Liderii din Kosovo au semnat pe 14 decembrie, la Pristina, cererea oficială a țării de a primi statutul de candidat la intrarea în Uniunea Europeană, cerere ce urmează să fie înaintată Cehiei, țara care deține președinția prin rotație a UE.
Documentul a fost semnat de președinta Vjosa Osmani, liderul parlamentului Glauk Konjufca și de premierul Albin Kurti, relatează redacția pentru Balcanii de vest a Europei Libere.
„Este un moment istoric pentru țara noastră”, a spus premierul Kurti, care a subliniat că progresul pe calea integrării în UE „va depinde de angajamentul nostru de a introduce reforme care să promoveze democrația, să consolideze statul de drept și să ne dezvoltăm economia”.
La rândul său, președinta Vjosa Osmani a spus că prin depunerea acestei cereri, Kosovo „ajută și Uniunea Europeană să mai facă un pas spre țelul de a crea o Europă liberă și în pace”.
Serbia, de care Kosovo și-a proclamat independența în 2008, a cerut imediat Uniunii Europene să anuleze procesul.
Kosovo - un caz particular
Kosovo este un caz aparte. Pentru prima dată, o țară care nu este recunoscută oficial de toate statele membre ale UE, cere să devină candidată la aderare.
Este o problemă legală, juridică: pe de o parte, cinci cinci țări membre, Cipru, Grecia, România, Slovacia și Spania nu recunosc Kosovo dar nici Uniunea Europeană, ca structură internațională, tocmai datorită opoziției acestor state membre.
După ce primește cererea Kosovo, Cehia va informa celelalte țări membre, cel mai repede săptămâna viitoare. Dosarul va reveni însă Suediei, care preia președinția prin rotație a UE de la 1 ianuarie 2023. Este de așteptat să înceapă consultările în primul rând cu cele cinci țari membre care nu recunosc independența Kosovo.
Primii pași revin președinției suedeze
Potrivit corespondentului Europei Libere pe probleme europene, Consiliul European ar putea decide cum să procedeze mai departe sub președinția de șase luni a Suediei din două motive: după Suedia, președinția este preluată de Spania, una din țările care nu recunoaște Kosovo și care aproape sigur nu va fi interesată să lucreze la acest dosar.
Al doilea motiv este că în 2024, subiectul riscă să fie dat uitării, din cauza alegerilor pentru Parlamentul European, și desemnarea unor noi președinți ai Consiliului și Comisiei Europene.
Opțiunile Consiliului European
După primirea cererii, Consiliul poate la rândul său să ceară opinia Biroului pentru afaceri juridice, ceea ce ar putea dura mult timp. O soluție mai rapidă este să ceară opinia Comisiei Europene, numai că pentru a te adresa Comisiei, este nevoie de acordul tuturor celor 27 de state membre, iar cinci dintre ele nu recunosc independența fostei provincii sîrbești Kosovo.
Pe de altă parte, acordul poate fi obținut prin unanimitate (când toate țările votează pentru) sau prin consens (când nici o țară nu se opune). Calea aprobării prin consens pare cea mai realistă, pentru că permite țărilor care nu recunosc Kosovo ca stat să „ignore” pur și simplu dosarul. Cât timp nu se opun deschis prin veto, se numește că există un consens.
Dragan Stavljanin, corespondent pe probleme internaționale al redacției pentru Balcanii de vest, este însă sceptic, atrăgând atenția că „orice decizie favorabilă dosarului Kosovo, chiar luată prin consens, va însemna o recunoaștere tacită a țării”.
Este ceea ce speră Kosovo să obțină prin această cerere, continuă jurnalistul Europei Libere, o recunoaștere internațională a statalității sale.
Serbia și migrația
Dar ar putea fi și un semnal clar pentru Serbia – care a deschis deja negocierile de aderare la Uniunea Europeană – că nu există „cale înapoi, că nu poate realipi Kosovo”. Cum Uniunea Europeană nu va mai face greșeala de a accepta o țară cu probleme nerezolvate de graniță, cum este cazul Ciprului divizat, Serbia s-ar putea vedea obligată să negocieze o graniță recunoscută internațional cu Kosovo, înainte de a fi admisă în UE, mai spune Dragan Stavljanin.
Statutul de candidat la aderare ar mai aduce Kosvo, ca și în cazul Bosniei – Herțegovina, un plus de credibilitatea care s-ar putea materializa în mai multe investiții străine, mai ales europene. „Dacă nu vrea să se depopuleze, Kosovo are nevoie de o economie funcțională”, spune Stavljanin.
„Kosovo este una din cele mai sărace țări europene, de unde lumea pleacă, mai ales tinerii bine educați. (...) De la circa 2 milioane în 1997-98, au ajuns – estimează autoritățile, pentru că nu există cifre oficiale – la 1 milion 700.000.”