„E ceva nemaivăzut, Europa împrumută pentru Europa”, este cum a rezumat Comisarul european pentru piața internă, francezul Thierry Breton, acest summit UE maraton, cum nu s-a mai văzut până acum.
Cu toate astea, după patru zile de intense târguieli, cei 27 încă nu au anunțat un acord în legătură cu marile planuri financiare de scoatere din criză a economiilor Uniunii.
Angela Merkel și Emmanuel Macron preveniseră încă de duminică dimineața, așa cum scria Frankfurter Allgemeine Zeitung, că negocierile nu se vor încheia curând. Cei 27 de lideri, reuniți de vineri dimineață încoace, cu ochii întregii planete ațintiți asupra jongleriilor lor cu miliarde virtuale, au făcut cunoscut abia astăzi în zori, epuizați, că-și vor prezenta în sfârșit compromisul financiar la începutul după-amiezii de azi.
Angela Merkel, la finalul summitului UE, 20 iulie 2020
Noaptea de duminică spre luni a lăsat loc unui nou bal de întâlniri bilaterale, un vârtej de negocieri în toate combinațiile posibile care continuă încă de vineri dimineața, de când cei 27 s-au reunit pentru prima oară din februarie încoace, făcându-și câte un namaste indian de la distanță, un salut cu mâinile împreunate ca de rugăciune, fără a se atinge. Toate acestea fără a mai socoti lungile ore de întâlniri bi- și tri-laterale în toate permutările posibile.
Astăzi, luni dimineață, în a patra zi de reuniune, ultima plenară în format complet cu 27 a avut loc, foarte scurt, la 4 dimineața, în încercarea de a smulge în sfârșit un compromis, după un maraton de târguieli, bluf și cacialma, șantaj subtil sau retorică de cel mai înalt nivel. Multe s-au încercat: deja sâmbătă seara, pentru a menține presiunea, Emmanuel Macron lăsase să circule zvonul că avionul său este pregătit și că el e gata să plece în orice moment dacă nu se ajunge la un acord... sau cel puțin anturajul său e bănuit a se fi aflat la originea zvonului.
Între timp, duminică, Finlanda s-a alăturat celor patru țări „frugale” și „zgârcite”, care sunt acum cinci, celelalte fiind: Austria, Danemarca, Suedia, dar mai ales Olanda.
Balul celor 750 de miliarde
În ultima variantă a planului propus pentru acel Recovery Fund, de 750 miliarde euro, căreia președintele Consiliului European, belgianul Charles Michel, a căutat să-i dea o nouă formă în timpul nopții, miliardele fondului vor fi împărțite în două jumătăți egale: una de defalcat în subvenții directe, iar altă jumătate, de 350 de miliarde, în împrumuturi. Țările plătitoare net, precum cei patru „frugali”, și-ar vedea în schimb mărite risturnele (banii returnați), un soi de rabat permanent.
Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și premierul Luxemburgului, Xavier Bettel, la Bruxelles
Această capacitate de împrumut de 750 miliarde euro supranumită Recovery Fund se adaugă bugetului total al UE pe următorii șapte ani (2021-2027), care va trebui la rândul lui aprobat astăzi, acela fiind de 1.074 miliarde euro. Cu totul: mai bine de 1.800 de miliarde aprobate după patru zile de epuizare, pentru a liniști piețele și a arăta că Europa, cea mai mare economie a planetei, rămâne solidară.
Esticii recalcitranți
Nathalie Loiseau, eurodeputată Renew și fostă ministră franceză a afacerilor europene, a avut câteva cuvinte, pe Twitter, la adresa celor „patru frugali”, (deveniți ieri cinci, cu Finlanda) spunând că ei sunt ca: „acela care locuiește cu voi în clădire, dar refuză să plătească pentru un lift nou, pentru că-i mai sănătos să urci cu picioarele, dar care nu s-ar muta de acolo în ruptul capului, pentru că adresa e prestigioasă – voi numiți asta un frugal?”
Blocajul de până acum se poate rezuma la aceea că premierul olandez Mark Rutte a insistat în permanență ca țara lui (și celelalte contribuitoare nete) să aibă un drept de veto și de control asupra felului în care sunt distribuiți și folosiți banii (ceea ce italianul Giuseppe Conte a refuzat ferm). Mark Rutte ar fi dorit astfel un vot în unanimitate ori de câte ori se decide eliberarea unei tranșe de bani.
### Vezi și... ### Viktor Orbán și teologia est-europeană a „dușmăniei”
Olandezul Rutte s-a arătat parțial îmbunat, peste weekend, de insistența pe care Charles Michel, președintele Consiliului, a arătat-o în a căuta să lege în mod formal acordarea fondurilor de respectarea regulilor statului de drept de către țara recipendară. Asta privește în mod explicit țările de est, precum Ungaria lui Viktor Orbán. Duminică, la Bruxelles, Orbán a fost chiar foarte direct și brutal, spunând că el nu știe: “dacă premierul Olandei mă urăște pe mine sau urăște Ungaria, de ne atacă așa tare”. Am făcut de altfel astăzi, aici pe Europa Liberă, un portret al premierului est-european care vede împrejur doar „ură” și „dușmani”.
În cele din urmă, însă, Orbán pare să fi renunțat la obiecțiile sale, după ce și premierul bulgar Boiko Borisov, pe care îl așteaptă acasă manifestații de protest în care i se cere demisia pentru „corupție”, a anunțat că sprijină ferm condiționarea acordării fondurilor europene de respectarea statului de drept.
Pentru România fuseseră prevăzute anterior 33 de miliarde euro, din acel fond de salvare de 750 de miliarde (din care cea mai mare parte îi vor reveni Italiei), însă lucrurile vor deveni mai clare abia după anunțul oficial de astăzi după-amiază.
Majoritatea observatorilor și comentatorilor sunt de acord că marea șansă a Europei este că acest impas și această criză au coincis cu președinția germană a UE și cu faptul că pro-europeana Merkel dorește în mod absolut să-și încheie cariera politică pe un succes. Cum spunea un diplomat, în marginea maratonului: e greu de imaginat cum ar fi decurs lucrurile dacă președinția rotativă a UE ar fi fost deținută în acest moment nu de Germania, ci de... Ungaria, Grecia sau România.