Your browser doesn’t support HTML5
Kazahstanul ne arată care este prețul flirtului cu Moscova (Mădălin Necșuțu/veridica.ro)
O știre publicată pe G4Media de Mădălin Necșuțu pune la curent publicul din România cu impasul energetic în care se găsește din nou Republica Moldova: Gazprom așteaptă în 20 ianuarie 63 de milioane de dolari plăți anticipate din partea MoldovaGaz, iar deficitul este la ora actuală de 25 de milioane. Analiștii și politicienii consultați de jurnalist constată că ministrul Andrei Spânu se expune prea mult. De fapt, MoldovaGaz ar trebui să informeze populația cu situația și consecințele ei, pentru că compania trebuia să facă la timp demersuri bancare pentru acoperirea acestor plăți. Nu există nicio speranță că Gazprom ar prelungi termenul de plată.
Tot Necșuțu scrie pe veridica.ro că Moldova nu trebuie să mai aibă ezitări dacă să meargă spre Vest sau spre Est după episodul Kazahstan, mai ales că moldovenii au înțeles deja îndeajuns în ce constă modelul european (vezi rezultatul ultimelor alegeri). Felul în care au fost înăbușite revoltele din Kazahstan cu sprijinul Rusiei ar trebui să-i lămurească pe moldoveni care e prețul „flirtului” cu Moscova.
Negocierile de la Geneva dintre Statele Unite și Rusia sunt analizate de Marius Grincea în Libertatea. Textul prezintă cele trei dileme cu care a plecat la drum președintele american și care, oricum ai întoarce-o, devin un fel de ecuație imposibilă. Întrebarea-cheie pentru Joe Biden este „cum să reconcilieze nevoia unei detensionări în Europa de Est în așa fel încât să îl satisfacă și pe Putin, să nu submineze încrederea partenerilor NATO din estul Europei și să nu aibă consecințe nefaste pentru poziția strategică a SUA în Asia”.
Dacă 2022 ar deveni un fel de 1989 pe invers?
Așadar, tensiune geostrategică imensă. Alexandru Lăzescu, analist politic, formulează în revista 22 o întrebare dătătoare de fiori: dacă 2022 ar deveni un fel de 1989 pe invers? Temerile au la bază riscul ca Statele Unite să se găsească la un moment dat angajate pe două fronturi: unul cu Rusia, pornind de la Ucraina, și altul cu China, pe tema Taiwanului. Pentru europenii din Est, o asemenea alegere pusă în fața celei mai mari puteri a lumii ar fi dezastruoasă. Motivul e explicat de cunoscutul sovietolog francez Françoise Thom: „atunci când Moscova discută despre un nou cadru de securitate în Europa, are în vedere în realitate o «dominație rusească» asupra unor regiuni ca Europa Centrală și de Est sau chiar a Europei în ansamblu, în cazul în care Statele Unite s-ar retrage de pe continent, de facto, dacă nu chiar formal, fie în urma unor frustrări dacă UE decide să rămână neutră în competiția lor cu China, fie pentru că pur și simplu vor fi absorbite de confruntarea cu Beijingul” (Françoise Thom, citată de Alexandru Lăzescu).
La București, agenda politică e complet capturată de social-democrați – constată Sabina Fati în analiza pentru Deutsche Welle. „PSD, scrie Fati, a luat, deci, frâiele guvernării, cu un an şi jumătate înainte de a avea propriul premier”. În același timp, la Partidul Național Liberal degringolada e în creștere, arată Marius Grincea în Libertatea. Liberali de marcă se gândesc deja la un congres extraordinar care să-l schimbe pe Florin Cîțu de la conducerea partidului, asta în timp ce partidul continuă să scadă dramatic în sondaje.