„Noi suntem de-amu în vârstă, dar măcar nepoții să-i salvăm...” (VIDEO)

Ce-i îngrijorează pe cei mai mulți moldoveni? Viitorul copiilor lor și sărăcia – asta arată rezultatele tuturor sondajelor efectuate în ultimii ani. Pe măsură ce criza se adâncește, ura dintre păturile sociale este din ce în ce mai mare. Winston Churchill spunea că nu-i faci pe săraci mai bogați, făcându-i pe bogați mai săraci. Despre bogații-săraci și săracii-bogați vorbim la acest sfârșit de săptămână.

* * *

În Moldova de azi se vorbește tot mai mult că unii trăiesc prea sărac, iar alții – prea bogat; unii mor de foame, alții fac risipă și că ar fi țara în care bogații devin și mai bogați, iar săracii - tot mai numeroși. La Rezina, trecătorii cu care am discutat întâmplător pe străzile urbei constată că se adâncește prăpastia dintre săraci și bogați, iar Moldova rămâne a fi un stat cu o mare inegalitate între cei înstăriți și cei necăjiți.

Valentina Ursu la Rezina

– „De ce îi bogat, de ce el mai tare-i hapsân și lacom, tot lui, dar el nu se uită, nici nu-i bagă în seamă pe acești săraci.”

Europa Liberă: Cine-i cel care face pomană?

– „Cel care crede în Domnul și care-i milostiv, îi bun la suflet, la inimă, acela face și pomană, dar acei bogați sunt tare zgârciți din inima lor și ei nu-ți vor da nicio bucățică. Merg, se uită și parcă tot li se pare că pierd încă…”

Europa Liberă: Într-o țară săracă, precum Republica Moldova, că așa i se spune statului că este sărac, poți să faci bogății?

– „Dacă ar fi la Guvern un hozeain (gospodar) cumsecade, se poate să și facă, dar la noi cei care au intrat la putere nu-s pentru norod, da-s pentru dânșii și acum, vă spun cinstit, nici nu știi pe cine să votezi.”

La sfârșit de săptămână cu Radio Europa Liberă, Valentina Ursu și interlocutorii ei

Europa Liberă: Într-un an electoral, cele mai multe pomeni pentru săraci vin de la politicieni?

– „Da, asta-i drept, îi drept. Cum iaca și la noi s-au dus în sat și au ugoșcit (dăruit) tot așa au dat la norod macaroane, ceea, ceea, ceea și votați… La piață erau două femei și zic: „Ia vino mata încoace!” Eu zic: „Ce-i?” Ele-mi spun: „Noi vrem ca să te iscălești pentru Dodon”. „Dar de ce să mă iscălesc pentru dânsul?” „Ca să nu fie el (președinte)”. Le zic: „Știți ce? Nu l-am pus eu la tron și nici nu-l scot și zic la revedere”! Și așa am mers înainte. Pe mine nu mă cumpără și nici nu mă vinde nimeni. Vreau să votez, votez, dacă nu – nu. Pot să-mi dea ei și aur, că asta nu mă încălzește pe mine la inimă cu nimic.”

Europa Liberă: Pentru Dvs. ce înseamnă bogăția?

– „Sufletul îi bogăția la mine! Sufletul și omenia, și sovestea (conștiința) –

La Rezina

aceasta-i bogăția. Eu îs bogată în Dumnezeu și în credință, dar bogăția n-am s-o iau cu mine. Cum am venit goală, așa o să mă duc goală. Și Domnul dacă o vrea, mi-a porunci mâine să mă duc, mâine mă duc și rămân toate celea iarăși.”

Europa Liberă: Dar acei care au, de ce vor să mai aibă?

– „Asta depinde cum îi și educația de la părinți, pentru dânșii să tragă totul.”

Europa Liberă: Dar când îi votați, Dvs. îi votați ca să vă aducă bunăstare și în casa și buzunarul Dvs.?

– „Nu-i vorba de buzunar, pur și simplu, să fie pentru țară, să fie omenie, să stimeze norodul, nu să uite de norod. Îi păcat mare și ei încă au să răspundă înaintea lui Dumnezeu, aceștia de la… cum se cheamă? de la Guvern și Parlament și chiar de-au promis ori n-au promis, dar dacă fac greșeli înaintea norodului care el îi sărac și-i vai de capul lui, ei o să răspundă înaintea lui Dumnezeu. Numaidecât o să răspundă!

Pensionari la Rezina

Cum au intrat la putere, gata, ei au uitat de norod. Iaca, eu pensie am acum 1.000 de lei și compensație, am 1.200 de tot și cu băiatul bolnav și numai eu știu cum am trăit, dar le puneam așa – aiștia la biserică, aiștia pentru mâncare, aiștia pentru ceea, că trebuie și săpun, trebuie și… toate celea. Și-mi dă putere Dumnezeu și amu tot așa. Și slavă Ție, Doamne, că mi-a dat sănătate și câtă sănătate mi-a mai da, o să mai trăiesc.”

Europa Liberă: Valentina Ursu, de la Radio Europa Liberă.

– „Da, vă ascult, vă aud la radio.”

Europa Liberă: Discutăm astăzi despre pătura asta mică a celor bogați și segmentul acesta mare al celor săraci. De ce aceste două lumi paralele?

– „Dar acei săraci vor să devină bogați? Vor să devină oameni? Eu am impresia că cei săraci nu vor să trăiască ca lumea, că așa au fost educați și așa li-i mentalitatea, așa așteaptă să le dea, să le dea… Vedeți cum șed la 9 mai și

așteaptă să le dea o lingură de cașă? E o rușine pentru un om normal la cap, nu? Dar el așteaptă să-i dea. Și cică, „iaca, mi-a dat”. Pentru un kilogram de fasole, el se duce și votează, el nu vrea să trăiască bine, dna Valentina. Nu vrea!

Asta-i mentalitatea sovietică care nu știu cât timp trebuie să treacă ca să i-o scoată din cap. Și atâta timp cât există proști, vor fi și șmecheri. Să știți de asta! Într-un stat sărac e foarte ușor să te faci bogat, dacă ești șmecher. Nu degeaba se spune că „Moldova este țara tuturor posibilităților”. Deci, aici vine orice șmecher și într-un an de zile face o avere, pe care într-o țară normală el n-o poate face.”

La piață la Rezina

Europa Liberă: Dar prosperitatea cine poate s-o aducă?

– „Intrarea în lumea civilizată, în Europa. Deci, la noi când se protestează, se protestează din două pricini: una – că-i plătit și a doua – că i-i ciudă că nu fură el cum fură celălalt. El nu se duce să protesteze ca să ceară ceva. Uitați-vă, pe Shor, s-au dus: „Arestați hoții!”. L-au arestat. Alții iese: „Libertate hoților!”. Deci, eu nu-i învinovățesc pe acei de sus. Cu așa un contingent, cu așa o populație, ei sunt buni.”

Europa Liberă: Dar de ce e păguboasă mentalitatea moldovenilor?

– „Asta-i o mentalitate sovietică. „Вот приедет барин - барин нас рассудит” (folosită în mod tradițional pentru a descrie spiritul sclav, speranța deșartă), este un proverb rusesc. Și ei așteaptă să vină „барин”, cum venea pe vremea sovietică (brigadierul) și-i spunea lui tata: „Iei sapa și te duci la cutare masiv și ai să prășești”, căci fără asta el nu știa. El toată viața a prășit, dar, știți, după un timp oarecare, el într-adevăr aștepta să vină și să-i spună: „du-te!”. Asta-i mentalitatea noastră. Dacă lui Moise i-au trebuit 40 de ani să-i poarte pe evrei când i-a scos din robia Egiptului, 40 de ani prin pustiu, dar din Egipt până în Israel mergi pe jos o săptămână și ei fiind evrei le-au trebuit 40 de ani, nouă, avem 28 și ne mai trebuie de vreo trei ori câte 28.”

Europa Liberă: Nu încă 12?

– „Nu, că nu suntem evrei.”

Europa Liberă: Când v-ați considerat om bogat?

– „Poți să ai milioane, dar să fii sărac. Bogat trebuie să fii aici, dacă nu-i aici, măcar ai tu și milioane…”

Europa Liberă: „Aici” însemnând sufletește?

– „Sufletește, corect. Asta-i bogăția, sufletește! Dar dacă ai Jeep și milioane, asta nu-i bogăție. Sănătatea și sufletul – asta-i bogăția omului.”

Europa Liberă: Dar binefaceri astăzi cine mai face?

– „Binefaceri? Eu cred că astăzi trăim după principiul cel rusesc: „Человек человеку - волк” [folosit pentru a caracteriza astfel de relații morale și umane în care prevalează egoismul extrem, vrăjmășia, antagonismul]. Acum toți s-au înrăit, nu știu ce-i cu dânșii, chiar dacă merg la biserică… Nu vedeți cum se bat la biserică?”

Europa Liberă: Care e persoana cea care știe să se împartă din puținul pe care îl are?

– „Din conducere? Sunt oameni, sunt, dar puțini. Eu chiar singur când trec, iaca, am pregătit să dau câte-un bănuț așa. Vedeți că a face bine tot e greu, asta-i situația la noi, în Republica off Moldova…”

Europa Liberă: Dar mai credeți că pot să se inverseze lucrurile și să se ajungă la adevăratele valori?

– „Numai într-un caz. Dna Valentina, copiii din casa de copii, cum zice moldoveanul de la detdom (casă de copii), niciodată n-au fost fericiți. Noi suntem niște copii din detdom. Noi avem „casa” noastră. Dacă ne unim, poate peste vreo 30-50 de ani ne vom veni în fire.”

– „O altă generație!...”

– „Uitați-vă, Germania Democratică, care a fost și ea de microbul acesta sovietic atinsă, nici până azi nu trăiesc ca aceia fiind nemți. Și noi, dacă ne unim, ne salvăm peste 30 de ani… Noi, bine, noi suntem de-amu în vârstă, dar măcar nepoții să-i salvăm; dacă nu, dispărem.”

Europa Liberă: Până la urmă, fericirea ți-o faci cu capul și cu mâinile tale?

– „Da, dar trebuie să fie și un stimul, să ai și o susținere oarecare. Dar când vezi toată atmosfera asta, apoi ți-i lehamite și lumea fuge. Am și eu trei copii și-s plecați toți, îs plecați toți în Anglia și trăiesc bine.”

Europa Liberă: Asta-i sărăcia Dvs.?

– „Asta-i cea mai mare sărăcie, că nu-s lângă mine și eu nu-s lângă dânșii.”

Europa Liberă: Cine mai face acte de caritate, cine sunt filantropi, cine se gândește la cel mai sărac? Cine mai oferă astăzi sprijin celui neputincios?

– „Cu sinceritate și cu tragere de inimă acte de caritate fac persoanele care mai câștigă prin Europa. Mai câștigă și mai ajută bătrânii, dar actele de caritate de la „Edelweiss” acestea sunt niște minciuni, niște cumpărări de electorat pe parcursul perioadei electorale.”

Europa Liberă: Dar pe timpuri altfel se înțelegea să fie ajutat cel care e la nevoie?

– „Desigur. Ajutorul era prin pomană, prin biserică; era făcut în numele Domnului, în numele credinței, în numele celui care suferă și cu mărinimie din partea celui care făcea donații și cadouri, dar acum se speculează de către politicieni. Știu că la biserici se mai dă de pomană și acelea-s pomeni sincere în comparație cu sacoșele care sunt împărțite pe adrese și duse pe la case cu embleme ale partidelor. E timpul să ne dăm seama că cei care ne cumpără și ne măgulesc, până la urmă ne fură patru ani. Și dacă poporul se deșteaptă, dar până când încă nu avem un popor crescut la nivelul acesta…”

Europa Liberă: Vedeți, cine-s cei bogați și cine-s cei săraci, dacă cei bogați se gândesc la cei săraci, cine îl ajută pe cel neputincios astăzi?

– „Doar puterile lui și unul Dumnezeu, alții nu se gândesc. Nici tu statul, nici tu bogatul – nimeni, nimeni nu se gândește. El se gândește numai la puterile lui și la ajutor de la Dumnezeu. Atât în ziua de azi.”

Europa Liberă: Cum vă explicați că cel care are avuție nu se gândește la cel care-i în suferință?

– „Cel care are nu se gândește, nu se gândește și nici n-a fost niciodată să se gândească.”

– „N-a muncit, n-a făcut cu muncă banii ceia și el nu știe ce înseamnă să muncești. Lui banii i-au venit de sus și pentru cel sărac de ce să se gândească, dacă el de la dânsul i-a luat? A însărăcit lumea, cine? Acei care-s bogați! Ei au însărăcit lumea. Lumea n-a fost înainte așa de săracă, amu a stat săracă și nevoiașă. Te uiți că vai de capul la un pensionar care trăiește unul singur. Cu o pensie mizerabilă, ce poate să cumpere? Acum spun că o să dea câte 100 de lei. Vai de mine, 100 de lei! Ce-i asta 100 de lei?! Mă uit câteodată la un pensionar bătrân că el, sărmanul, nici lapte, nici la lapte n-are. Nimic nu are!”

Europa Liberă: În alte țări despre actele de filantropie se vorbește des, pe parcursul întregului an.

– „La noi tot se vorbește, dar numai cu vorba și rămânem. Vorbe și atât! În Parlament – numai vorbe; n-am mai văzut să facă nimic pentru săraci. Că arată că fac câte o acție (acțiune) de caritate? Asta o fac numai pentru ca să arate, nu pentru lume. Pentru săraci nu se face nimic.”

Europa Liberă: Dar dacă Dvs. ați avea un milion de dolari, ce ați face?

– „Dacă aș avea un milion de dolari? Cred că n-o să-i am niciodată, de atâta nici nu vreau să mă gândesc.”

Europa Liberă: Imaginar vorbind…

– „Nici nu pot să-mi imaginez, de atâta că…”

La Rezina

Europa Liberă: Dar ce ați face, dacă ați avea o sumă mare de bani?

– „O casă pentru bătrâni.”

Europa Liberă: Dacă Dvs. ați avea bani mulți, ce ați face?

– „Aș ajuta o casă de copii orfani, în primul rând. Și investiție în bătrâni, pentru că peste hotare bătrânii sunt îngrijiți și statul le ajută. La noi bătrânii sunt uitați, cei care au lucrat pentru popor, pentru țară toată viața, ei sunt uitați. În primul rând, bătrânii i-aș ajuta și copiii orfani.”

Europa Liberă: Dar cum îi priviți pe cei care au bani mulți?

– „Și să aibă, și să le folosească, să le ajute Dumnezeu! Și să fie sănătate.”

– „Bani au, dar n-au minte și soveste (conștiință) n-au; ei îs tare mândri. Acei bogați nici nu se uită; ei se uită de sus în jos la cel sărac. Că te uiți, care-i bogat? Care a furat, acela-i bogat. Și cum acel care a furat să se uite el la mine cu jele? Mare jele o fi având, căci el m-a furat. Și iaca la ce am ajuns noi azi. Și îmi pare rău.”

Europa Liberă: Dar bisericile astăzi mai sunt cele care vin în ajutorarea celor nevoiași?

– „Nu cred și nu este așa, nu.”

– „Nu, că și acolo-i mafie. Și acolo, și în biserică. Bisericile cu cine-s? Cu acei bogați. Nu vedeți cu ce mașini luxoase vin la biserică? Ce vorbim noi despre biserică?! Și pun taxe. Ce fel de biserică care pune taxe la cununie, la încreștinarea unui copil? Aceea-i biserică? Nu! Omul din suflet trebuie să dea. Dar dacă el n-are? Înseamnă că nu se mai botează copilul acela, nu se mai cunună o familie săracă… Tot pentru bogați lucrează și biserica!”

– „Înainte auzeam vorbele de la bunici că se duceau cu o copeică, cu ceea ce aveau și dacă murea un sărac, veneau așa și-l îngropau; acum dacă un sărac moare, nimeni nu vine să te ajute. Îți e rușine să te duci cu un leu la biserică, că o să se uite lumea și o zică „vai și părintele s-a uita, de ce te duci cu un leu, trebuie măcar zece să dai”. Dar poate băbuța ceea nu are zece lei… Nu este, nu!”

Europa Liberă: Mai există șanse să se revină la omenie, la bun-simț, la mărinimie, la generozitate?

– „Șanse-s zero. Dar nimeni nu face nimic. Ca să ajungă la om ceva, trebuie de făcut. Cine face?”

Rezina - ieri și astăzi

Europa Liberă: Dvs., alegătorii, trebuie să faceți o dată la patru ani alegerea corectă.

– „D-apoi alegem. De atâtea ori am ales, de-amu pe care să-l alegem? Eu aș zice așa: pe toți – jos și de ales alții! Să nu fie niciunul din cei care acum îs la putere.”

Europa Liberă: Și cine-s alții?

– „Din popor, din popor…”

– „Din popor, din tineri, din săraci, care-i nevoiaș, el înțelege ce-i asta…”

– „Să vină Stalin ș-apoi o fi putere…”

– „Deci, cei bogați să aducă toți banii în comunitate și să împartă la toți egal. Și lefile să fie egale. Nu în Parlament au așa lefi că nu se mai gândesc la o servitoare care primește 1.000 de lei. Ce poți să faci cu 1.000 de lei? Ea tot are copii, ea tot are familie, ea tot are de achitat încălzirea…”

Europa Liberă: Iată văd aici e și fiica Dvs., mai tânără. Ce crezi tu despre ceea ce se întâmplă în societate, despre cei bogați și despre cei săraci? Cum vezi tu lucrurile?

– „Eu cred că-i haos în țară. Adică merge pe drum un om sărac, cade pe jos, oamenii pur și simplu trec pe alături și nici nu se uită – are ceva omul acela, poate chiar moare pe loc, dar la toți li-i totuna. Să fie ei în situația asta…”

Europa Liberă: De ce această indiferență?

– „Că acum e veacul acesta cu tehnologiile noi și cu tot. În primul rând, și școala, și părinții sunt de vină că așa învață copiii în ziua de azi. Chiar și dacă părinții nu-i învață, ei trebuie singuri să vrea să devină mai buni, dar dacă ei nu vor; chiar și orice bogat, el niciodată n-o să-i dea la cel sărac, pentru că pentru el banii sunt totul. El vrea și vrea, și vrea… el niciodată n-o să se sature de bani. El mai vrea bani.”

Europa Liberă: Și unde-i folosește?

– „Pe haine luxoase, telefoane, case cu trei etaje. Iată eu nu înțelege la ce le trebuie asta?”

– „Cum a zis și fiica – noi trebuie să-i învățăm. Dacă noi o să le dăm o educație normală, așa o să fie. Da, fără bani nu se poate, dar nu-i totul în viață banii. Trebuie să fii bun cu un bolnav, cu un sărac, cu un nevoiaș la școală. Vezi un bolnav, nu trebuie să râzi la școală, trebuie să-l ajuți. De la dânșii se începe; dacă noi le dăm educația lor, și ei o să dea mai departe și poate țara cumva… Și dintr-înșii poate să iasă un președinte, un parlamentar bun.”

Europa Liberă: Întreb și fiica. Dacă ea ar avea o sumă mare de bani, un sac de dolari, ce ar face cu acești bani?

– „Aș ajuta cu ce aș putea țara, părinții, familia, aș face ca oamenii să nu mai fie triști în viață. La un bătrân pur și simplu să vii în ospeție, el se bucură de asta și cred că-i bine să-i ajutăm și pe toți din jur.”

– „Să ne schimbăm noi singuri, să începem cu noi. Dacă eu o să fiu bună cu cineva, Dumnezeu o să-mi dea înapoi. Și acela o să fie bun cu mine. Dar dacă tu n-o să răspunzi cu bunătate la nimeni, n-o să se schimbe nimic. Și să colaborăm. Iaca, noi vrem, de exemplu, să schimbăm familia asta, s-o ajutăm, dar ei trebuie tot să deschidă inima și să meargă înainte ca să ne asculte. Și atunci, da, dar dacă ei nu vor vrea, nu va fi nimic. Singur nu poți să faci nimic, doar împreună cu societatea.”

Europa Liberă: Cei bogați astăzi se gândesc la cei săraci?

– „Nu prea, nu prea…”

Europa Liberă: Dar cel bogat cum își adună averi?

– „Prin amăgeli, prin amăgeli... În lumea cealaltă nu luăm nimic cu noi. Dar ce fac cu banii? Îi îmbogățesc pe cei mai săraci de-ai lor – fratele, sora. De pildă, eu n-am avut de lucru și n-am avut de un călcâi de pâine.”

Europa Liberă: Dar când v-ați considerat un om bogat Dvs.?

– „Când este sănătate și oameni buni împrejur, atunci omul e bogat.”

Europa Liberă: Dacă ați avea mulți, mulți bani ce ați face cu ei?

– „Off… Mi-aș alunga sărăcia, mi-aș pune copiii la cale ca lumea. Copiii n-au de lucru…”

Europa Liberă: Dar ați da și la cei săraci?

– „Oleacă de ajutor, da, la cei săraci. Cât de puțin, dar tot trebuie de dat.”

Europa Liberă: Moldova e o țară săracă?

– „Da! Foarte săracă. Era Albania, dar Albania de-amu ne-a întrecut și-i în Uniunea Europeană. La noi trebuie de schimbat conducerea ori Unirea cu Țara-mamă. De schimbat puterea de la Chișinău. Ce au mărit pensia ori ce? Iaca eu am 1.200 de lei și ce, o să-mi mai dea 70 de lei? Ce asta-i? Totul s-a scumpit, prețurile toate-s scumpe. Ce ajutor ne dă țara asta? Nu ne dă niciun ajutor. Mai lucrăm; iaca paznic mai lucrez oleacă, dar nu-i putere de-amu și de la o lună la alta o întindem.”

Europa Liberă: La ce ați renunțat?

– „La carne, la lapte… Numai când primim pensia, atunci poate ne mai facem oleacă de satisfacție vreo zi-două, dar după aceea de-amu… minimumul de existență e ce avem. Ce poți face cu 1.000-1.200 de lei? Totul e în speranță. Să aplece urechea la acei care-s săraci, să se mai ducă în popor, să mai vadă cum trăiește lumea, nu să șadă acolo sus și să doarmă în Parlamentul acela sau ce mai fac ei acolo.”

– „În cazul meu, spre exemplu, aproape jumătate de pensie o dau pe medicamente. E greu; mai ales când ești la pensie nu-i mai trebuiești nimănui.”

Europa Liberă: Dar ar trebui cei bogați, totuși, să-și schimbe atitudinea și să se gândească și la cei necăjiți?

– „N-are cum, n-are cum… Instituțiile astea de binefacere le fac numai cei bogați și prin țările cu democrații mai vechi, prin Anglia, prin America, dar aici la noi nu știu cum să adune, să îngrămădească, nu-i interesează că are săracul pâine sau nu are.”

Europa Liberă: Dar cum vă explicați această goană după avuție, după multă bogăție?

– „E ceva bolnăvicios, patologic. Ei s-au născut cu ideea de a fura, de a îngrămădi; idee de șobolan.”

***

Așa cum au spus oamenii cu care am discutat ocazional la Rezina, bogatul nu-i crede săracului și banul la ban trage. Preotul bisericii din Ghidighici, Maxim Melinti, a devenit cunoscut și apreciat nu numai acolo unde este paroh al bisericii din localitate, dar şi în întreaga societate moldavă datorită viziunilor moderne și atitudinii pe care o manifestă față de religie, credință și Biserica Ortodoxă, în general. Vă propun o discuţie de har şi milostenie cu acest preot care ajută mai mulți nevoiaşi.

Preotul Maxim Melinti

Europa Liberă: Vorbim despre săraci și bogați, despre sărăcie și bogăție. Cine și pe ce valori pune astăzi preț, părinte?

Maxim Melinti: „E o întrebare filosofică. Din spusele oamenilor cu care comunic eu zilnic – și cei din parohie, cu elevi, cu tineri, precum și cu cei de după gratii, persoane private de libertate –, pot face o concluzie, poate una așa mai tristă, dar una reală: societatea noastră este foarte dezbinată, divizată după criterii – bogați-săraci și lucrul aceste se evidențiază pe zi ce trece. Noi avem doi copilași și chiar cu cel mare noi am avut experiențe mai puțin plăcute la grădiniță, când a venit el cu solicitări să fie în pas cu toată lumea – să aibă și el tabletă, un telefon și o jucărie mai sofisticată, precum aveau colegii lui de la grădiniță. Totul vine de acasă.”

Europa Liberă: Și din societate, pentru că oamenii au nevoie de modele. Cine mai sunt astăzi modele?

Maxim Melinti: „Pentru mine personal sunt mai multe modele – oameni care mă inspiră, care sunt modele de generozitate, de compasiune, de dragoste față de aproapele. Este Dalai Lama, Nelson Mandela, Papa Francisc, Maica Tereza, Maria Skubțova, o femeie despre care mai puțin cunosc creștinii noștri, originară din Rusia, dar foarte mult timp a petrecut în Franța și a murit într-un lagăr nazist, dar toată viața și-a dedicat-o slujirii aproapelui.”

Europa Liberă: De ce nu găsiți nume și în Republica Moldova?

Maxim Melinti: „Nu am găsit încă. Încerc să caut, dar nu le-am găsit încă. Dar, bine, în fruntea lor stă desigur Hristos. El este pentru mine modelul cel mai suprem de simplitate, de modestie. Nu o singură dată am evidențiat faptul că Hristos n-a avut casă. A fost întrebat de ucenici: „Doamne, unde trăiești, să mergem, să vedem?”. El a spus că vulpile au vizuini, păsările au cuiburi, dar Fiul omului, adică Hristos nu are unde să-și plece capul. Cât e de straniu, da? În ce straie l-am îmbrăcat noi astăzi pe Hristos? În straie bogate, îl vedem ca un rege și dorim să-L vedem așa ca un model pentru a acoperi gusturile noastre și plăcerile noastre.

Fiecare om alege și creează propria lui religie, fără ca să-și dea seama. Și alături de cele patru, noi în cele două milenii am mai scris încă a cincea Evanghelie; Evanghelie care ne dă scuze la toate păcatele și la toate viciile noastre. Și o citim, și am pus-o în capul unghiului, și operăm cu această Evanghelie, care ne permite să fim corupți, care ne permite să fim falși, care iartă violența în familie, care acceptă nazismul, care acceptă rasismul și multe alte vicii.”

Europa Liberă: Dar de ce omul nu se mai gândește că face păcate?

Maxim Melinti: „Dar dacă-i convine lui acest lucru, dacă-i convine starea aceasta? Dacă mâncați în fiecare zi icre roșii și o să vă spun că „gata, nu mai mâncați, că ele dăunează”, o să spuneți „nu, că m-am obișnuit”. Este o stare de obișnuință.”

Europa Liberă: Vă întreb ca pe o față bisericească: A te îmbogăți pe suferința necăjiților e un păcat?

Maxim Melinti: „Cum vede Evanghelia, nu Biserica, Evanghelia cum vede bogăția și sărăcia? Hristos niciodată nicăieri nu a spus că bogăția este păcat. Și bogatul intră în Rai, și săracul intră în Rai. Problema este de altă natură – cum folosești bogăția? Unde este direcționată bogăția ta? Unde este bogăția ta, acolo este și inima ta; unde este inima ta, acolo este și tezaurul tău. Și bogăția este și cea materială și cea spirituală.

Sunt foarte mulți oameni săraci, care-i urăsc pe cei din jur și pentru ei bogăția nicidecum nu poate fi catalogată drept virtute, precum sunt și mulți bogați care sunt onești, care au muncit. Eu, personal, cunosc acești oameni. Bine, nu bogați cum ne imaginăm noi, așa, cu mașini luxoase, dar care au muncit la greu printre străini și au ajuns astăzi să continue munca deloc ușoară, dar oamenii îi clasifică ca pe niște tâlhari că, „uite, aceștia precis că au furat pe undeva”. Și numai eu știu cum au trăit și cum au ajuns acești oameni la treapta aceasta.”

Europa Liberă: Vedeți că sunt și exemple bune, sunt și exemple rele și de asta percepția multor cetățeni în societatea moldavă e că cei care s-au îmbogățit ilicit au făcut-o în baza suferinței celor nevoiași, năpăstuiți de soartă? Eu vă întrebam dacă e un păcat să te îmbogățești pe suferința săracului?

Maxim Melinti: „Fără îndoială, este un păcat. Fără îndoială, este un păcat grav când îl lipsești pe cel sărac de dreptul lui de a trăi, pentru că Dumnezeu ne dă acest drept, acest privilegiu de a trăi pe acest pământ și dacă prin anumite instrumente, pe care le folosim noi zilnic sau episodic, aducem suferință în familiile, în casele oamenilor care sunt la fel cum și noi suntem, pentru că nici cei bogați nu se deosebesc de cei săraci, tot au mâini, picioare.

Undeva, la Dalai Lama a fost o replică foarte interesantă despre corupție, că tot vorbim aici despre bogăție, despre această maladie, care pătrunde prin intermediul corupției, și spunea liderul din Tibet că „corupția este o maladie, ca un cancer pe pielea comunității noastre”. Și eu am continuat că această maladie aduce la o sărăcie totală atât spirituală, cât și materială a conaționalilor noștri – epuizarea. Cetățenii nu sunt în stare să-și ridice capul, pentru că sunt deznădăjduiți, dar deznădejdea este unul dintre cele mai grave păcate, care nu permite să intri în Rai. Omul care nu are nădejde, el nu va avea perspectivă și nu va avea acces în Împărăția lui Dumnezeu.”

Europa Liberă: Părinte Maxim, Dvs. ați înființat Centrul Social pe care l-ați denumit „Insula Fericirii”. Și acest centru îi ajută pe cei bolnavi, îngrijește de cei bătrâni, hrănește pe cei flămânzi. De ce i-ați dat această denumire?

Maxim Melinti: „Pentru mine, însuși termenul „insulă” a fost așa, un vis de a crea un loc, un spațiu și acest spațiu să iradieze dragoste și compasiune. Este drept scop să-i facem pe oameni să fie fericiți.

Ne-am propus mai multe obiective, deloc ușoare, cu care ne isprăvim cu greu, deoarece nu avem nici resurse, nici susținere din exterior; noi nu avem sponsorizări, nu avem granturi, tot ceea ce facem, facem cu propriile forțe.

Comunitatea identifică persoanele nevoiași sau aceste persoane apelează la instituția noastră prin intermediul rețelelor de socializare, al poștei electronice sau al cutiei poștale. Am aflat, de fapt, că avem foarte multă lume suferindă, tot mai multă lume înglodată în probleme, în sărăcie și, repet, deznădejde. Inițial, ideea a fost de a crea acest centru pe lângă biserica din Ghidighici, dar geografia noastră se răspândește, pentru că apelează și am încercat să ajutăm persoane din mai multe localități.

Am ajuns și la Peresecina, am ajuns și în Drochia, acum pregătim niște colete pentru o familie de persoane în etate care trăiesc la nordul Moldovei și să nu uit că participăm în mare parte la ajutorarea persoanelor private de libertate, pentru că și acolo sunt persoane vulnerabile, lipsite de mai multe drepturi și care au nevoie și ele de susținere, de o motivație, de încurajare, de un sprijin moral, spiritual și cel material.”

Europa Liberă: Despre Biserică se spune în ultimul timp că mai degrabă este implicată în politică și mai puțin se vorbește despre Biserică și acțiuni de caritate. De ce?

Maxim Melinti: „Pentru că au, probabil, mai mult timp liber, ca să se ocupe de politică. Știți, când se vorbește despre educarea copilului, se spune că trebuie să-l implici în mai multe activități. Iată, băiatul nostru mai mare merge și la dansuri, și la robotică, și la canto și tot încă găsește timp ca să mai facă șotii. Tot așa eu cred că fiecare din confrații mei trebuie să identifice o latură în care să se implice.

Mă bucur foarte mult pentru un coleg de-al meu din Rezina, care are o echipă de fotbal formată din fete. Un caz nobil, fără precedent! Un preot care are o echipă de fotbal formată din fete. Și avem multe, multe exemple de acest fel, dar nu le cunoaștem și a doua e că sunt foarte mulți preoți pasivi, care și-au împlinit cumva visul, au atins un apogeu și sunt bine-mersi în zona lor de confort…”

Europa Liberă: Și atunci, lumea, enoriașii critică Biserica, pentru că a ajuns să facă business?

Maxim Melinti: „Eu aș dori ca nu doar să critice creștinii noștri, să vorbească pe rețelele de socializare, în mass-media sau în stradă, dar să ia atitudine. Creștinii trebuie să redobândească dreptul lor și locul lor în comunități. Ei trebuie să fie persoane care participă la luarea deciziilor, ei trebuie să cunoască cum sunt luate deciziile de către Consiliul parohial, cum sunt repartizați bani, donații și surse de venit în comunitate, ca să dispară odată pentru totdeauna orice fel de suspiciuni asupra a ceea ce face părintele cu banii comunității.”

Europa Liberă: Dacă în fața Dvs. acum ar fi două persoane: una dintre ele – cea mai săracă din lume și alta – cea mai bogată, ce mesaje ați avea către acești doi oameni?

Maxim Melinti: „Să fie cinstiți și să se trezească conștiința lor și la unul, și la altul. Cel bogat să-i vadă pe cei din jur, iar cel sărac să se trezească pentru ca să nu-și piardă încrederea în ziua de mâine, pentru că printre săraci sunt mulți oameni disperați, care și-au pierdut identitatea lor de om. Și aici este menirea Bisericii – să iasă din zona de confort, să iasă în stradă și să ajute acești oameni nenorociți să trăiască un pic mai fericiți.

Vă spuneam despre Maria Skobțova, această martiră a secolului XX. Ea spunea așa: „Ce folos dacă tu stai în odaia ta, în cămeruța ta, postești, te rogi, bați metanii, iar alături un vecin moare de foame? Nu-ți folosește la nimic, credința fără faptă este moartă”. Și atâta timp cât Biserica va folosi texte biblice numai pentru a predica unele chestiuni așa abstracte, dar nu va porni a face lucruri concrete, pași concreți pentru a schimba lumea aceasta, nu vom avea nimic. Biserica trebuie să se evidențieze, cu atât mai mult că Biserica se laudă, după statisticile noastre, că se bucură de atâta încredere și autoritate.”

Europa Liberă: Și un punct de vedere al Dvs. referitor la sărăcie și suferință și bogăție și risipă?

Maxim Melinti: „Bogăția, prin cuvintele lui Hristos, nu este un păcat; este păcat atunci când furi de la cel sărac, când minți și când profiți de unele circumstanțe pentru a-ți crea condiții mai bune în viață. Fericire în asemenea situații nu poate fi. Și savanți, psihologi au constatat că acești oameni nu sunt fericiți. Eu mă simt fericit, pentru că am mers de la Armenească pe jos până în centrul capitalei, m-am salutat cu mulți oameni, am dat câte un leu la toți cerșetorii, care sunt foarte mulți în orașul nostru și iarăși îmi dau seama că suferință există, numai că noi suntem, știți, ca acele trei maimuțe – nu vedem, nu auzim și nu vrem să vorbim. De ce? Pentru că suntem în cochilia noastră, unde totul este bine, unde totul este perfect.

Vine lumea în Noaptea Învierii la Biserică; bisericile sunt arhipline, daruri, prinoase, lumea luminoasă la față… S-au terminat sărbătorile, vin Blajinii, iarăși – pomeni, fală, kitsch, un fel de festival de modă, de culinărie și de… egoismul nostru, pentru că săracii așa și rămân să fie săraci; copiii desculți așa și rămân să fie desculți; copiii care stau și cerșesc în centrul capitalei, care se droghează tot așa rămân. Și din an în an, aceeași poveste – noi aducem multe minuni în țara noastră, moaște, icoane, Focul Haric, dar interiorul oamenilor nu se schimbă; criminalitatea crește, bunăstarea oamenilor merge în descreștere, ura, invidia, indiferența sunt în topul clasei sociale.”

Europa Liberă: Și unde va ajunge o asemenea societate?

Maxim Melinti: „Unde va ajunge? Nu știu unde va ajunge.”

Europa Liberă: Vă întrebam despre bogăție și risipă, pentru că chiar și în Republica Moldova știți că și cei săraci adună foarte mulți bani să facă cumetrie, să facă nuntă…

Maxim Melinti: „Da, e o risipă foarte mare... Și aici iarăși poate Biserica să facă recomandări, să prevină acest abuz la Blajini, la înmormântări, să facă această instruire a oamenilor, cum trebuie ei să opereze în asemenea situații. A murit o rudă, nu trebuie să cumpere cele mai scumpe pomeni, nu are nevoie mortul de aceste daruri, el are nevoie doar de fapte și de credință. Cu aceste două el pleacă către Dumnezeu, iar ca să faci de ochii lumii ceva, nu are rost; mai bine să identifici o sumă mult mai modestă și să chemi la masă pe cei care într-adevăr au nevoie.

Și cu Blajinii e aceeași poveste. Risipa este o boală foarte mare la moldoveni. Și e o risipă negândită. Eu în comunitatea mea am făcut recomandarea ce trebuie și ce nu trebuie să facă creștinii la

înmormântări. Și, știți, este o schimbare. Cu greu, cu sfadă, cu insultări și cu poliție am avut, mai multe am avut cazuri. Am spus: „Asta nu-i bine! Vreți să faceți masă de pomenire la 40 de zile? Haideți să cumpărați pizza și să hrănim 20 de copii din familii vulnerabile din localitatea noastră. Câtă fericire este în ochii copiilor și câtă satisfacție este în sufletele celor care au făcut pomană adevărată?!”

Europa Liberă: De la sărăcie la bunăstare, la prosperitate nu-i decât un pas, sau cum ați continua Dvs.?

Maxim Melinti: „În țara noastră e nevoie de mai mulți pași, pentru că schimbarea se pornește din mentalitate, din acea cultură, din acea educație; creștinii ortodocși își fac semnul crucii pornind de la frunte, nu de la gură, însă anume de la frunte, ca să se trezească creierul nostru, conștiința noastră să se trezească, apoi trecem spre inimă, nu la stomac, anume la inimă, ca să învățăm să iubim pe aproapele nostru, pe cei din dreapta și din stânga, ca să putem să-i îmbrățișăm pe cei din jur, să nu trăim în mod egoist, izolat.

Uitați-vă cum Hristos ne-a învățat să spunem rugăciuni, să spunem „Tatăl nostru care ești în ceruri”, nu spunem „Tatăl meu care ești în ceruri”, ci al nostru. Pe această cale, noi trebuie să învățăm să scoatem egoismul. „Nu mai trăiesc eu, ci trăiește Hristos în mine”, spune Apostolul Pavel. De la „eu” la „noi”, de la singular la plural. De mic, de la naștere trebuie pornită această lucrare. Dar, repet, lucrul mare și important în realizarea acestui proiect atât de important îl ocupă Biserica. Dacă preotul de pe amvon va spune creștinilor că bogăția este păcat, iar el se va urca după slujbă într-o mașină luxoasă, „stai oleacă, părinte, nu se leagă, nu se leagă lucrul acesta”. Bogăția este un privilegiu pentru cel care muncește, dar poate să fie și o grea povară pentru cel care a furat. Scurt pe doi.”