul perfect pentru discuţia noastră ar fi cel mai frumos parc din Chişinău.
Într-adevăr, oaspetele străin a fost impresionat de Parcul Dendrariu, dar l-au dernajat totuşi două detalii...
L-au nedumerit stolurile uriaşe de ciori gălăgioase care acopereau cerul deasupra parcului, sutele şi miile de ciori care croncăneau prin copaci şi apoi a fost niţel speriat de doi câini vagabonzi, cu blană murdară, care ieşiseră dintr-un tufiş şi, apropiindu-se de noi, ne-au amuşinat o vreme. Aşadar, ciorile şi câinii vagabonzi i-au dimiinuat un pic străinului plăcerea plimbării prin frumosul parc.
Curios mi se pare iată ce. Eu mă obişnuisem cu ciorile zgomotase şi cu câinii vagabonzi din parc într-atât, încât nici nu le mai remarcam prezenţa. Şi doar după plimbarea cu jurnalistul străin am fost copleşit de foarte multe întrebări. De pildă, e OK ca parcul să fie invadat de ciori? Dar de ce sunt atât de multe ciori acolo? Nu cumva peisajul moldovenesc de dincolo de parc potenţează într-o măsură mai mare decât în alte ţări proliferarea ciorilor? Poate gunoiştile neautorizate sunt de vină? Şi ce ar trebui să facem? Ce soluţii avem şi se gândeşte cineva la ele? Sau poate jurnalistul străin exagerează şi în realitate stolurile mari de ciori nu sunt o problemă nici în parc, nici în afara lui?
Mărturisesc că la soarta câinilor vagabonzi m-am mai gândit în anii tranziţiei. Am şi scris despre ei. Dar câţi moldoveni se gândesc la câinii vagabonzi? Cei mai mulţi îşi aţintesc un ochi asupra lor doar când aceştia muşcă un om. Şi-apoi, îmi amintesc că de câteva ori, când începeam să vorbesc despre câinii vagabonzi, eram întrerupt de interlocutorii mei: „Lasă tu câinii aceştia, gândeşte-te mai bine cum trăiesc bătrânii noştri, cu pensiile lor mizere…”
Totuşi, întrebări legate de câinii vagabonzi am cu duiumul. De ce vedem atâţia câini vagabonzi în Chişinău? De ce arată ei atât de rău? În ce măsură pot fi adăpostiţi aceştia? Au autorităţile suficienţi bani? Şi putem fi siguri că sterilizarea câinilor, despre care ni se spune din când în când, e reală? Mă opresc aici, e o discuţie lungă asta.