Conflictul armat de la Nistru a început la 2 martie 1992, când efective ale gărzii tiraspolene și unități de cazaci au atacat postul de poliție din Dubăsari, aflat sub jurisdicția Chișinăului. Numărul exact al victimelor nu este cunoscut nici până astăzi, dar, potrivit unor statistici, au murit aproape 300 de combatanți, 400 de civili din dreapta Nistrului și 800 de persoane din regiunea transnistreană. Despre războiul care a înghețat acum 26 de ani vorbim la acest sfârșit de săptămână.
* * *
Autoritățile Republicii Moldova nu au prezentat propria viziune referitoare la cum anume trebuie să fie reglementat conflictul transnistrean declanșat în primăvara anului 1992. Problema transnistreană este departe de a fi soluționată. Mai mulți locuitori de la Coșnița, Dubăsari, localitate aflată în zona de securitate, sunt de părere că va trebui să crească o altă generație care ar fi mai preocupată de reintegrarea celor două maluri ale Nistrului. O șansă de reglementare politică poate să apară, așa cum cred unii, și dacă puterile mari ale lumii vor cădea de acord.
Your browser doesn’t support HTML5
La sfârșit de săptămână cu Europa Liberă, Valentina Ursu și interlocutorii ei
– „A fost un conflict pe Nistru în ’92. Noi am stat aici, am contribuit și noi la păstrarea integrității Moldovei.”
Europa Liberă: De ce s-a vărsat sânge?
– „Pentru ambițiile cuiva, fiindcă oamenii n-au vrut război și n-au vrut conflict, dar oricum ei erau datori să-și apere satul, să-și apere patria, să-și apere copiii.”
Europa Liberă: Și după 26 de ani, malurile Nistrului tot separate au rămas?
– „Au rămas separate, dar oricum oamenii au înțeles că nu sunt dușmani unul altuia, au frați, surori și pe partea cealaltă – la Dubăsari, Tiraspol sau în alte părți – și oamenii sunt nu dușmani, dar sunt prieteni. Au înțeles că acestea au fost ambițiile cuiva de sus, care au avut ceva de la asta. Deci, pentru cineva războiul este mama, adică s-au îmbogățit, dar noi, mă rog, noi suntem oameni de rând, care am iubit, am luptat, am trăit aici; bărbații au fost pe poziții, au luptat.”
Europa Liberă: Politicienii în timpul campaniilor electorale au promis că reglementarea transnistreană este o prioritate. De ce n-a ajuns să fie o prioritate?
– „Foarte încet se desfac ițele și din partea Moldovei, și din partea Transnistriei.”
Europa Liberă: Dar și Dvs., locuitoare de aici, de la Coșnița, ziceți Moldova și Transnistria, acolo și aici?
– „Nu. Este o Moldovă integră, fiindcă s-au separat ei, dar oamenii se simt într-o Moldovă, problemele sunt egale, adică aceleași probleme.”
Europa Liberă: Dar Dvs. mergeți la Dubăsari?
– „Mergem, mergem, da, liber.”
Europa Liberă: Și ce discutați cu localnicii de acolo?
La Cosnita, r. Dubăsari
– „Acum de politică nu se discută nimic. Oamenii discută problemele de zi de zi. Sunt profesoară de limba rusă. Sunt pensionară și eu acum. Deci, care pensie este, ce este mai ieftin acolo, ce este mai scump aici? Iată, dacă înainte, în anii ceia chiar se simțea că moldovenii aceștia sunt dușmanii noștri, acum – nu. Asta este ambiția cuiva.”
Europa Liberă: Dar dacă Dvs. ați fi președintele țării, deputat în Parlament, cum ați rezolva problema transnistreană?
– „(râde). Prin simplitate.”
Europa Liberă: Cum? Ce statut ați oferi regiunii transnistrene?
– „Niciun statut, adică este o Moldovă. Haideți să dăm Găgăuzia, haideți să dăm Transnistria și cu ce rămânem noi? Nu! Malul drept, malul stâng, oricum este aceeași Moldovă, aceiași oameni. Ne doare și pentru dânșii și pe dânșii doare și pentru noi. Noi nu ne-am separat.”
Europa Liberă: Autoritățile de acolo, liderul de la Tiraspol, dl Krasnoselski, insistă pe ideea că Transnistria va fi recunoscută ca și stat.
– „Acestea-s problemele lui, acestea-s problemele lui. Marea majoritate de populație din Transnistria și-au făcut buletine aici gratuit. Aici, la Coșnița, sunt din Grigoriopol, din Dubăsari, care se tratează aici la noi la spital, gratis. Și ai noștri uneori merg încolo. Aici lumea nu are hotare.”
– „Dacă mă duc la noi la postul ista de la razvilkă (răscruce), mă fac că eu îs român, dar dacă mă duc în partea astălaltă, mă fac că eu îs separatist. Apoi cum? De-amu nu-i aceea ce a fost. Iaca, mama la mine-i în Noua Pohrebe trăiește și eu nu mă pot duce la dânsa.”
Europa Liberă: Și de când nu ați mai fost la ea?
– „Ea vine la mine. De-amu îi bătrână, umblă în cârjă, dar ea vine la mine și mă vede.”
Europa Liberă: Și ce-i de făcu,t ca să nu se înstrăineze lumea de pe o parte și alta a Nistrului?
– „Posturile asta-i fapt că trebuie să le ia, dar Coșnița, Pohrebea și Doroțcaia, noi suntem voobșce (în general) nimeni, nimeni noi nu suntem. Din partea asta stângă a Nistrului, iacă-tă, pe noi ne hudcuie (huiduiesc) și într-o parte și în alta; noi nu suntem cu nimeni.”
Europa Liberă: Și câți ani trebuie să treacă?
– „Sunt optimist, eu gândesc că poate va fi mai bine, poate.”
Europa Liberă: Vă amintiți ce a fost aici în ’92?
– „În ’92 știu că a fost o nevoie. Toți se duceau prin bordeie, dar eu am șezut pe divan, am zis că fie ce-o fi, m-or ucide, m-or ucide… Bătea așa-ia în ferestre.”
– „A fost greu atunci, în ’92. Mergeau gloanțele și fugeau…”
– „…Ne speriam, dragă. Ei, Doamne ferește!”
Europa Liberă: Ce vă mai amintiți despre acel conflict din 1992 de aici, de la Nistru?
– „A fost război…”
Europa Liberă: Cine cu cine a luptat?
– „Moldovenii între dânșii.”
Europa Liberă: Dar de ce?
– „Din pricina rușilor. Ei și acum se amestecă în treburile noastre interne și asta nu-i bine. Noi suntem o țară independentă și ar trebui ca noi să hotărâm problemele noastre.”
Europa Liberă: Dvs. mai credeți că cele două maluri ale Nistrului pot să se reintegreze?
– „Până când eu nu văd că se vor integra din cauză că chiar au oamenii probleme cu pământurile, sunt multe chestii care nu-s rezolvate încă.”
Iarna la Coșnița
Europa Liberă: Dacă politicienii găsesc o soluție de rezolvare a conflictului transnistrean, cum vă închipuiți Dvs. că lucrurile revin la normalitate?
– „Dă, Doamne, să fie bine, dar eu nu cred. Nu cred până n-o să-și ia armata rușii. O să ia armata, conducerea țării o să găsească limbaj comun cu conducerea de acolo, din Pridnestrovia (Transnistria) și probabil că se vor înțelege până la urmă ca tot să fie bine.”
Europa Liberă: Și Dvs. ziceți de acolo și de aici. Înseamnă că separarea asta încă este?
– „Da, este. Dă, Doamne, să fie bine, dar eu nu cred.”
– „Cum a fost, așa și o să fie. Partea ceea socoate că ei se duc cu partea ceea, dar noi rămânem aici cu partea noastră.”
Europa Liberă: Și de această dezbinare?
– „Așa-i de când lumea. Pe malul stâng noi eram copii și ei ne porecleau pe noi, iar noi pe dânșii. Așa-i lumea asta. S-au dat, chipurile, ei cu România. Nu-s tot oameni și aceia? Și aceia-s oameni, și noi suntem oameni, așa că…”
Europa Liberă: Și dacă politicienii ajung la un numitor comun și oferă un statut regiunii transnistrene…
– „Tare bine ar fi, tare bine ar fi…”
Europa Liberă: La modul practic cum se reunifică cele două maluri?
– „Eu iaca am fost și mă duc la Dubăsari. Ei cred că ei mai mult cu rușii, dar aici oamenii aceștia, partea asta mai mult vor să fie o Moldovă unică, tot satul ista. Sunt mulți care, mă rog, îs ruși și ei vor cu Pridnestrovia, cu Rusia. Așa ca atare, mai mulți îs pentru ca să fim împreună.”
Europa Liberă: Dar de ce Federația Rusă evită să-și retragă armata din regiunea transnistreană?
– „Ea n-o să-și retragă niciodată, fiindcă la ruși le e convenabil să aibă un loc în Europa, aici e centrul european și ei numaidecât trebuie să fie aici. E în interesul lor.”
Europa Liberă: Vă mai amintiți anul 1992 și ce a fost aici, la Nistru?
– „Offf, a fost tare mare nevoie atunci. A picat snareadul (obuzul) la trei metri de la casa mea și băiatul a ieșit afară și a căzut fără cunoștință. Și după aceea a început a pica și la spital l-am dus, pe la doctori, dar nu i-a ajutat nimic. Bărbatul a picat pe o mină (plânge).”
„Marşul memoriei”, în amintirea celor care au murit la Nistru
Vineri la Marșul Memoriei...
Europa Liberă: Sunt șanse ca cele două maluri ale Nistrului să se reintegreze?
– „Dacă va fi Unire cu România, nu vreau cu dânșii. Cu Rusia, dar cu România nu vreau, să nu mai fie cum a mai fost în ’92.”
Europa Liberă: Cine cu cine a luptat atunci?
– „Au luptat acei din Parlament și a strădăluit (suferit) poporul. Nu-i dreptate (plânge). Am fost pedepsiți și acum suntem pedepsiți. Și ne scot ochii că ne dau compensații. Dar ce trăiesc cu compensația ceea?...”
Europa Liberă: Mai mergeți acolo?
– „Am și rude. Chiar fata mea-i căsătorită acolo.”
Europa Liberă: Există șanse să fie reîntregite cele două maluri ale Nistrului?
– „Sigur că trebuie să fie; să nu fie oamenii înstrăinați. Sunt acolo și frați, și rude și trebuie să nu fie ca străinii.”
Europa Liberă: Dar cum vă explicați că politicienii nu au reușit până astăzi să rezolve această problemă transnistreană?
– „Ei sunt pentru papkă (servietă) și lor salariul să le fie bun, dar la popor nu se gândesc. Nu-i ajunge salariul ca să plătească (serviciile) comunalele, dar ce să mai mănânce?”
Europa Liberă: Moldova poate ajunge o țară prosperă, unde oamenii să trăiască în liniște, în pace, cu demnitate?
– „În Parlament dacă va fi bine, va fi și în țară, dar dacă nu-i în Parlament, în țară – nici atâta.”
Europa Liberă: Deputații în Parlament o să-i alegeți în toamnă.
– „Ce folos dacă-i alegem și ei se mănâncă ca și câinii? Ei nu se uită la popor, ei se uită la papkă și buzunarul lor, să le fie salariul mare, dar pensionarul cu 800 de lei, cu 600 nu trăiește.”
Europa Liberă: Dar ei când au să vină să vă ceară votul iar o să vă promită și pensii, și salarii, și rezolvarea problemei transnistrene.
– „Și nu mai rezolvă nimic. Tot la zero suntem. Nu cred pe nimeni în timpul de față.”
Europa Liberă: Dar la vot o să mergeți?
– „Merg și pun cruce că am fost, dar n-aleg pe nimeni, că nu-i dreptate. Dreptatea-i în fundul pământului.”
Europa Liberă: Bună ziua!
– „Bună ziua!”
Nistrul
Europa Liberă: De ce după 26 de ani nu au reușit cele două maluri ale Nistrului să se reintegreze?
– „Потому, что мы такие. Мы натворили, не знали, чего хотим, а сейчас не знаем, как решить. Я вот уже сколько слышу это слово «сепаратисты», я не знаю что это такое конкретно.” („Pentru că suntem așa. Am făcut-o, nu am știut ce vrem, iar acum nu știm cum să ieșim din situația asta. Am auzit deseori acest cuvânt „separatiști”, dar așa și nu știu ce anume înseamnă.”)
Europa Liberă: От кого зависит разрешение приднестровской проблемы? (De cine depinde rezolvarea problemei transnistrene?)
– „От правительства нашего, от верхушки.” („De Parlamentul nostru, de cei de sus.”)
Europa Liberă: Только от Кишинёва? (Doar de cei de la Chișinău?)
– „И от тех, и от этих. Что вы думаете, что те не хотят с Молдовой? Тоже хотят.” („Și de unii, și de alții. Credeți că transnistrenii nu vor cu Moldova? Sigur că vor.”)
Europa Liberă: Кто? (Cine?)
– „Ну, с Приднестровья. Было одно целое – цветущая Молдова ведь была.” („Păi, cei din Transnistria. Am fost o țară integră – Moldova înfloritoare era pe atunci.”)
Europa Liberă: Господин Красносельски настаивает на признание. (Dl Krasnoselski insistă să fie recunoscută…)
– „Да, Бог их знает. Я не могу сказать ничего вот толкового. Если бы Украина была бы рядом страна как страна, можно было думать по-всякому – если не сюда, то туда, как было раньше. А сейчас, что говорить? Тут бардак и там бардак. И куда?” („Doar Dumnezeu îi știe. Nu pot spune nimic concret. Dacă Ucraina ar fi într-adevăr o țară lângă care să poți sta cu încredere, s-ar putea gândi în orice fel - dacă nu aici, atunci acolo, așa cum a fost înainte. Și acum, ce să spun? E o mizerie aici, e o mizerie și acolo. Și încotro?”)
Europa Liberă: И ответ? Куда? (Și răspunsul care ar fi? Încotro?)
– „Что-то сделать, чтоб одно было, чтоб жили люди как люди.” („Trebuie de făcut astfel încât să fim un stat integru, iar cetățenii să trăiască ca oamenii.”)
Europa Liberă: După 26 de ani, încercăm aici, la Coșnița, să adunăm opinii despre cum înțeleg locuitorii rezolvarea problemei transnistrene.
– „Locuitorii din satele acestea chiar doresc să fie o țară unită, fiindcă sunt o mulțime de probleme la traseu și se confruntă cu aceste probleme în fiecare zi. Când traversează traseul, au nevoie să meargă la Dubăsari, la Tiraspol au probleme. Toată lumea așteaptă ca să fie o înțelegere și pace.”
Europa Liberă: Dvs. cum vreți această problemă să fie soluționată – să-i fie oferit un statut regiunii transnistrene, să găsească politicienii un deznodământ în baza căror principii?
– „Nu, statut nu cred. Trebuie să fie o țară unică, să nu aibă un statut aparte, să fie în componența Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Dar ei au acolo atributele și chiar insistă că vor să construiască statalitate. Liderul de la Tiraspol, dl Krasnoselski, zice că nu e o iluzie, ci e o realitate că Transnistria va fi recunoscută.
– „Cred că ei își fac iluzii, dar lumea nu-i recunoaște ca republică aparte. Toată lumea-i privește ca Republica Moldova, ca o țară…”
Europa Liberă: Dar există o diferență de mentalitate acolo și aici?
La Coșnița, r. Dubăsari
– „Da, sigur! Chiar și la copii există. Acolo ei învață cu grafie chirilică care de mult nu mai este, e depășită. Oricum, copiii de acolo doresc să învețe la Chișinău, acolo unde studiile sunt de calitate, dar, dacă sunt locuitori ai Transnistriei, la domiciliu studiază și nu au de ales, n-au încotro. Care aleg, studiază în școlile cu grafie latină, în școlile românești.”
Europa Liberă: Și cum la modul practic pot fi reîntregite aceste două maluri ale Nistrului?
– „Oamenii deja parcă sunt uniți – au rude, se întâlnesc, dar la nivel politic, nu știu…”
Europa Liberă: Dar mergeți la Dubăsari, la Tiraspol, unde mergeți?
– „Da, sigur, mergem la Tiraspol, la Dubăsari, Grigoriopol. Rudele și cunoscuții sunt de aceeași părere ca și mine – să fie o Moldovă unică și n-am întâlnit altă lume.”
Europa Liberă: În toamnă o să vină politicienii să vă ceară votul și o să vă promită bunăstare, inclusiv soluționarea acestei probleme transnistrene. De 26 de ani vin cu aceste promisiuni. Șansa asta de rezolvare se apropie?
– „Acum, iată, cu telefonia, cu școlile românești sunt unele promisiuni și cu pământurile, parcă se vede o mișcare. Sperăm să fie spre bine, să nu fie numai o pornire, dar să vedem un final.”
Europa Liberă: Dar decizia finală de cine depinde, ca să fie soluționată problema transnistreană?
– „Depinde mult și de toată lumea. Să asculte ce zic politicienii, dar să iasă poate să-și spună durerea.”
Europa Liberă: Există acest format de negocieri „5+2”. Acolo sunt mediatorii, sunt și observatorii – și Federația Rusă, și Ucraina, și Uniunea Europeană, și Statele Unite, și Tiraspolul, și Chișinăul. Iată de voința lor politică ce depinde și cine are vocea cea mai puternică în acest format?
– „Vocea cea mai puternică sigur că n-au s-o aibă politicienii externi, acei interni din Republica Moldova și din Transnistria. Ei trebuie să se înțeleagă și să găsească un consens, dar, dacă o să zică cei din Transnistria că „noi vrem să fim independenți, fără Rusia, fără Ucraina”, cred că se va rezolva. Cu Moldova adică, să nu fie dependenți de Ucraina și de Rusia. Asta cred că numai dacă ei doresc, dar dacă nu și-o doresc, atunci găsesc diferite scuze.”
Europa Liberă: Și dacă Dvs. ați fi conducătorul Republicii Moldova, v-ar fi ușor să găsiți acest deznodământ al soluționării problemei transnistrene?
– „Nu, nu este ușor, pentru că sunt diferite viziuni și fiecare vede în felul său. Și de asta nu este ușor.”
Europa Liberă: Câtă apă trebuie să mai curgă pe Nistru ca să nu se mai vorbească despre problema transnistreană, dar despre reglementare?
– „Mai este nevoie de timp. Parcă încetul cu încetul și lumea altfel se schimbă și sperăm până la cinci ani să fie o rezolvare, dar cred că nu este real.”
Europa Liberă: Ce preț are pacea?
– „Nu are preț pacea. Pacea și sănătatea cred că nu au preț.”
La Coșnița, r. Dubăsari
Europa Liberă: Cum pot fi reîntregite cele două maluri ale Nistrului?
– „Numai dacă vor face pentru lume ceva. Eu, iaca, primesc pensia și eu trebuie să mă duc cu lisapetul (bicicleta) la Grigoriopol, că eu acolo primesc pensia.”
Europa Liberă: Ridicați pensia de la Grigoriopol. Asta înseamnă că aveți cetățenia Transnistriei?
– „Da!”
Europa Liberă: Vă ajută această cetățenie a regiunii transnistrene?
– „Prețurile-s mai mici.”
Europa Liberă: Ce pensie aveți?
– „1.300 de ruble transnistrene.”
Europa Liberă: Aveți și cetățenia Republicii Moldova?
– „D-apoi cum?”
Europa Liberă: Și pensie luați și de aici, și de acolo?
– „Mătincă în primăvara asta o să mă răzbiresk (clarific).”
– „Cine se ocupă cu noi, cine ne îndrumează pe noi? Cine? Suntem ai nimănui. Nimeni nu ne-a ajutat cu nimic. Au zis că o să ne mărească pensia cu 300 de lei, mi-au mărit-o numai cu 86 de lei. Dar nu cred acum pe nimeni, nu cred. Cred în unul Dumnezeu.”
Europa Liberă: Dacă ați fi Dvs. politician, ce ați face ca aceste două maluri ale Nistrului să fie împreună?
– „Dar ce aș face eu? Puterea lui Dumnezeu…”
Europa Liberă: Dar lumea s-a îndepărtat unii de alții?
– „Avem neamuri acolo și cum ne-am dus, așa și ne ducem.”
Europa Liberă: Și mergeți și la Dubăsari, și la Grigoriopol, și în alte localități?
– „D-apoi cum? Da, mergem!”
Europa Liberă: Deseori discutați dacă mai există această șansă să fie împreună?
– „Da, toți vor să fim împreună, dar ce o să fim? Dă, Doamne, să fim, dar nu-mi vine a crede.”
Europa Liberă: Dar ce preț s-ar plăti, dacă s-ar reunifica aceste două maluri ale Nistrului?
– „Am fi toți oameni egali și am plăti aceeași lumină și același gaz. La dânșii e mai ieftin, la noi e mai scump.”
Europa Liberă: Dar și aici, la Coșnița, am întâlnit unii localnici care spun că încă mai ridică pensia de acolo, pentru că le este mai convenabil?
– „Da, și eu am fost acolo trei ani de zile. Eu aici aveam 1.300, dar acolo ieșeam cu 2.000-2.200, când schimbam banii lor în ai noștri îmi ieșea mai bine.”
Europa Liberă: Am ajuns cu microfonul aici, la Nistru, și întreb lumea dacă mai crede în șansa reunificării celor două maluri ale Nistrului.
– „Nu credem. În partea asta, noi până acum am fost sub stăpânire la ruși, dar acum să fim sub stăpânirea ceea? Nici într-un caz, nu, nu dorim.”
Europa Liberă: În ce condiții pot fi reîntregite aceste două maluri ale Nistrului?
– „Îi greu. E grea situația.”
Europa Liberă: De ce?
– „Nu de noi depinde.”
Europa Liberă: Depinde și de dvs., pentru că dvs. sunteți alegători, trimiteți deputații în Parlament, clasa politică dvs. o alegeți și în cârca ei, pe umerii ei puneți soluționarea problemelor.”
– „Nouă dacă ne-au spus așa, așa o să facem… Până acum au primit bani de la ruși și s-au îmbogățit, acum primesc bani de la americani și bună ziua, bade Struli. Și ei fac tot ce le trebuie, dar noi rămânem goi-chistol.”
Europa Liberă: Cetățenii statului Republica Moldova știu ce vor?
– „Știu!”
Europa Liberă: Ce vor?
– „Să fim independenți, să nu avem stăpân străin asupra noastră.”
Europa Liberă: Statul este independent de 26 de ani, el se stăpânește.
– „Nu se simte, nu se simte.”
– „Cu noi conduc, noi nu putem face nimic.”
Europa Liberă: Dvs. o dată la patru ani aveți puterea, puterea de a alege.
– „Deunăzi le-au spus: „dacă n-ai să te duci acolo să votezi așa cum am zis noi, te scoatem de la lucru”. Avem pensie, 44 de ani de lucru și 850 cu tot cu dotații, cu tot aici, la pensie. În raionul ista mai dau dotații și cu dotația asta ne mai ținem. Și suntem nevoiți, iaca, dacă suntem sănătoși, mai putem alerga, mai lucrăm încă, dar care nu poate lucra? Vai de capul lui, cu 800 de lei…”
Europa Liberă: Cât de mult vă preocupă să fie soluționată problema transnistreană?
– „Ne preocupă. Aici e mai de sus și ei hotărăsc toate.”
Europa Liberă: Cine decide de sus?
– „Nu-i de la noi.”
– „Nu de noi aici depinde. Vă spun, acestea-s două țări mari.”
– „Până acum ne-au bătut rușii, dar acum americanii…”
– „Dacă s-a împăca rusul cu americanul, o să fie bine și la noi, dar așa, ei se hârâie și vrând-nevrând ne bagă în conflict.”
– „Ca pe o monedă de schimb.”
Europa Liberă: Dacă Dvs. ați fi în fruntea Republicii Moldova, cât de ușor v-ar fi să rezolvați această problemă?
– „Am fi prieteni cu toți – și cu rușii, și cu americanii. Cine suntem noi? Ce suntem țară agresivă ori ce? Cu cine să ne luptăm noi, cu cine ne luptăm?”
Europa Liberă: Dar armata rusă de ce nu pleacă?
– „D-apoi n-au să plece niciodată, dacă-i americanul aici.”
Europa Liberă: Vă întrebam, dacă ați fi Dvs. în fruntea Republicii Moldova, cum ați rezolva problema transnistreană?
– „Fără războaie. Pe cale pașnică.”
Europa Liberă: Dvs. vă amintiți anul ’92?
– „Desigur!”
– „D-apoi cum, dacă am trecut printr-însele. Fugari umblam, fugari. Să le fi dat de atunci statusul acela cum au vrut ei, iaca n-ar fi fost azi gălăgie, dar ei, iaca îs 26 de ani și iaca nu s-a regulat nimic. Ce, iaca, pământurile le putem prelucra? Anul ista ne-au obeșcit (promis)…”
– „Ne-au promis…”
Europa Liberă: Cei doi negociatori de la Chișinău și Tiraspol au semnat mai multe înțelegeri, inclusiv ca dvs., cei care aveți pământuri acolo, să aveți acces la ele, să le prelucrați.
– „Da, d-apoi 25 de ani nu le-am lucrat.”
Europa Liberă: Dar acum credeți că o să le puteți prelucra?
– „Nu credem, nu credem…”
Europa Liberă: Câți ani credeți că ar mai trebui, câtă apă să mai curgă pe Nistru ca această problemă să fie rezolvată?
– „Doar de se va schimba, ne vom duce noi și va veni molodiojul (tineretul) care nu știe, apoi acela poate ceva ar face. Și aceia, și aceștia. Cât suntem noi încă, nu credem…”
Europa Liberă: Dar lumea s-a înstrăinat?
– „Încă tare, tare.”
Europa Liberă: Ce-i doriți Moldovei?
– „Pace! Noi vrem pace.”
– „Dacă-i înarmat ceva, vreodată și vreodată trebuie să împuște, iaca ce-i.”
– „Dar cui îi trebuie asta, cui îi trebuie?”
– „Noi suntem șcit, șcit (scut) ori cum?”
Europa Liberă: Scut.
– „Scut suntem aici.”
– „Și acela ne bate, și aista ne bate.”
– „Și noi suntem în mijloc. Suntem ai nimănui. D-apoi așa și este. Ne-au pus vamă acolo și ne-au pus vamă aici. Și nu poți să treci nici încolo, nici dincolo.”
– „Că acolo se zice că te duci la Pridnestrovie, de-acum acolo știi că ai mai iscălit, dar aici șede curat sub…”
– „Dar aici pentru ce?”
Europa Liberă: La Vadul lui Vodă?
– „Da, da, da, la Vadul lui Vodă. Și noi suntem aici și pe noi ne oprește și ne întreabă: ce aveți, ce duceți?...”
Europa Liberă: Dar mai credeți într-o Moldovă reunificată, reunită, reintegrată?
– „Cu Pridnestrovia? Nuuu. Asta-i… 20 și ceva de ani și încă vor mai fi vreo câțiva, doar dacă ne-om duce noi, eu zic, ne-om duce noi și atunci poate...”
– „La tinerimea asta le vor mai pune „macaroane pe urechi” și lor cum le vor spune, așa vor face… S-or duce și la capătul pământului…”
– „Dacă le-a da status, apoi…”
Europa Liberă: Cui?
– „La Pridnestrovie. Încetișor, încetișor au să se dea, dacă au să se hârâie așa…”
Europa Liberă: Ce statut merită Transnistria?
– „Cum în Găgăuzia – autonomie, dar în jurisdicția Moldovei autonomia să fie.”
– „Dvs. n-ați fost în ultimele timpuri la Dubăsari să vedeți cum trăiește acolo lumea. Cu totul alta, cu totul alta…”
– „E sărăcie, e nevoie și acolo, îi strașnic… Încă noi, bogdaproste, dar la dânșii…”
Europa Liberă: Păi, iată, am întâlnit și aici, la Coșnița, unii săteni care zic că iau pensia de la Grigoriopol, de la Dubăsari…
– „Da, da… Acolo plătesc mai mult și oamenii se duc.”
– „D-apoi, dacă plătesc mai mult, de ce să nu mă duc?”
Europa Liberă: Dar dvs. ziceți că acolo-i sărăcie? Faptul că le dă suplimentul acesta venit din partea Rusiei îi ajută pe oameni?
– „Ei, cât le dau?”
Europa Liberă: Supliment la pensie…
– „150 rușii dau, 150 de ruble transnistrene.”
– „La noi care primeau 800, la dânșii primesc 1.800. Și omul unde o să se ducă? Unde-i mai mult.”
Europa Liberă: Dar ei de unde au bani mai mulți?
– „Nu știu.”
Coșnița, r. Dubăsari
– „Dar știți pe noi ce ne doare, pe partea asta? Fiindcă foarte mult se accentuează: „noi, moldovenii din partea dreaptă”. Noi de-ai cui suntem? De acolo ne spun „separatiști” nouă, de aici ne spun că „nu sunteți de-ai noștri, că sunteți în partea stângă”. Dar noi suntem o Moldovă suverană și independentă, unitară și indivizibilă?! Și am luptat pentru Moldova. Bărbații noștri, câți am avut aici pierduți? Noi am luptat pentru a ține pieptul aici și care zice care nu zice, dar eu vă spun corect că atunci când aud „noi, moldovenii basarabeni”, „noi, moldovenii din partea dreaptă a Nistrului”, dar noi suntem tot în jurisdicția Moldovei. Suntem moldoveni și noi!”
Europa Liberă: Dar, în general, moldovenii știu ce vor?
– „O viață normală, o pensie decentă, o bătrânețe asigurată și o clasă politică înțeleaptă, oameni deștepți care să înțeleagă ce vrea poporul.”
***
Așa cum au spus și unii locuitori de la Coșnița, deseori în satul lor vin și beneficiază de asistență medicală trăitori din regiunea transnistreană. Ala Nemerenco este expertă internațională în sisteme de sănătate. Ea are deseori ocazia să facă naveta Chișinău-Tiraspol; cunoaște bine și realitățile de acolo. Am întrebat-o ce crede ea despre debusolarea populației.
Ala Nemerenco
Ala Nemerenco: „Dar cum să nu rămână împrăștiați și ce soluții pot să aibă ei, dacă ei pe parcursul la toți anii aceștia, de fapt, s-au simțit abandonați și toate politicile care au fost propuse pe parcursul anilor, de fapt, au fost mimarea unor politici?! Deci au existat, probabil, niște înțelegeri pe care noi nu le vedeam, era partea de jos a aisbergului, iar deasupra era doar, probabil, un teatru. Este un teatru al absurdului ceea ce se întâmplă. Eu am avut pe parcursul mai multor ani niște activități legate de Transnistria și așa se simt oamenii care au cultură, care au finalizate studii de asemenea se simt abandonați.”
Europa Liberă: Pentru că mergeți des la Tiraspol, în alte localități din stânga Nistrului, mentalitățile diferă de pe un mal și altul al Nistrului?
Ala Nemerenco: „Depinde cu cine vorbești. Eu vorbeam mai mult cu medici, marea majoritate dintre ei provin din partea dreaptă a Nistrului și au părinți, au rude la Chișinău sau undeva în Republica Moldova, au copii care sunt plecați peste hotare și ei au o logică foarte sănătoasă, dar ei sunt prinși într-o capcană, ei nu pot să schimbe niște lucruri. Noi aici, în Republica Moldova, că am putea să ne considerăm mai democrați și nu schimbăm nimic.”
Europa Liberă: Dar vedeți cum ziceți aici și acolo?
Ala Nemerenco: „Da, zic aici, fiindcă de fapt când treci în partea cealaltă, te apucă puțin fiorii – cu toate posturile lor, controale, vamă, chestii care au apărut așa, din senin, și sunt menținute pe parcursul atâtor ani și nu se schimbă nimic. Deci, nu este măcar o trecere mai liberalizată. Toți politicienii când au negociat nu au ajuns măcar să facă o trecere așa cum, de exemplu, se trece dintr-o țară în alta în zona Uniunii Europene. Faptul când intri acolo și vezi militari, vezi tancuri… Nu pot să înțeleg de ce stau tancurile acolo; pot să înțeleg că noi am ajuns la o situație care este destul de complicată, nu este atât de ușor de despletit, dar toate țările acestea când se așază – că este un număr de țări care negociază situația din Transnistria – oare până acum n-au putut ajunge la concluzia să scoată tancurile de acolo?”
Europa Liberă: Dar vedeți că cu trecerea timpului problema transnistreană nu se mai regăsește printre priorități nici pentru simplul cetățean și aproape că nici pentru politician, chiar dacă mai ales cei de la guvernare spun că reglementarea transnistreană e o temă care îi preocupă?
Ala Nemerenco: „Ei au învățat foarte bine lecția. În primul rând, au văzut că toți au înregistrat un fiasco, toate guvernările de fapt și doi, eu aș zice că nu depinde doar de guvernarea Republicii Moldova, că este un subiect care ține de agenda țărilor mai puternice ca ei.”
Europa Liberă: Da, a fost internaționalizat, din moment ce există acest format de negocieri „5+2”.
Ala Nemerenco: „Da, și nu depinde doar de cei de aici. A pune pe agendă ca o prioritate nr. 1 este un act de sinucidere, de fapt, fiind în guvernare, eu aici îi înțeleg perfect – ei sunt prinși într-o situație din care practic aproape că nu este ieșire, dar îmi pare rău pentru cei puternici care pot schimba ceva și eu le-aș recomanda atunci când negociază ca un cetățean simplu al Republicii Moldova să facă ceva măcar să scoată tancul de acolo, că este înfiorător când treci în Tiraspol și vezi tancul.”
Europa Liberă: De ce s-a ajuns până la aceea ca cetățenii să nu mai aibă încredere în statul lor? Cine poartă vina?
Ala Nemerenco: „Dacă ne uităm după rapoartele fiecărei guvernări, noi ar fi trebuit să ajungem acum la o situație care ar fi mult mai bună decât situația anilor ’90. Noi cu fiecare pas înainte, cu fiecare alegere, cu fiecare electorală, cu fiecare nouă guvernare, de fapt, rămânem în urmă. Este un indicator global, locul nostru unde ne aflăm după indicatorul prosperității. Noi avem un indice foarte prost la cele mai importante capitole, atât la sănătate, cât și la democrație, la guvernare. Eu cred că îmbunătățirea în sistemul sănătății, de asemenea, ține de actul guvernării, fiindcă sistemul sănătății nu are politici bune, nu are strategii care ar corespunde realităților. Și iată aceste dezamăgiri și acești pași înapoi, înapoi, deci, fiecare om așteaptă ceva să se schimbe înspre bine.”
Europa Liberă: Dar această clasă politică atunci când merge și cerșește, cere votul de la cetățean, ea promite bunăstare, promite că o să îmbunătățească legile care o să aducă mai mult bine cetățeanului și statului. Cum vă explicați că această responsabilitate a politicianului ajunge să fie iresponsabilitate?
Ala Nemerenco: „Eu cred că de fapt acei oameni care merg în politică, în marea majoritate a lor nu sunt niște oameni onești, nu sunt niște patrioți, deci, ei vin doar ca să-și apere interesele, fiindcă în momentul în care au acoperire politică, ei își pot promova mult mai bine orice interes. Și de fapt este o vorbă din străbuni: Să nu crezi niciodată un politician în perioada electorală.”
Europa Liberă: Dar el vine tot cu aceste făgăduieli și alegătorul chiar crede că aceste promisiuni ar putea să ajungă să fie și realitate?
Ala Nemerenco: „Uitați-vă, ei nu numai că nu-și onorează promisiunile, ei își fac mendrele așa cum consideră. De fapt, Parlamentul nostru a ajuns să fie un abator în care oamenii sunt trecuți prin tăierea capetelor, deci, trecerea de la un partid la altul…; nu este normal într-o societate dezvoltată, într-o societate corectă care are niște principii, nu este normal așa ceva.”
Europa Liberă: Cum se curăță această clasă politică, cum ajung politicienii să fie chiar o elită politică, pentru că, dacă e să credem mai multor observatori ai scenei politice, ei spun că Moldova niciodată nu a avut o elită politică?
Ala Nemerenco: „Nu am avut o elită politică și nu știu, probabil, trebuie să avem schimbări de generații, ca să creștem alte elite politice. Eu, de exemplu, nu cunosc…”
Europa Liberă: Dar în 26 de ani a crescut o generație?
Ala Nemerenco: „A crescut o generație. Din păcate, generația aceasta a plecat, au emigrat cei mai buni copii și ei nu se regăsesc în Republica Moldova. Poate dacă s-ar întoarce, ar putea crea o elită politică, dar ei nu prea sunt acceptați. Eu cred că Moldova are zeci de mii care nu mai sunt copii, deja sunt oameni maturi și cunoaștem foarte multe cazuri când ne putem mândri de concetățenii noștri, ceea ce fac ei peste hotare, dar poate există și alte căi.
De fapt, nu cunosc alte căi de a schimba elitele politice, decât una care este revoluția și n-o acceptăm; nici eu n-o accept, căci este o cale mai sângeroasă și alta sunt alegerile. Dar au spus și filosofii antici că, dacă voturile noastre ar schimba ceva, nu ar mai exista electorale. Dar, iarăși, acesta este unicul instrument și noi purtăm aceeași elită politică din an în an, fiindcă noi avem deputați deja cu, să zicem, cu o experiență de a fi deputat în mai multe legislative.”
Europa Liberă: Dar alegătorul știe să-i ceară slugii poporului, s-o taxeze, s-o penalizeze, pentru că nu își respectă promisiunea?
Ala Nemerenco: „Nu… Probabil asta vine, iarăși, din felul nostru de a fi. Noi ca popor, ca națiune suntem iertători, îi oferim o altă șansă, nu suntem informați suficient, nu cunoaștem, memoria-i scurtă, las’ că-i bine că-i de-al nostru, e mai bine așa… De asemenea, iarăși, când intrăm în electorale, noi nu ne gândim la calitatea viitorului ales, votăm doar bătând cu mâna stângă pe cea dreaptă, nu o facem chiar din suflet, fiindcă veșnic se începe alegerea doar pe fon, este o alegere geopolitică mai mult și nu alegem de fapt ce este mai bun, nu alegem grâul de neghină.”
Europa Liberă: Și dacă până acum s-a ales răul cel mai mic, credeți că apar premise ca să nu se voteze în baza acestei percepții?
Ala Nemerenco: „Nu, nu, nu! Din ceea ce văd acum, că noi avem un an electoral și avem un an cu o încărcătură electorală foarte mare, aș spune, în afară de alegerile parlamentare pe care o să le avem în toamnă, noi avem a alege doi primari, care sunt cele mai mari centre – este Chișinăul și este Bălțiul –, și nu putem să aruncăm această necunoscută din ecuație, care va fi o luptă politică foarte mare și se va axa pe aspectul geopolitic și noi iarăși vom vota un rău mai mic, iar eu găsisem într-un roman al unui scriitor polonez un alineat care mi-a plăcut enorm. Se spunea că „nu există un rău mai mic; răul mai mic este mai periculos decât cel mare, fiindcă răul mai mic crescut în condiții bune, el devine un rău atât de mare, că te poate înghite total”. Deci, faptul că alegem un rău este un rău, până la urmă.”
Europa Liberă: Atunci când pun întrebări cetățeanului de la firul ierbii, el zice că „nu mă preocupă politica, lăsați-mă în pace că nu mai vreau să aud de politicieni și de această clasă care duce Moldova în prăpastie sau că e pe muchia prăpastiei și nu mai are viitor”, iar pe de altă parte, dacă nu există cultură politică, dacă nu iei în seamă cât de important este votul, atunci se preocupă politicul de cetățean.”
Ala Nemerenco: „Da, dar el este indus în această stare apolitică
din cauza dezamăgirilor și din cauză că el se confruntă cu foarte și foarte multe probleme.”
Europa Liberă: Dar cu oftatul, cu necazul și cu plânsul nu rezolvi problemele.
Ala Nemerenco: „Da, dar aceasta-i ceva caracteristic națiunii noastre – nouă ne place să ne lamentăm. Noi veșnic ne plângem că pe aici, prin regiunea noastră, au trecut toate popoarele lumii care…”
Europa Liberă: Da, că Moldova se află la intersecția tuturor relelor…
Ala Nemerenco: „…au trecut și s-au stabilit în Europa și normal, când au trecut hoarde pe aici au distrus, moldovenii fiind nevoiți să-și sape bordeie și veșnic nu și-au mai ridicat castele, că au venit ei peste noi. După asta, au existat deportările, au existat războaiele, foametea și veșnic ne lamentăm, căutându-ne o scuză. Dacă citim istoria altor popoare, o să descoperim că la intersecția unor veacuri, ei de asemenea au trecut prin așa probleme grave, dar ca națiuni, totuși, s-au format. Noi, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, chiar dacă am fost parte a unui stat care, să zicem, ne-a ocupat, a Uniunii Sovietice, totuși, am avut o perioadă de mică, chiar falsă bunăstare, în care am fi putut să începem să ne curățăm mentalitatea, gândirea, să creăm noi elite; noi stăm în continuare și doar ne lamentăm cu greutățile care, uite, au venit peste noi.”
Europa Liberă: Demnitatea n-o să vină nici Estul, nici Vestul să ți-o aducă, să ți-o dea.
Ala Nemerenco: „Nu, noi singuri trebuie să ne-o construim, da, da.”
Europa Liberă: Și de ce atunci acceptă cetățeanul umilința, și nu demnitatea?
Ala Nemerenco: „Probabil, calitatea, eu aș zice, dacă am avea un indicator al calității anume la acest element, probabil, este mai jos decât mediu. În fiecare societate, cei care fac studii superioare sunt parte a intelectualității unui popor. Din păcate, procentul persoanelor cu diplome de studii superioare este foarte înalt în Republica Moldova, dar nu-i putem regăsi în pătura intelectualității.
Un renumit teolog în România, Panait Istrate, pare-mi-se a spus că „noi niciodată nu cerem intelectualității să meargă la biserică, să bată mătănii, fiindcă scopul intelectualității ca pătură a unei națiuni este să miște poporul înainte, să miște progresul înainte. Aceasta este responsabilitatea pe care și noi, religia, o avem față de intelectualitate. Și atunci când se întâmplă ceva cu această națiune, de fapt, intelectualitatea este pătura care trebuie să dea răspuns – ce s-a întâmplat”. Nu putem să cerem de la toată lumea să fie foarte bine informată, să ia decizii corecte. Din păcate, dacă o să mergem la sat, o să găsim un procent foarte mic de intelectuali, iar educația nu vine în școală doar de la teoremele matematice sau din fizică pe care le aduce elevului profesorul, vine de la ținuta lui, de la felul cum vorbește, de la felul cum se comportă în sat.”
Europa Liberă: Este greu astăzi să răspunzi la întrebarea dacă Moldova are viitor ca și stat?
Ala Nemerenco: „Offf, pe această porțiune de pământ noi nu am fost niciodată un stat, noi nu avem experiența, noi nu avem memoria, noi nu avem undeva în genomul nostru memoria de a conduce un stat. Un stat se formează foarte greu, nu este atât de ușor, noi am dori și poate aceasta este și una din problemele de ce foarte multe politici, strategii le avem eșuate. Noi nu avem experiența unui stat.”