„La aniversară” - 40 de ani de la fondarea Partidului Ecologist din Germania

Conservatori bărboşi, creştini, comunişti, eco-fascişti, protestatari pacifişti pletoşi, în straie hippie, activişti ai societăţii civile şi militanţi pentru drepturile omului, ţărani naţionalişti şi cosmopoliţi pro-europeni, disidenţi liberali şi creştin-democraţi, feministe radicale şi artişti avangardişti s-au adunat la Karlsruhe, pe data de 13 ianuarie 1980, pentru a înfiinţa un nou partid. Evenimentul semăna mai degrabă cu un imens happening, decît cu un congres fondator.

„La aniversară” - 40 de ani de la fondarea Partidului Ecologist din Germania

Noul partid şi-a propus să lupte pentru protecţia mediului, contra înarmării nucleare şi pentru justiţie sociale. Şi-a ales culoarea verde ca simbol. Relatările despre înfiinţarea noului partid au fost mai degrabă sceptice. Inclusiv revista „Der Spiegel” (Nr. 4, 1980) a întâmpinat fondarea Partidului Ecologist cu ironie. Tonul relatărilor despre noul partid, apărut în peisajul vest-german, dominat de timp de decenii de creştin-democraţi, social-democraţi şi liberali, s-a schimbat deja după cîteva săptămîni.

Aceeaşi revistă, „Der Spiegel” (Nr. 13, 1980), a dedicat verzilor două luni mai tîrziu o nouă relatare, analitică, în care se recunoaşte limpede potenţialul politic şi capacitatea ideologică a formaţiunii, de a sparge hegemonia tradiţională a partidelor care dominau parlamentul de la Bonn. Ideile social-ecologiste şi democratice, anti-autoritare şi non-violente s-au bucurat de un sprijin neaşteptat în rândurile tuturor categoriilor sociale.

Apel pentru organizarea „Zilei Internaţionale de Acţiune – România”, 1988

Popularitatea Partidului Ecologist, despre care vorbea presa şi pe care partidele tradiţionale încercau s-o bagatelizeze, a devenit în 1983 o realitate care nu mai putea fi ignorată. Ecologiştii trec pragul de 5 la sută şi intră în Bundestag. În landul federal Hessa, acceptă o alianţă cu social-democraţii, participînd între 1985 şi 1987 pentru prima dată la guvernare. Figura carismatică a acestui guvern de land, Joschka Fischer, va deveni între 1998 şi 2005 primul ministru de externe al unui guvern federal, compus din social-democraţi şi ecologişti.

Participarea la guvernare şi mai ales alăturarea Germaniei la intervenţia militară împotriva regimului autocratului xenofob sârb Slobodan Miloşevici, în 1999, susţinută de Joschka Fischer, au evidenţiat fractura existentă între aripa fundamentalistă şi cea realistă, reprezentată de ministrul de externe. În ciuda disensiunilor şi demisiilor nu s-a produs o ruptură care ar fi afectat existenţa partidului. Acesta, între timp, şi-a schimbat denumirea, în Alianţa90/Verzii (Bündnis90/Die Grünen), după ce a fuzionat cu grupuri civice şi pacifiste active în cadrul opoziției contra regimului comunist din răposata Republică Democrată Germană.

Ecologiştii contra regimului ceauşist

Partidul ecologist a fost singura formaţiune politică germană care a sprijinit sistematic acţiunile de protest contra regimului naţional-comunist al lui Nicolae Ceauşescu, fără a face concesii diplomatice sau de altă natură.

O altă figură charismatică a verzilor, Petra Kelly (partenera fostului general al Bundeswehrului, Gert Bastian, care s-a sinucis împreună cu Kelly, în 1992) i-a înmânat lui Ceauşescu, în 1984, o broşură a organizaţiei Amnesty International, în care erau documentate cazuri de încălcare a drepturilor omului în România.

Moldova - „Izolarea lui Ceauşescu”, 1988

În următorii ani, Petra Kelly, împreună cu alţi lideri ecologişti, s-a implicat activ în organizarea unor acţiuni publice, legate de regimul de la Bucureşti. O susţinere directă, în acest sens, a venit şi din partea Fundaţiei „Heinrich Böll”, apropiată ecologiştilor.

Broşura „Izolarea lui Ceauşescu”, de exemplu, cuprindea intervenţiile participanţilor la o audiere organizată de ecologişti la Bonn, în 1988. După revolta muncitorilor din Braşov, pe data de 15 noiembrie 1987, ecologiştii au încercat să organizeze, la Heidelberg, o discuţie legată de situaţia din România. Ambasadorul României, Marcel Dinu, a refuzat să participe la această discuţie. În vara anului 1988, ecologiştii se implică din nou în sprijinirea politică şi logistică a Iniţiativei intitulată, „Ziua europeană de Acţiune România”. Într-un apel, semnat de numeroase personalităţi internaţionale, s-a cerut organizarea unor proteste anti-ceauşiste în est şi vest, care să aibă loc pe data de 15 noiembrie, marcînd astfel, în mod simbolic, revolta braşovenilor. „Ziua Internaţională de Acţiune – România” a avut loc atît în 1988, cît şi în 1989, mobilizând oameni în zeci de oraşe europene din vest şi din est. Înfiinţarea Comitetului pentru drepturile omului din România (Menschenrechtskomitee Rumänien) sub egida Fundaţiei „Heinrich Böll”, în ianuarie 1989, nu ar fi fost posibilă fără susţinerea partidului.

Ecologiştii astăzi

Partidul ecologist şi actualii săi preşedinţi, Annalena Baerbock şi Robert Habeck, aspiră la preluarea conducerii guvernului federal. Succesele înregistrate la ultimele alegeri naţionale şi regionale, creşterea popularităţii în sondaje sînt semne încurajatoare. Nimeni nu mai exclude faptul că, la un moment dat, cancelara sau cancelarul Republicii Federale va fi o ecologistă sau un ecologist. Scăderea dramatică a popularităţii creştin-democraţilor şi social-democraţilor sînt deocamdată semnale că peisajul politic tradiţional se află în curs de schimbare.