Născut în 10 mai 1951 în satul Olănești, raionul Ștefan-Vodă. A studiat la Universitatea de Construcții și Arhitectură din or. Kiev, Ucraina, la Academia de Administrare Publică. A activat în calitate de inginer, secretar al Consiliului Raional Ștefan-Vodă, manager la Casa Teritorială de Asigurări Sociale din orașul Ștefan-Vodă. Pensionar.
Luni
Sunt matinal. Din copilărie am fost educat să mă trezesc dis-de-dimineață. Îmi amintesc, până în clasa a patra împreună cu vecinul și prietenul meu la ora șapte deschideam ușile școlii. Această deprindere a rămas pentru toată viața. În anii de studenție, împreună cu câțiva colegi de dimineață făceam o oră de alergări, după care mergeam la ore plini de energie și prospețime. Mai târziu, la serviciu îmi plăcea să-mi programez activitatea zilei, și să respect ordinea în acțiuni. În prezent, fiind pensionar, om liber în toate, mă trezesc dis-de-dimineață. Deși nu-mi mai programez activitățile zilnice. Astă noapte am avut acutizarea bolii și am mers la medic. Acolo coada se mișcă încet, iar timpul trece repede. După întoarcere îmi pregătesc prânzul, iau masa și când te uiți, soarele coboară spre asfințit. Seara fac plimbări pe drumurile din apropierea orășelului, parcurg câte 6-8 km zilnic pe drum de țară. Inainte de somn am citit, și m-am uitat la televizor. Cartea e mult mai interesanta.
Marți
După menaj, am mers la piață să mă aprovizionez cu produse alimentare. Acolo am întâlnit două persoane cunoscute, care mi-au cerut sfat și ajutor în problema majorarii pensiilor, calculării, recalculării. Deși nu mai activez la Casa Națională de asigurări sociale, unele persoane preferă să-mi ceara lamurire. Ma bucur ca pot sa le fiu de folos. După prânz la casa de cultură am vizionat lungmetrajul „Beautiful Corruption”. Un film despre cum să combatem corupția fiecare în parte și toți în comun. În sală, foarte puțini oameni, deși filmul a fost pe gratis, anunțat din timp. Au venit doar câteva persoane, dintre care și mai puțini erau tineri. Cum să înțelegi indiferența, inclusiv a tinerilor? Încotro mergem?
Îmi place să citesc. Acum pe masă am două cărți: Xenofon, „Amintiri despre Socrate” și V.Veresaev, „Zapiski vracea”.
Miercuri
Dimineață iarăși în vizită la medic. Ma chinuie o boală incurabilă. După prânz m-am ocupat de gospodărie. Am pus varză hăcuită-mărunțită la murat pentru iarnă. Este un lucru simplu, dar migălos, cere timp și răbdare, dar îl fac cu plăcere. E doar pentru mine. Seara am citit. Ultima carte pe care am citit-o a fost „Viața lui Constantin Strere”, de Z.Ornea. Ceva zguduitor pentru mine. Îl consider pe C.Stere un Titan, cea mai mare personalitate română al secolului XX. Contribuția lui la reunirea Basarabiei în 1918 e neprețuită. A fost inițiatorui reunirii Basarabiei cu Patria română. De asemenea a fost un mare diplomat în procesul de integrare a Ardealului cu Țara Românească. Acum, în anul Centenarului reunirii nu înțeleg de ce pe ambele maluri ale Prutului se vorbește despre contribuția multora la acest eveniment, iar despre C.Stere au luat apă în gură. Ceva nu e bine în împărăția principelui Danemarcei.
Joi
De ceva timp sunt singur. Îi mai rog pe vecini să-mi mai bată la ușa, dar ei nu prea găsesctimp. Am fost la pădurea din apropierea orașelului, unde sunt crânguri cu arbori și tufari, cu diferite pomușoare multicolore. Am cules măceș și păducel. Ceaiul de păducel mă ajută să lupt cu tensiunea arterială. Totodată este o plăcere să fii în mijlocul naturii, să admiri curcubeul care a apărut prin copaci. Am avut o satisfacție sufletească deosebită. Nici n-am observat când a trecut ziua. Bateriile mi s-au încărcat pe mult timp. Seara aflu despre rezoluția Parlamentului European despre R. Moldova în care se spune că asistența macrofinanciară promisă guvernului de la Chișinău nu trebuie acordată decât după alegerile parlamentare preconizate pentru 24 februarie 2019. Europarlamentarii au apreciat corect situația, dar de ce au tolerat până acum acțiunile guvernării? Consider că poporul e cel care pierde, pentru că se opresc reformele, investițiile, și cresc șansele lui Dodon să-i aducă la putere pe socialiști.
Vineri
La spital am aflat că sunt un călător la graniţa dintre viaţă şi moarte. De cele mai multe ori preferam să nu vorbesc despre suferinţele îndurate în faţa bolii, despre singurătatea pe care o trăiesc. Dar sunt optimist şi îmi spun: „există viaţă după cancer”. Am decis să merg în satul natal Olănești, unde în comun cu cumnatul îngrijim de casa părintească. Aici avem vie, pomi fructiferi, legume. Am lucrat in gradină după putere, dar am făcut-o cu plăcere. După amiază a venit un vecin, o rudă, să mai lege câteva cuvinte despre viață la un pahar de vin. Este înteresant să-mi ascult consătenii, dar mi-e greu să-i înțeleg. Nu mai au încredere în ziua de mâine. Continuă să tânjească după URSS. Se tem de schimbări. E greu să-i convingi. Este mare influența televiziunilor rusești pe care le privesc prin canalele din Transnistria, gratis. Cele naționale, zic ei, sunt scumpe, și mulți nu-și permit. Seara, obosit, dar voios mă întorc acasă, la cuibul meu.