Născută la 5 martie 1953 în satul Narin, regiunea Bureat-Mongola, în gulagul stalinist, unde i-a fost deportată familia. A făcut studii la Universitatea Alecu Russo din Bălți. A doua facultate a terminat-o la Universitatea pedagogică Ion Creangă de la Chișinău. A fost profesoară de limbă rusă la școala din Andrușul de Jos, Cahul. Mai mulți ani a muncit în Israel și Italia.
Luni
M-am culcat târziu, ca de obicei plină de emoții pozitive, cu amintiri plăcute despre oameni cu care demult nu ne văzusem. De obicei, îmi place să-mi programez ziua dupa zicala „cum vei începe ziua de luni, așa vei sfărși saptamana”. De dimineață am schimbat agenda și am plecat cu soțul la Cahul. Am vrut să-i fac o surpriză unei prietene care a împlinit 72 de ani.
Mă conving, a câta oară, ce arma puternicaă este informația. Unele televiziuni manipulează și seamănă frică în sufletele cetățenilor. Eu încerc să urmăresc mai multe surse ca să-mi pot da seama care e adevărul, mai ales despre prețuri și tarife. Sînt optimistă, nu că fac parte dintr-o patură privilegiată. Niciunul din părinții noștri n-a avut posibilătatea sa ne lase moștenire milioane, precum unii scriu în declaratiile de avere.
Inițial, nu voiam să comentez postările de pe rețelele de socializare. Dar nu mă pot abține.
Mă implic, comentez...
O discuție emotionanta am avut de la distanță cu nepoțelul Teodoru, care a împlinit 6 anișori. După poveștile lui, o altă discuție cu un alt suflețel drag, aflat cu familia în Belgia. Nepoțica Evelina, asemeni unui clopoțel zglobiu, cu răsuflarea întretăiată îmi povestea cum a petrecut ziua la școalș. și mult mi-ar mai fi destăinuit Evelina, dar ne-a interupt chematul mamei, care o dojenea ca îi va ramane putin timp pentru a se pregăti de școală pentru a doua zi.
E ora târzie. Soâul urmărește emisiunile politice, dar pentru că nu par a fi interesante îmi spune despre ce a vorbit cu Dorin din Chișinău și cu Dan din Belgia. Fiul din străinatate cel mai probabil nu se va întoarce acasă. De mai mult timp ne invită și pe noi la el în intentia sa rămânem acolo pentru totdeauna. Mulțumim, dar nu avem de gând să ne lăsăm casa din sat – este răspunsul nostru.
Marți
Pentru că am insomnie și plec tarziu la culcare, desteptarea a fost mai grea. Mă gândesc cum rezistam nopțile nedormite în tinerete? Amintirile mă copleșeau în timp ce faceam patul. Cum e viața asta? Când ai somn, n-ai timp, acum dispunem de timp, dar nu avem somn.
Ieri am întâlnit un cunoscut, careia i-a decedat soția în același an cu Radu, fiul nostru... Amintirile mă răscolesc…
Femeile sunt mult mai puternice la durere și bucurie. Acea persoană era un barbat pierdut moral și fizic.
Ma străduiam să alung gandurile rele și poraind prin casă mă sună feciorul de la Chișină. Ma bucură nespus de mult grija lui Dorin. Deseori mă prind la gandul ca noi părinții devenim neputincioși, atunci când ne răsfață proprii copii.
O altă mare bucurie a fost vestea că avem un colet de la fiul Dan din Belgia. După bucurie, vin necazurile. La Cahul am trimis niste acte lui Dorin prin poștă unde am fost tratată cu multă aroganță de către o angajată, o tânără incultă, pot să-i spun așa, pentru ca eu am predat în școală și le-am spus copiilor că trebuie sa fie educati. Am trecut peste supărări și am revenit in sat. Acasă ne așteptau pisica Lizi, cânele Puf și noul membru al familiei noastre, Țigănuș.
Totuși lucrurile bune reușesc să aducă lumina-n suflet. Focul din sobă, cina alături de soțul meu m-au făcut să uit de atitudinea nerespectuoasă a unora. Dar mă întreb: de ce nu urcăm pe treptele educației, ci coborâm în negură, mocirlă, bădarănie, ignoranță? Poate cineva să-mi explice?
Ne-am bucurat de merindele primite ca în copilarie. Ziua e pe sfârșite, ninge frumos și o alta veste îmbucurătoare - nepoțica Dănuța de 9 ani a lui Radu, fiul pe care l-am pierdut de tânăr, este desemnată cea mai buna elevă din clasele paralele. Sper ca vede el de acolo, de Sus și se bucură de cei lăsați pe Pământ.
Mâine voi pleca să asist la slujbă pentru a aducea acasa agheazma. Doamne AJUTA!
Miercuri
Pentru că iau somnifere, eu visez foarte rar. Ne înțelesesem cu sotul că vom participa la slujba Sfințirii aghezmei mari. Un vis straniu m-a ținut ostatecă, ca nu puteam să mă trezesc. La biserică am ajuns la timp. Am ascultat Sfânta Liturghie. Mulțumesc Domnului că m-am putut concentra. Deseori mă framanta problemele și haosul ce-l fac foștii deținători de fotolii. Cât de intunecat este acest popor daca crede în multe fake-uri, zoi aruncate în capul actualei guvernari. Puțină lume întelege că Rusia ne vinde gaz scump și spune ca de vină este Președinta, Guvernul…
Bucuroși ca am luat aghiazma mare am venit bine dispuși acasă și am „gustărit” puțin(vorba auzită de la mama- soacră, Dumnezeu s-o ierte). M-am bucurat ca a venit o persoana și i-am dat multe haine bune, să le dăruiasca enoriasilor. La vârsta mea nu mai am nevoie de așa multe...
Aici nu pot sa trec cu vederea fudulia la moldoveni. Multi se bucura doar de darurile cu etichete. Ne plangem, ca totul s-a scumpi, inclusiv mancarea, dar mesele de sarbatoare sunt arhipline si irosim banii. O batranica ("ajutata") de cineva pubblica o factura de gaz - 4000 lei. Doar cine-a fost foarte atent a observant, ca plata este pentru 5 luni de zile. Eu am comentat, ca daca-i o singura persoana nu este nevoe sa incalzeasca 2 nivele, ci strictul necesar: baia, bucataria, dormitorul.
Am fost invitați la o familie să luăm prânzul, pentru că au făcut un parastas răposatei mame. Și aici am avut discuții aprinse referitoare la prețul fabulous pentru consumul de gaze. Mă indignează că se repetă aceeași stupidă declaratie a unor „politicieni”: „Să plece în genunchi Președinta Sandu la Putin (să-i sărute mâna).”
Mă obosesc aceste discuții și mă uit ce am stocat in telefon. Dau de un mesaj de la nepoțica Dana - fiica mai mică a răposatului fecior Radu... Ce frumos ne spune că ne iubește, ne intreaba de sanatate.
Astept ziua de mâine sa ne vorbească... Ce fericire că le am pe ele - Arianna (16) și Danuța (9), ambele sînt primele la invatatura. Răduțul a avut grijă să le educe frumos.
Mâine este ultima sărbătoare din iarnă - ziua Sfantului Ioan Botezatorul. Este Hramul casei, luat la cununie.
Joi
De dimineață îmi felicit soțul cu ocazia zilei onomastice. El are numele Ion. Au urmat multe felicitări din partea nepoților, nurorilor, prietenilor.
Între timp nu scăpăm sedința parlamentului. Adevărurile relatate de Oazu Nantoi ne-au zguduit. Noi plătim 10 lei pentru un met ru cub, iar populația din stânga Nistrului doar 83 de bani. Ne mai întrebăm încă o dată: de ce problema gazelor a devenit una politică?
Am asteptat oaspeți, dar nu au mai venit. Mulți au spus ca îi ține în casă teama de răspândire a pandemiei de coronavirus. S-a facut întuneric și m-a apucat o frică pentru ziua de mâine, pentru că nimic nu este stabil. Dar nu mă dau bătută. Speranța moare ultima. Mâine voi strânge bradul și decorațiile. Iată ca am terminat și sărbătorile.
Vineri
Scot bradul din casă. Puțin cam trist, dacă Domnul ne va ajuta la anul viiitor vom împodobi casa și bradul din nou. Cine știe, poate vom scapa de pandemie și ne vom aduna cu totii grămăjoară.
A fost o zi însorită, ce te îndemnă să-ți cauți ceva de muncă afară, în curte, doar sa nu întri în casă. La țara mereu gasești că să faci dacă ai putere.
Soțul a curățat vița de vie din fața casei, eu am adunat un braț de lemne pentru focul din sobă. Ascult radio și retin că formațiunea politica a fugarului Șor cere demisia Președintei Sandu. Dacă am fi locuit mai aproape de Chișinău, m-as fi dus să-i intreb pe Tauber și colegii ei de ce stăpânul lor stă ascuns dacă nu este vinovat? Nu vreau să mă implic în politică, dar nu pot, când văd cum este indusă lumea în eroare... Nu mai pot suporta, închid radioul când aud vorbindu-se în limba rusă, locuitori născuți pe acest blând meleag... Ambasadorul Marii Britanii și alți diplomați în scurt timp reușesc să însușeasca limba acestei țări, iar unii politicieni de la noi ne amintim ca ne-au felicitat: „fericiun crăcit”.
Vai, cât de păcătoasă sînt... Mă gândeam, las politica la o parte și poate trece cineva să-l in invit la un izvar, în așa mod s-o pomenesc pe sora mea Ana, tânăra fiind și purtată și ea cu părinții în Siberia de gheață. Dar n-am rezistat mult, soarele ne-a pacalit și am intrat să termin treburile prin casă: am aprins focul în soba... Termin de făcut curățenie, mâine-i sâmbătă, vom pleca la cimitir, la Radu și socri, să mai stăm și cu ei de vorbă...