Sfîrșitul unui imperiu

Iunie 1979: Papa Ioan Paul al Doilea face un turneu în Polonia, adunînd cele mai mari mulțimi din istoria acestei țări. Suvernul pontif evită să critice explicit conducerea comunistă, dar discursurile sale despre drepturile „inalienabile” ale oamenilor ajută la revigorarea spiritului rezistenței în Polonia. Cîteva luni mai tîrziu, la șantierele navale de la Gdansk era înființat sindicatul liber anti-sovietic Solidaritatea, care într-un an de zile avea să ajungă la 10 milioane de membri.
 

Septembrie 1983:  zborul 007 al liniilor aeriene sud-coreene, care venea din Statele Unite spre Seul cu 269 de pasageri la bord, intră din greșeală în spațiul aerian al URSS. Avioane de luptă sovietice interceptează aparatul, bănuind că e un avion de spionaj american. După mai multe mesaje de avertisment ce trec neobservate, pilotul avionului de intreceptare SU-15 Ghenadi Osipovici lansează o rachetă în avionul Boeing 747, care se prăbușește în Marea Japoniei, ucigîndu-i pe toți cei aflați la bord.

Martie 1985: Mihail Gorbaciov, aici salutîndu-l pe președintele american Ronald Reagan, devine secretar general al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică (PCUS). Noul lider promite un viitor mai deschis și mai democratic pentru Uniunea Sovietică. Promisiuni de acest fel au mai fost auzite înainte, dar de data asta omul se ține de cuvînt.
 

1986: Prețurile la petrol se prăbușesc de la $27 la  $10 barilul. URSS nu-și mai poate permite să sprijine economiile muribunde ale statelor satelite.

Aprilie 1986: Dezastrul nuclear de la Cernobîl - reactorul nr. 4 de la uzina aflată la nord de capitala Kiev explodează, după ce un test de rutină o ia razna. În ciuda politicii de glasnost, adică de transparență, de deschidere, vechile metehne sînt cum nu se poate mai vii. Kremlinul păstrează o tăcere totală cîteva zile la rînd, în timp ce praful radioactiv se așează peste Europa.
 

Mai 1987:  adolescentul trăznit Mathias Rust decolează de la Helsinki într-un avion de mici dimensiuni Cessna închiriat și intră în spațiul aerian al URSS. Nexperimentatul pilot german reușește să treacă în mod cu totul involuntar neobservat de avioanele de luptă și radarele sovietice, și aterizează în Piața Roșie, la cîteva zeci de metri de Kremlin, în speranța că va putea discuta cu Gorbaciov despre pacea mondială. Gorbaciov se folosește de această umilință pentru a epura armata de rezistența la reformele sale.
 

Decembrie 1988: cutremur în Armenia. În  mai puțin de 20 de secunde, blocuri întregi de apartamente se transfromă în ruine. S-a aflat după aceea că unele din grinzile metalice destinate structurii de rezistență a blocurilor au fost furate și vîndute pe piața neagră. Ajutorul umanitar occidental este acceptat, dar cea mai mare parte a echipamentului sanitar și de salvare e prins în hățișul birocratic și nu mai ajunge la destinație. Peste 30.000 de morți.
 

Februarie 1989: după nouă ani de război în sprijinul guvernului comunist de la Kabul, Armata Roșie pleacă din Afganistan. În ciuda unei atent regizate retrageri, florile și aplauzele nu pot ascunde șocul înfrîngerii „invincibilei” Armate Roșii. Aproximativ 15.000 de militari sovietici au fost uciși în conflict, lalolaltă cu peste un milion de civii afgani.

Aprilie 1989: tragedia de la Tbilisi. Trupele sovietice îi atacă pe demonstranții pro-independență cu gaze paralizante și cu lopeți. 20 de oameni sînt uciși, între care și o fată de 16 ani, bătută pînă la moarte. Anul continuă dezastruos pentru URSS, regimurile comuniste din Polonia, Ungaria, Germania de est, Bulgaria și România, se prăbușesc unul după altul. În România, majoritatea victimelor, peste 1.000, sînt civili uciși după căderea lui Ceaușescu. În celelalte țări, căderea comunismului s-a petrecut fără vărsare de sânge.

Novembrie 1989: căderea zidului de la Berlin. Un mesaj confuz la o conferință de presă a unei oficialități est-germane dă impresia că granița dintre Est și Vest e deschisă, și mulțimi de est-germani curioși ies în stradă. În fața a mii de berlinezi excitați, grănicerii panicați lase armele jos și lasă oamenii să treacă. Un fir de oameni stînd la coadă ca să treacă prin poarta spre Vest se transformă într-o mare, și zidul e curînd dărîmat.
 

Decembrie 1989: „revoluția” din România. După ce mai mulți civili sînt uciși de armată la Timișiara, dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu se adresează unei mulțimi adunate cu forța la București, pentru a demonstra „devotamentul” românilor față de el și la fel de urîta de popor lui soție. O remarcabilă înregistrare video a discursului arată momentul când mulțimea începe să huiduie, și tiranul omnipotent se scofîlcește într-un om bătrîn și confuz. În timp ce oamenii ies cu sutele de mii în stradă, Ceaușeștii fug cu un elicopter. Sînt prinși curînd și executați de un pluton, în ziua de Crăciun. În aprilie 2016, procurorul general de la București dispune redeschiderea Dosarului revoluției române (care fusese clasat).
 

Ianuarie 1990: în Caucaz, mișcările de independență încep să se „spargă” în conflicte inter-etnice. Pe străzile Azerbaigianului, 90 de armeni sînt uciși într-un pogrom, unii dintre ei torturați pînă la moarte. Când armata sovietică intervine în mod ostentativ pentru a face ordine, sînt uciși mai mult de o sută de azeri. Mari mulțimi de oameni se adună la funeraliile (vezi foto) azerilor uciși în represiunea sovietică.
 

Ianuarie 1991: în timp ce lituanienii își cer independența, Gorbaciov interzice categoric țărilor baltice să se desprindă de URSS. Tensiunile cresc, și vehiculele blindate urlă pe străzile capitalei lituaniene Vilnius, mascând prezența unui detașament OMON trimis în secret. Treisprezece civili sînt uciși, unul moare din cauza unui infarct, și un kaghebist e ucis din greșeală de unul din colegii săi. O glumă macabră a vremii spune că perestroika (restructurare) lui Gorbaciov s-a transformat în perestrelka (schimb de focuri).

August 1991: spectrul războiului civil apare la Moscova, după ce mai mulți ultra-conservatori din KGB și din armată dau o lovitură de stat menită să oprească destrămarea puterii sovietice. Gorbaciov e arestat în timp ce se afla în vacanță în Crimeea, și tancurile înconjoară Casa Albă a parlamentului moscovit, în care se află Elțîn. După ce oamenii ies în stradă, soldații lasă armele jos, și complotul eșuează. În comparație cu Elțîn, Gorbaciov pare să fi pierdut contactul cu realitatea și folosește o limbă de lemn festivistă.

Decembrie 1991: Gorbaciov demisionează din funcția de președinte al unei țări care a încetat să mai existe. Laureat al premiului Nobel pentru pace în 1990, mai popular în Occident decît la el acasă, Mihail Gorbaciov a crezut în comunism pînă la capăt, dar reformele pe care le-a pus în mișcare i-au scăpat de sub control.