Your browser doesn’t support HTML5
Jurnalul săptămânal cu Viorica Cărare
Născută în 30 iulie 1966 la Leova. Studii superioare economice și juridice. Profesor universitar. Doctor habilitat in economie.
Luni
Mă trezesc brusc... cineva bate la ușă!?! Îmi ia câteva secunde să mă dumiresc de pe somn... da, e câinele meu Range. Nu poți face nimic cu ceasul lui biologic, așa ca nu ai decât să îl accepți. E trecut deja de ora 6, ies afară, Range și cu Bety mă înconjoară imediat, bucuroși și flămânzi. Atenție, vor joacă și atenție, asta e cuvântul cheie. Timpul nu cruță pe nimeni și deja grăbită, sunt în drum spre lucru. După o mică ședință, le povestesc colegilor despre deplasarea mea. Am revenit de la București, unde am participat la o conferință dedicată celor 20 de ani pe care i-a făcut Consiliul Concurenței din România. Cred că vreo 10 ani i-am lucrat umăr la umăr, chiar și primul acord de colaborare tot cu ei l-am semnat. E bine când ai niște parteneri de încredere care pot la început să te ghideze. În timp, am devenit nu doar parteneri dar și adevărați prieteni. E frumos să sărbătorești 20 de ani, atunci când ai ce sărbători. În cazul României, Consiliul Concurenței a devenit o instituție puternică. Dar, eu mă mândresc că și noi în anumite domenii, de exemplu în materie de ajutor de stat i-am depășit, și astăzi experiența noastră este solicitată de alte autorități. Și asta nu o spunem noi, în semn de laudă, dar o auzim ca apreciere de la colegii noștri din diferite țări.
Ziua de luni e una agitată, ea dă tonul pentru toată săptămâna. Planificări, încă câteva ședințe și deja e seară.
Marți
Am un principiu de lucru pe care în ani nu l-am încălcat. Deschiderea față de presă. De fiecare dată, chiar dacă jurnaliștii mereu se schimbă, fac advocacy pentru domeniul concurenței. Educația e un prim pas spre o societate matură și responsabilă. De dimineață m-am văzut cu un jurnalist. Întrebări sunt multe, dar eu pot să răspund doar în măsura în care ne permite legea, deseori prea multe detalii nu pot oferi. De exemplu: ce ar fi dacă pentru o zi ne vom schimba cu locurile. Închipuiți-vă că firma DVS este parte a unui dosar care e în fază de investigare, dar noi o să ieșim în presă și o să nominalizăm, iată, ei sunt! Ca mai apoi în timpul investigațiilor aceste lucruri să se dovedească a fi false. Întreprinderea va avea de suferit, și atunci, atunci ce facem? Domeniul concurenței nu iartă graba și superficialitatea, acționăm minuțios, iar efortul e pe potriva încălcărilor. Ca atunci când luăm o decizie, să avem ferma convingere că e stabilită corect, astfel ca și instanța să mențină decizia noastră. Vreau să vă spun că procentul deciziilor menținute de instanțe în fiecare an crește, înseamnă că ne facem bine munca.
Nu ne rămâne decât să ne continuăm efortul de advocacy pentru mediul de afaceri, presă și întreaga societate. Vreau să vă recunosc nu e unul dintre cele mai ușoare lucruri.
Mi-am luat niște documente la care nu am reușit să lucrez la birou, câteva articole neterminate, plec spre casă organizându-mi gândurile pentru cea de a II-a etapă a zilei, după 18.00.
Miercuri
Stările noastre depind în totalitate de noi. În fiecare dimineață doar noi decidem cu prima rază de soare cum o să fie ziua. Eu prefer să gândesc pozitiv, nu cred că există lucruri care nu pot fi depășite, noi nu avem probleme, noi avem soluții.
De un an și jumătate consultăm colegii noștri din regiune în elaborarea legii ajutorului de stat. După o ședință la Bruxelles, la propunerea partenerilor noștri europeni am intrat într-o competiție pentru dreptul de a fi furnizori de experiență europeană pe o perioadă mai lungă. Cred că va fi unul din primele proiecte, în care o autoritate din Republica Moldova va fi în rol de donator de experiență europeană. Acest lucru este o apreciere directă și practică pentru profesionalismul echipei de la Consiliul Concurenței. Nu pot decât să mă mândresc cu aceasta.
Spre seară ajung acasă și primul lucru care îl fac, pornesc calculatorul. Vorbesc cu soțul meu prin skype, care e plecat într-o deplasare, apoi cu fiul, apoi cu tata. Mă asigur că toți sunt bine, și în timpul ce îmi rămâne liber, încerc să mă descurc cu treburile casnice. Probabil cea mai mare provocare este de a fi mamă, soție, fiică, prietenă, colegă, conducător, toate concomitent și de dorit perfectă în toate. Și în aceste obligațiuni e important să nu mă pierd pe mine.
Joi
Pregătesc o ședință cu șefii de subdiviziuni din Consiliu. Poate ar părea straniu, dar scopul nu e creșterea nivelului de profesionalism și nici raportarea pentru săptămâna aceasta, ci consolidarea echipei. În ani, m-am convins încă o dată că cel mai important lucru e să ai în spate o echipă nu doar profesionistă, dar și unită. De exemplu, când colegii merg în inspecții, trebuie să se înțeleagă dintr-o privire, pe teren în general e complicat. An de an, modul în care se distrug probele sau se obstrucționează inspecțiile devine tot mai creativ. Ne aducem aminte cum la una din inspecții un agent economic ardea probele în grătarul din curte, sau cum cineva deconecta lumina, da, avem și situații din astea.
După ședință rămân cu gândul că pentru unii oameni este foarte complicat să fie conducători, trebuie să învețe mult. Da, da.... și activitatea de conducător necesită cunoștințe speciale. Să îți asumi responsabilități, să delegi împuterniciri, să le reușești pe toate, și cel mai important, rezultatul să fie unul pe măsură.
Vineri
Astăzi m-am văzut cu directorul unei întreprinderi care are o nelămurire și primul lucru care mi l-a zis e că o să picheteze Consiliul Concurenței. De fapt, orice problemă poate fi clarificată în discuții; cum să facem, care este soluția, în general este o problemă sau nu, de competența cui? Atunci când nu înțelegi ceva, ai două opțiuni, să ataci sau să încerci să descurci datele problemei.
De multe ori ne ciocnim cu acuzații sau reproșuri, în anumite cazuri nu ține nici măcar de competența noastră. Un coleg de al nostru, șeful autorității de concurență din Franță spunea, o autoritate puternică de concurență nu înseamnă automat un mediu concurențial normal. E un domeniu în care fiecare din cei implicați, trebuie să ajungă la un nivel de cunoaștere și de asumare. Ca să avem un mediu concurențial sănătos, toate autoritățile trebuie să lucreze în aceeași direcție. Mediul de afaceri trebuie să respecte legea, societatea civilă și presa să facă advocacy și să trateze cu seriozitate și profesionalism orice subiect. Cu regret, în anumite situații, unele instituții de stat nici nu își pun problema concurenței. Așa că mai avem mult de muncit, cu răbdare, treptat, o să le facem pe toate.
O săptămână complicată, de altfel ca de obicei. Am trăit-o repede, util și sigur cu zâmbet.
Când ajung să mă vad în pat, adorm tot cu un zâmbet, pentru a doua zi, pentru colegii mei cu un zâmbet de încurajare, pentru persoanele care le voi întâlni, un zâmbet de susținere, pentru cei cu rea credință cu un zâmbet de preîntâmpinare.