La funeraliile lui Stalin 70 de ani în urmă

Buletinele erau semnate de un consiliu impunător de doctori-academicieni și profesori, în frunte cu ministrul ocrotirii sănătății, A.F. Tretiakov. Cu fiecare buletin nou, se vedea tot mai deslușit că degradarea stării fizice a marelui conducător nu mai putea fi oprită. Până când s-a produs inevitabilul: la 5 martie, la orele 21.50, în urma unei insuficiențe acute cardio-vasculare și respiratorii inima lui Stalin a încetat să bată.

În ceasul despărțirii de „colaboratorul și genialul continuator al cauzei lui Lenin”, „înțeleptul conducător și învățător al Partidului Comunist și al norodului sovietic”, conducerea de la Kremlin chema la o și mai strânsă unitate în jurul partidului și Guvernului, la mobilizarea tuturor energiilor creatoare „pentru marea cauză a zidirii comunismului”.

Secretarul CC al PCUS și viitorul succesor al lui Stalin, N.S. Hrușciov, a fost numit în fruntea Comisiei pentru organizarea funeraliilor. Sicriul cu corpul neînsuflețit al liderului bolșevic a fost depus în Sala cu Coloane a Casei Sindicatelor din Moscova. Accesul oamenilor pentru a-și lua rămas bun de la „mărețul cârmaci” era permis între orele 6 dimineața și 2 noaptea.

Stalin a fost condus pe ultimul său drum în ziua de 9 martie. La orele 12.00, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost depus în Mausoleul de la Kremlin, alături de racla cu corpul lui Lenin, de unde va fi evacuat după congresul al XXII-lea al partidului, din 1961.

70 de ani de la moartea lui Stalin

Împreună cu toată Uniunea Sovietică, și RSS Moldovenească era în doliu. În fața monumentului lui Stalin de la intrarea în Grădina publică din Chișinău, unde azi începe Aleea clasicilor literaturii române, s-a instalat o gardă de onoare. Monumentul a fost acoperit cu coroane din partea conducerii de partid, instituțiilor de stat, întreprinderilor industriale și gospodăriilor agricole, școlilor și instituțiilor de învățământ superior și mediu de specialitate, creșelor și unităților militare. În fața mulțimii adunate au luat cuvântul reprezentanții autorităților, care l-au deplâns și elogiat pe Stalin.

Într-o telegramă de la Chișinău către conducerea de la Moscova se sublinia că mulțumită partidului și „tovarășului Stalin”, „truditorii Moldovei au fost sloboziți din asuprirea de vacuri și în familia frățască a noroadelor sovietice mărg cu încredere pe calea spre comunizm”.

Un mitingul de doliu a avut loc și în fața monumentului „celui mai bun prieten al țărănimii colhoznice Iosif Vissarionovici Stalin” din satul Ciocâlteni, raionul Telenești. La ora 12, când radioul a retransmis salvele de tun trase la Kremlin, „truditorii câmpurilor”, intelectualii și elevii din sat și-au descoperit capetele. Lacrimi curgeau „din ochii bărbaților și femeilor, ai tinerilor și bătrânilor”, după cum se relata într-o cronică de la fața locului.

Că o fi plâns de durere sau de ușurare oamenii, rămâne o întrebare. Cert e că despărțirea de Stalin a început cu lacrimile de la funeraliile sale.