„N-are tineretul viitor, moare Moldova”

Sondajele de opinie arată că pe teritoriul Republicii Moldova se întâlnesc proiectele de dezvoltare sprijinite de partenerii occidentali și mentalitățile pro-ruse. Tot așa și pe scena politică, unde la cârma țării se află un președinte pro-rus, un Guvern care se declară pro-european și o opoziție care se definește drept anti-oligarhică și care acuză o înțelegere tacită între șeful statului și guvernare. Încotro, Republica Moldova? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

„N-are tineretul viitor, moare Moldova”

* * *

La Sălcuța, Căușeni, mai multă lume spune că majoritatea politicienilor vor să le câștige votul ba cu pomeni electorale, ba cu sloganuri penibile sau cu manipulări. Ei declară că nivelul de încredere în politica actuală este mic spre inexistent și spun că le provoacă scârbă când văd că politicienii care au guvernat prost au tupeul să candideze în continuare. Lor le este teamă că mulți politicieni vor să-i inducă în ceață, ca să nu-și mai dea seama cine se preface doar ca să ajungă la putere și cine nu. Mulți alegători cred că, dacă-i votezi sau nu, ajung la putere mai degrabă cei care sunt blamați. Și sătenii își varsă amarul.

La Sălcuța, Căușeni

– „În ‘91 am fost și am strigat toți: „Mircea Snegur și poporul!”, am crezut că se va întoarce ceva mai bine pentru lume. Și ce s-a întors? Îi mai mare banditism și-i mai mare tâlhărie și își bat joc de lume cum le place lor; îs pentru dânșii. Iaca, noi ședem cu câte un boț de brânză pe marginea drumului, ca niște calici.”

Europa Liberă: Dar de ce așa de greu se schimbă lucrurile în bine?

– „Pentru că pensia îi mititică, că n-am mai ședea aici, pe marginea drumului, cu câte un boțișor de brânză. Îl iei, poate, din gura copiilor și vii aici să faci o copeică, că nu-ți ajunge de medicamente și de cheltuială. Și copeica asta nici nu știi unde s-o întinzi, o bucățică de pensie...”

Europa Liberă: Și atunci, multă lume își face bagajul și pleacă.

– „Ce, lumea se duce de flori de cuc? Toată lumea se duce de nevoie; s-au dus și copiii, lasă bătrânii neputincioși, necăutați de nimeni, neîngrijiți defel. Îi catastrofă de-amu la noi în țară, s-a făcut; n-avem cuvinte de-amu. Noi am pierdut încrederea în toți, măcar să fie cine-o fi, de-amu lumea n-are încredere în nimeni. În nimeni n-are!”

Europa Liberă: Dar și cetățenii nu ar trebui să fie luptători, să-și cunoască drepturile, să ceară să fie respectate?

– „Dar ce, puține proteste s-au făcut, puțină lume s-a dus la Chișinău? Câte manifestații de acestea și nu se mai hotărăște nimic, încă-i mai al naibii, mai rău încă, de ce merge îi mai rău. Lumea-i disperată, lumea n-are ochi să vadă conducerea, n-are ochi să vadă deputații ăștia, că ei numai șed și... măcar niște ouă acolo să le puneți să le clocească, poate să scoată ceva, să nu șadă să piardă timpul... Dar ce pierd timpul? Că ei primesc o grămadă de bani.”

Europa Liberă: La 24 februarie anul viitor o să fiți iar invitați să votați, să trimiteți în Parlament cele mai sonore nume, cei mai buni oameni să-i alegeți să reprezinte forul legislativ. Ce speranțe legați?

– „Cum, doamnă, să-i alegi, dacă de-amu noi am pierdut de-amu încrederea în toți? Te uiți la dânsul, parcă-i om, parcă ai zice că are să facă ceva, dar, știți, cum este o vorbă: „Până îi intră capul, c-apoi pe urmă...” Își bat joc de lume, ei să aibă, dar de lumea asta n-are grijă nimeni, nimeni. Nimeni n-are grijă de noi!”

Europa Liberă: Dar îi atât de orfană Republica Moldova...

– „Îi orfană!”

– „Nu mai este orfană, că ea are pământuri...”

Europa Liberă: ...că nu poate să găsească politicieni adevărați care să schimbe lucrurile în bine?

– „Aici numai trebuie să aducă străini de peste hotare care poate într-adevăr or fi fiind oameni ca lumea, poate or fi fiind oameni conștiincioși, că la noi aici nu găsești, că s-a întărit mafia asta... Mă scuzați, că am emoții și m-am enervat, dar nu...”

Europa Liberă: Deseori vă gândiți la viitorul țării?

– „Ne gândim și la viitor, și la copiii noștri, că, iaca, ei lucrează la Moscova, n-au, nici legitim nu lucrează... Ei au să ajungă la pensie, ei n-au să aibă... noi încă am mai avut – mititicuță, cum este, încă și pe asta o mai primim –, dar ei nici așa n-au să aibă. Dar cine are grijă de tineretul ista? Nimeni nu se gândește la tineret. Nimeni absolut! Puteau să deschidă locuri de lucru aici, în Moldova noastră, că ea are pământuri, îi bogată, fabrici, uzine ca să producem noi aici, cum era odată – erau ferme, erau colhozuri, lumea toată lucra, dormeai acasă lângă copii, nu te duceai să dormi prin podvaluri (subsoluri), că numai Dumnezeu te știe... Amu-i dezastru! Unde au dus politicienii ăștia, unde au dus Moldova, că au dus-o la destrămare?”

Europa Liberă: Cel mai mult depinde pe cine dvs. o să trimiteți acolo, în Parlament, ca să vă reprezinte.

– „Lumea a pierdut încrederea, lumea a pierdut încrederea...”

Europa Liberă: Dar cum se recâștigă încrederea?

– „Nu știm, doar de ei singuri trebuie să...”

Europa Liberă: Descrieți un început.

– „Ei singuri trebuie să-și trezească conștiința cât de puțin, dar trebuie să se trezească, să se gândească și la lume, măcar cât de puțin, măcar cât de puțin... Ridică pensia cu 5-6%. Ce asta-i pensie ridicată? Ce să faci de pensia ceea – să-ți cumperi să mănânci ori să-ți cumperi medicamente, ori că plătești serviciile comunale? Închipuiți-vă în cel hal trăiește lumea. Nimeni nu-și bate capul de noi. Ei și-au ocupat fotolii, ei au zarplată (leafă) bună și când la votare, atunci umblă repede și aghitează lumea ca să-i voteze, dar pe urmă de-amu el uită de tot, nici nu...”

Europa Liberă: Dar el când vine la dvs., nu-l întrebați: iată, acum patru ani, ai venit, ne-ai promis că o să faci?...

– „Eiii, știți Dvs., când vin, așa-s lingușitori și așa promit multe și promit marea cu sarea, dar pe urmă, după ce-i alegem, gata, nu ne mai știe și nici nu mai aude de numele nostru.”

Europa Liberă: Dar și dvs. vă lăsați ademeniți de promisiuni?

– „Dar ce să facem? Ce să le facem, să ne ducem, dacă ei n-au?...”

Europa Liberă: Să le cereți să vă arate ce fapte au lăsat în urma lor.

– „Dacă ei n-au sovestea (rușinea) lor și n-au conștiința lor în suflet: „Măi, oamenii ăștia m-au ajutat, dă să fac și eu măcar cât de cât, cât de puțin”, dar ei nuuu... S-a mântuit tot. El s-a văzut ales, s-a văzut în scaun, fotoliu bun, el n-are nevoie de nimeni. Ce-a vrut și-a dobândit și mai mult lui nu-i trebuie nimic.”

Europa Liberă: Sunteți reprezentantul generației tinere.

– „Așa...”

Europa Liberă: E în puterea Dvs. să schimbați lucrurile în Republica Moldova, pentru că chiar și aici, la Sălcuța, lumea zice că Moldova merge pe o cale greșită. De ce nu faceți ca să meargă statul pe calea cea bună?

– „Ce să decidem, dacă ei acolo toți fură pe-un capăt?”

– „N-avem de lucru la noi în țară, n-avem ce munci și tot ce muncim noi o dăm ieftin, dar ce aduc de peste hotare cumpărăm scump, dar producția noastră noi o dăm cu copeici, noi nu avem ce lucra în Moldova, de atâta lumea se și duce de la noi din țară.”

Europa Liberă: Sunteți tânără...

– „Suntem tineri și muncim unde ne pică...”

Europa Liberă: V-ați gândit să mergeți peste hotare?

– „Da, normal că ne-am gândit, că la noi, în Moldova, nu avem unde face bani. Peste hotare ne-am gândit să ne ducem, că chiar robi să fim, dar cât de cât vreo două ruble facem, dar aici nu avem nici acele două ruble, să plătim serviciile, să cumpărăm o pâine, n-avem de pe ce.”

Europa Liberă: Dvs. credeți că cei de sus, de la guvernare, nu știu că lumea o duce greu aici?

– „Foarte bine știu, foarte bine știu acei de sus, dar ei își țin neamurile lor, nepoții lor, frații, surorile lor și-i bagă peste tot locul, ca să aibă loc de muncă, dar omul care stă la țară să umble și să moară de foame.”

Europa Liberă: Dar tot la Dvs. o să vină să vă ceară votul?

– „D-apoi și normal că la noi o să vină, că, iaca cum vine Ilan Șor la noi și aduce câte-un pachet de bomboane și o cutie de nu știu ce aduce, ca să cumpere un bătrân ca să-i dea un vot, căci el pentru un vot câștigă foarte mult, și-i dă pașaportul și face orice cu el și-i normal. Ca să ia un copil la Orhei Land îl ia pe degeaba, dar să-i dea vot, că eu sun și întreb: „Dar poate luați fata mea, că am auzit că luați la Orhei Land niște copii”, dar ea zice că „apoi, dacă îmi dați un vot, îl iau și pe copilul matale”. Zic: „Nu mai vreau”.”

– „Sărăcia din țară îi foarte mare, de lucru...”

Europa Liberă: Dvs. sunteți tineri. Cum simțiți pe pielea Dvs. această sărăcie?

– „Cum simțim? Ai cheltuit vreo 60-80 de mii de lei ca să obții diplomă și la urmă n-ai ce face cu dânsa.”

Europa Liberă: Și atunci, decideți mai degrabă să faceți valizele și să plecați?

– „Da, ele de-acum îs făcute. Cum apare ocazia, cum – la revedere, adio, Moldova! Și din urmă o să tragem și părinții și Moldova o să moară degrabă. Drept au spus că peste 50 de ani ea pe hartă de-acum n-o să mai fie.”

Europa Liberă: De ce nu rămâneți aici, să vă suflecați mânecile, să luptați pentru ziua de mâine?

– „Aici nu-i nicio perspectivă, aici îi banditism și tot se fură, tot îi cumpărat; vrei să deschizi un business, cineva îți închide aerul repede, de atâta...”

Europa Liberă: Și dacă ridicați atât de ușor mâinile, cuiva îi e convenabil?

– „Da, eu sunt de acord, dar eu mă gândesc la familia mea, dar nu mă gândesc la nebunii de sus, care vor azi pun o lege, mâine o scot și tot așa. Eu mă gândesc la copiii mei care acum cresc din urmă că au să ajungă fix ca mine la 28 de ani și au să spună: „Tată, dă-mi, că eu mă însor...” sau trebuie să faci o nuntă și nu ai de unde.”

Europa Liberă: Din acei 101 deputați, cine v-a insuflat încredere?

– „Eu nu cred în niciunul, fiindcă eu tot dacă aș fi în locul lor și aș ajunge la putere, cred că tot aș spune minciuni și una-alta ca oamenii să creadă, așa că eu pe nimeni nu cred. Eu mă pun în pielea lor. Ei au ajuns, au luat... da, bagi un deget, bagi o mână, numai nu toată mâna și toate coatele. Se gândesc tot la copiii lor, nu se mai gândesc la ai noștri, să trăiască acolo următoarele trei decenii cred că să fie...”

Europa Liberă: Dar voturile vin și le cer de la dvs.?

– „Până la urmă, votul ori al meu, ori al altcuiva, el îi cumpărat și așa și așa asta nimeni nu sapă, așa că tot banditismu-i și ei singur fac; pe cine vor să-l pună în funcție, pe cine vor să-l pună pe acela îl pun, nu le trebuie voturile noastre. Acesta-i un fel de joc.”

Europa Liberă: Cine ar merita votul Dvs., ca să nu vă dezamăgească?

– „Eu l-am dat care ceva cu Europa. Chiar să nu ne unim, dar măcar să avem o cale, un ajutor din partea lor. Eu nu văd nicio schimbare în partea Ucrainei, Rusiei sau la belaruși, fiindcă eu am lucrat în Moscova, am lucrat în Piter (St. Petersburg), la Ucraina. Eu am văzut viața lor; îi fix haosul care-i la noi. Bătrânii, ei oleacă cu mintea de demult, ei cred că-i Sovietski Soiuz (Uniunea Sovietică), dar asta de mult s-a pierdut. Se duc încolo, apoi ei au murit de foame și nici nu ajung până acasă, dar așa îi foarte greu de trăit și de atâta plecăm, plecăm, căci viitor noi nu vedem.”

Europa Liberă: Pe ce cale merge Moldova azi?

– „În râpă, iaca, la noi râpa îi aproape... Nu-i niciun poreadok (ordine) nimic, nu-i înțelegere în Moldova nimic, că om pe om să ...”

– „Îi țara tâlharilor și a bandiților.”

– „Da, că ei se aleg singuri unul pe altul. Pe care l-am ales eu de mult nu-i acolo.”

– „De ce spun că pe Dodon, iaca, și pe radio ascultăm, radio spune că Dodon nu face nicio poreadkă, nimic nu-i în țara asta... Dar de unde să facă Dodon?”

– „Și Dodon îi bandit ca și aceilalți... Ca și cum a fost...aista, cum îl cheamă... Toți îs bandiți. Nu grăi, Valea, că Dodon. Dodon îi același, a fost ales Dodon de Plahotniuc. Ce drept noi avem la Pridnestrovie (Transnistria)? Eu muncesc, am patent, am gospodărie țărănească. Eu, dacă m-am dus în raionul Ștefan Vodă să vând, pe mine au venit și mă întreabă: „Document... N-ai dreptul la asta, n-ai dreptul la asta”. Zic: „Da’ aiștia au dreptul de la Pridnestrovie?” „Îi altă țară...”

Europa Liberă: Cine?

– „Pridnestrovia la noi îi altă țară. Ian să încerc eu să mă duc la Pridnestrovie, ce ar fi? Și pe Dodon cine l-a ales? Pridnestrovia și găgăuzii! Ce fel de țară moldovenească, dacă ei grăiesc toți rusește? De la Bălți am privit, primar nu știu ce este, au venit din Japonia și omul acela grăia moldovenește, da’ moldoveanul nostru cu traducător la Bălți. Ce fel de țară îi asta?!”

Europa Liberă: O dată la patru ani tot dvs. mergeți și votați.

– „Când te duci la votare... Iaca amu cu mixtul ista, undeva 15% dacă au să iasă și au să voteze, gata, acela merge înainte. Și? Dar noi câți suntem?”

Europa Liberă: Dvs. o să-i trimiteți pe cei care merită în Parlament.

– „Noi îi trimitem în Parlament, dar știți cum e, iaca chiar te uiți așa la Parlament, aha, deodată ei promit marea și sarea și bietul om se bucură și zice: „Hai să-l punem, că ne-a promis”. Și ce-au făcut ei? Vin înainte de alegeri, alții aduc macaroane, concerte... Eu sunt operată la Onco (Spitalul Oncologic). Deodată mi-au spus că o să trăiesc opt luni și mi-au dat grupa întâi, apoi mi-au pus-o a treia, dar a doua și a treia sunt lucrătoare, 312 lei. Cu ce să trăiesc eu? Iaca stau și vând pe marginea drumului... Și peștele se strică de la cap. Chiar acum că să fie alegerile acestea care au să vină, ia să vedeți câte macaroane au să le pună pe urechi. Magazinul lui Șor... De unde ia bani Șor? Când le spui de Șor, că le dă câte 100 de lei și omul se bucură la suta ceea.”

– „El nu știe ce se prezintă, ce se face, el se zbate să intre în Parlament, dar ce-o să facă?”

– „Cine?”

– „Șor! Dar ce-o să facă, ce el îi mai voinic ca ăștilalți?”

– „De ce el nu-i sudit (judecat) până acum, de ce el nu-i sudit? Eu aici chiar în satul ista mă uit. Eu la una chiar i-am zis: „Fa, tu te vinzi singură pe banul tău!”, că ea se sporea cu mine. Zic: „Tu nu te spori că aista-i tot banul tău furat. Banul tău furat iaca el ți-l dă ție! Vă dă buterbroade (sandviciuri) și câte o butîlkă (sticlă) de apă și voi vă gâtuiți acolo”. Iaca, duminică când au fost ei acolo la două mitinguri sau adunări ce-a fost acolo, proteste, la toți Șor le-a dat câte 100 de lei. Întreabă pe fiecare om care a fost din Sălcuța, câte-o sută de lei le-a dat. Apoi ce? Și ei se bucură.”

– „Moldoveanul nostru-i prost, moldoveanul nostru se duce și pentru un bănuț în râpă, dacă-l trimite, și cu capul în fântână se duce. Îi prost! Moldoveanul nostru se duce pentru orișice. Din sat de aici îi pentru Ilan Șor, dar aiștia îs toți bandiți, îs toți tâlhari, toți au furat...”

– „Se murdăresc unul pe altul... Da’ prezidentul nostru spune: „Es îs prezident pentru toți”. El nu-i prezident pentru toți, el îi pentru socialiștii lui, Transnistria și găgăuzii. Pentru asta-i! Pe Șor aista să-l iei, dacă el îi condamnat, are șapte ani și jumătate. Măi omule, ia să fac eu așa ceva, heii, eram la pușcărie de mult, de mult aș fi fost eu la pușcărie, dar aici, ce? De-amu i-au dat dosarul la Cahul, că de-amu aiști de la Chișinău nu-s buni. Dar moldoveanul nostru – știi ce? – privește, se uită... El de atât cât îi de bun, de atâta și rămâne așa prost de tot, că el s-a bucurat că mă duc, iaca, să mă hrănească acolo. Hai la Orhei să vă cătăim la tomberoane (tobogane) de astea ori fel de fel de... Măi tu, nu-i vorbă, te duci, îți iei și copiii și asta ia... Chiar la mine a venit și a împrumutat bani ca ea să se ducă la Orhei. Dacă o să fie tot așa conducere, râpa ceea mare ne așteaptă.”

Europa Liberă: Cine o s-o scoată din mlaștină?

– „Numai românii! Dacă ne unim cu românii, numai dacă o să fie Unirea și numai atâta pot să spun cinstit: ajutorul îi Europa, iaca, milioane de euro, milioane, peste cinci sute și ceva de milioane de euro.”

Europa Liberă: De ce s-a ajuns că toată lumea vorbește despre probleme, despre necazuri, de ce nu există această speranță de viață frumoasă?

– „Nu-i minte la oameni de atâta. Minte nu are lumea, oamenii cei deștepți s-au dus, au rămas aceștia care n-au gândire.”

– „Îs puțini oameni de aceștia care gândesc cu adevărat ori sărăcia asta cred că le face ceva. El pentru sărăcie, i-au dat 100 de lei ori i-au dat un pachet pentru azi de trăit, el se gândește că numai azi îi de trăit, el nu se gândește la ziua de mâine și mai departe.”

Europa Liberă: Dar sărăcia materială sau sărăcia spirituală se face mai mult simțită în societatea moldavă?

– „E întâi acea materială, pentru că trebuie să bage în gât întâi, el se uită să fie stomacul plin, dar puțini care gândesc că au să trăiască mai departe mai bine.”

Europa Liberă: Cine pune preț astăzi pe bun-simț și omenie?

– „Mie parcă-mi pare că în Moldova asta îs mai mulți oameni, iaca sunt cărturari din aceștia care pricep ceva, dar nu știu de ce iese aceștia mai... proști – să le zic? – mai înainte decât aiști care gândesc. Mai mulți sunt la noi care...”

Europa Liberă: Acum tot mai mult se constată și chiar aici, în sat la dvs., aud despre degradarea societății.

– „Sărăcia. Eu zic că sărăcia, dar n-aș zice că-i așa mare sărăcie. Dvs. ați văzut o masă cât îi de fudulă făcută, așa? Tare mare fudulie, lumea-i fudulă de Doamne ferește! D-apoi ce dacă n-am făcut, d-apoi trebuie să dea ștergarul acela mare, ia, uite, acela ce ștergărel a dat numai, trebuie mai mare să dea... unul așa... și masa ceea trebuie să fie mai bogată, ia, uite la acela ce era pe masă, dar la mine...”

Europa Liberă: Dar care sunt calitățile bune care înfrumusețează omul?

– „Omenia! Om să fii, ca atunci când vei spune cuvântul ca să te creadă omul și să fii și pildă, să fii și tu, nu tu să spui: „Măi, dă să facem așa” și dincolo tu să te duci să faci rău.”

Europa Liberă: Politicienii fac promisiuni. Politicianul care nu onorează promisiunea rămâne a fi om de valoare, de omenie?

– „Nu mai este! Acela nu-i om de omenie, dar el trăiește, acei patru ani el o duce bine și el nici nu-și bate capul de omul ista care l-o ales, deloc. Ce el se uită la noi, Șorul ista care a furat?”

Europa Liberă: Dar statul are nevoie de guvernanți, are nevoie de această clasă politică pe care chiar dvs. o alegeți ca și cetățeni cu drept de vot?

– „Nu mai are. Știți, noi ce avem nevoie? Noi să ne unim cu oamenii ceia care-s deștepți, dar la noi președintele ista cu două picioare ne dă pe toți, el pentru nimic ne dă, dacă noi mai vrem Unirea cu România... El, Doamne ferește, se prăpădește că noi suntem cu România.”

Europa Liberă: Am ajuns aici cu microfonul la Sălcuța și întrebăm sătenii: încotro se îndreaptă azi Republica Moldova, pe ce cale merge?

– „Pe ce cale merge? De dispariție! D-apoi ce, nu se vede?! Gospodarii părăsesc țara, pe cei care mai rămân îi gâtuie. Livezi lăsate, perje pe copaci, mere, se rup copacii și ei 70 de copeici dau pe kilogram. D-apoi asta-i viață? Amu nu se mai uită că-i scris, de pildă, că cine iubește viața, să înfrâneze limba de la rău și buzele de la cuvinte înșelătoare. Se amăgesc unul pe altul și nu știu care și pe care și de atâta-i pasul pe loc. Omul însuși și-a pierdut simțul de om, el nu se uită la vecinul de alături că nu are gard, el își înalță casa lui cu trei etaje și fiecare se uită de sus în jos unul la altul. Și atâta timp cât n-o să fie omenie, n-o să fie nici dragă viața.”

Europa Liberă: Alegerile mai decid ceva astăzi – alegerile locale, alegerile parlamentare?

– „Nu cred!”

Europa Liberă: Cât de responsabili sunt politicienii atunci când vin și cer votul și mai ales după ce l-au obținut?

– „D-apoi cum, ce nu se vede? Că au dat, de pildă, câte un kilometru de asfalt pentru orișice sat. A ajuns să pună asfaltul numai de doi-trei centimetri, numai ca să măscărească ochii. Totul se fură în stânga și în dreapta. Pe cine nu-l vei pune, el trage la turta lui. Oamenii tăgăduiesc pe Dumnezeu și dintr-asta li se despărțește mintea. Nu-i frică de Dumnezeu, nu-i nici înțelepciune! Unde-i frică de Dumnezeu, este și înțelepciune și toate lucrurile merg la fel.”

Europa Liberă: Cum se trăiește astăzi în Moldova?

– „Foarte greu! Și n-are tineretul viitor, moare Moldova.”

Europa Liberă: Tocmai sunteți tânăr.

– „Moare Moldova, nu-i nimic stabil, n-avem de lucru.”

Europa Liberă: Dvs., generația tânără, trebuie să fiți cei care puneți Moldova pe calea cea bună.

– „N-avem de unde. Până sunt bandiții ăștia la putere, nu facem noi nimic, cum o să-i dăm jos...”

Europa Liberă: Atât de supărați sunteți?

– „Foarte supărați, foarte supărați! Într-o zi o să luăm furcile și o să ne ducem să-i dăm jos odată.”

Europa Liberă: Vă văd aici la piață. Pentru Dvs. ziua de muncă câte ore are?

– „Zi și noapte încărcăm, descărcăm și muncim pentru niște copeici, ca să hrănim oamenii aceștia de la Parlament.”

Europa Liberă: Ei așa spun, că au fost trimiși acolo, în legislativ, tot cu votul dvs., al alegătorilor?

– „Nu! Au cumpărat voturile ei singuri, îs bandiți și măgari.”

Europa Liberă: Și acum mai există posibilitatea asta să fie cumpărat și vândut votul?

– „Da, 100%! Până n-o să vină un european ceva un procuror să-i ia pe dosare pe aceștia, n-o să facem nimic, așa o să ședem și o să muncim.”

Europa Liberă: Și la 24 februarie pentru ce o să votați?

– „Pentru cineva europeni, numai că nu le dă voie lui Maia Sandu, lui Năstase. La dânșii este un viitor ceva, dar acești pe care noi i-am votat, toți ne-au amăgit și Dodon, și...”

Europa Liberă: Există un conflict de generații între cei tineri și cei vârstnici? Se iscă conflicte?

– „De-amu și acești bătrâni s-au supărat pe toți, nu știu ce să facă. Lumea nu-i sigură pe cine să voteze. Toți amăgesc, toți zic una, fac alta.”

Europa Liberă: Ce-i în puterea cetățenilor astăzi?

– „Să facem schimbarea numaidecât. Dacă nu o s-o facem acum, nu știu, o să rămână moldovenii... numai bătrânii și tot tineretul și așa-i dus, dar și se duce încă. Și se duc, își iau și familiile și se duc, n-au viitor aici.”

Europa Liberă: Pe ce drum merge azi Moldova?

– „Cam nu pe cale bună. De o pildă, la mine mama îi ruscă, tata-i moldovean și eu țin și cu rușii, și cu moldovenii, numai nu cu românii. Când trăiam cu rusul, parcă mai bine o duceam.”

– „Noi acum cu rușii nu avem nimic, noi acum suntem aparte. Buneii și străbuneii noștri au fost aici, pe hotarele acestea, ai României și noi tot așa o să fim cu timpul. O să fim, vrem noi ori nu vrem!”

– „Aparte trebuie să fim, aparte, nu...”

Europa Liberă: Uitați-vă, sunteți doi săteni, doi vecini, doi prieteni și gândiți în mod diferit.

– „În diferite moduri, drept.”

– „Eu n-am ce spune mai mult.”

Europa Liberă: Ia ziceți și Dvs.: pe ce drum merge Moldova?

– „Pe drum rău! Ce, nu se vede? Ce să mai spunem noi, dacă acolo se ung unul pe altul, dar de noi au uitat?”

Europa Liberă: Dar drumul acesta bun trebuie să-l facă cetățenii?

– „Dar nu s-a străduit lumea? Tot lumea rămâne vinovată, așa-i? Dar lumea s-a străduit îmi pare că. Și-a dat stăruința, a ales pe unul, a ales pe altul... Nu și-a dat lumea stăruința? Nu mai aleg pe nimeni acum. Gata, am pierdut încrederea în toți! Vsio! (gata!) Și soția n-o las, și copiii, și vsio. Noi de-amu am pierdut încrederea, de atâta și nu putem nimic să spunem.”

Europa Liberă: Cum se recâștigă încrederea?

– „Greu! Iaca am copii și s-au dus toți. Am trei copii, cinci nepoți și-s duși, săracii, să lucreze, că aici nu pot.”

Europa Liberă: Unde au plecat?

– „Unul în Italia, unul în Danemarca; unul am avut aici. A crescut, 15 vaci a avut, muncea și-i luau laptele cu doi lei (litrul), își băteau joc, înțelegeți? A vândut tot și s-a dus că la noi, dacă vrei să faci ceva, vin și își bat joc.”

Europa Liberă: Și rămâne satul fără oameni, rămâne statul fără oameni...

– „Da, da, da! Iaca la noi de acolo și până încoace suntem vreo 20 care avem toți câte trei-patru copii și la niciunul nu-s copiii. Ne întâlnim seara și chiar grăim.”

Europa Liberă: Și unde ajunge statul acesta fără populație?

– „El de-amu a ajuns în râpă. Să mă scuzați, dar el îi în râpă. Dar careva nu-i în râpă, careva bate din palme și trăiește, dar eu iaca muncesc cu 380 de contoare și am 1.200 de lei. Dar ce să facă omul? Ce, să luăm chircile, coasele și să ieșim la luptă? Iaca au fost în Chișinău care au fost și ce au adus? Nu poate nimeni nimic să facă, că de-amu tot s-a distrus.”

* * *

Adrian Mustea este specialist în IT, fost angajat al companiei Microsoft, actualmente inginer programator la Groupon​, el fiind un tânăr care face parte din marea armată a emigranților moldoveni. A plecat în Statele Unite cu 12 ani în urmă și s-a stabilit pe malul Pacificului. În timpul unei vizite mai îndelungate la Chișinău a acordat un interviu Europei Libere, vorbind despre Republica Moldova ca despre un stat unde progresul vine din Vest și nostalgia din Est.

Adrian Mustea: „Eu de ce am plecat? Mai multe motive s-au adunat atunci, dar deja au trecut 12 ani, nu știu dacă mai este actuală întrebarea.”

Europa Liberă: Ai ales tu America sau America te-a ales pe tine?

Adrian Mustea: „Moldova m-a împins în brațele Americii, să vă spun așa. Ei, dar bine, atunci era puțin altfel și situația – companii străine nu erau așa de multe, eu ca absolvent de Informatică m-am dus să încerc un ocean mai mare. Ei, și până la urmă, America e țara posibilităților. Pur și simplu a apărut ocazia aceasta, am aflat de un program de master...”

Europa Liberă: Acum, când mergi în Moldova profundă, vezi tot mai multe case fără stăpâni, străzi fără locuitori, localități depopulate și continuă să plece lumea peste hotare în speranța că acolo își găsește un trai mai bun...

Adrian Mustea: „Noi ca popor cred că suntem foarte complicați, nu știu dacă îi corect cuvântul... Când pleci din țară, pleci bogat de rude și sărac de bani și ajungi acolo și realizezi că devii bogat în bani și sărac de restul, ceea ce îi după bani... Ceea ce observ aici e că la noi lumea ori că de sărăcie, ori că de fudulie, ori că de zgârcenie, ori că nu știu care-i motivul, dar tot până la urmă se rezumă la bani, pe când banul îi ceea ce se vede, ceea de ce se izbește ochiul și, cu părere de rău, la noi lumea din viață face o competiție: hai eu să arăt că am mașină mai frumoasă, casă mai înaltă, serai mai ieftin de încălzit, mașină la poartă ca satul să moară de... Și, cu părere de rău, multă lume pe vrute, pe nevrute se înscrie în cursa asta și-i dă bătaie.”

Europa Liberă: Mulți spun că din Moldova îi alungă sărăcia, pentru că, dacă ar fi locuri de muncă bine plătite, s-ar opri acest exod și lumea și-ar găsi fericirea acasă, iar în lipsa locurilor de muncă bine plătite tineretul este cel care abandonează Republica Moldova.

Adrian Mustea

Adrian Mustea: „Îi foarte discutabil. Adică, știți cum? Moneda are două fețe până la urmă. Noi am stat aici două luni, am avut ocazia să vorbesc cu reprezentanți din business. Începând de la mic business și mijlociu, toți spun că se confruntă cu aceeași problemă – lipsa factorului uman calificat. Deci, una îi studii și doi îi atitudinea față de lucru. Vine omul și lucrează o zi-două, a treia are o sărbătoare, vine mahmur la lucru și... mă scuzați, dar ieri a fost ziua lui cumătru și eu azi nu vreau să lucrez. Și până la urmă, hai că orice angajator cred că o să-și facă publicitate, că da, eu dau salarii bune, dar pentru economia Moldovei cred că, nu știu, sunt salarii 6.000-8.000 de lei la un membru de familie, lucrează în doi, sar de 10-15 mii, eu cred că se poate de existat, mai ales în mediul rural.”

Europa Liberă: Dar în mediul rural tocmai lipsesc aceste locuri de muncă?

Adrian Mustea: „Eu am vorbit cu vreo câțiva stăpâni de business din diferite domenii, cum am spus, începând de la magazine și terminând cu fermă de vaci.”

Europa Liberă: Și ei au nevoie de angajați în sate, în localități mai mici?

Adrian Mustea: „Păi iaca da, am vorbit cu un domn, d-lui are o fermă de vaci și spune că da, uite, le dau salarii cu mult mai mari decât au în sat în genere și lumea vine și nu-i atitudine, nu-i sârguință.”

Europa Liberă: De ce s-au dezvățat moldovenii de a munci?

Adrian Mustea: „Dar eu nu știu dacă la noi a fost vreodată disciplina asta de lucru, vedeți cum la noi...”

Europa Liberă: Păi, dar nu se zicea că moldovenii sunt cei mai harnici, cei mai ospitalieri?

Adrian Mustea: „Păi nu știu. Asta cine spunea, nu tot moldovenii? Vedeți că atunci când mergi peste hotare și te confrunți cu disciplina de muncă de acolo, înțelegi că la noi nu-i chiar disciplină de lucru și vedeți cum la noi... mai este moștenirea asta de la Uniunea Sovietică – dacă furi de la colhoz, îi rău, dar dacă furi și te împarți cu mine, înseamnă că e bine și hai să furăm împreună. Și la noi mai e încă o problemă de angajați-angajatori. Omul vine la lucru, primul gând de a doua, de a treia zi – dar cum să fac să mai fur oleacă, adică are salariu de 8.000 de lei și aista îi bun, dar dacă poate să facă un bonus de vreo 50 de lei, iaca aceia 50 sunt mai buni ca aceștia 8.000.”

Europa Liberă: Și de ce această mentalitate păguboasă? Nu există o cultură, nu există o percepție a valorilor la justa valoare, nu există modele în societate după care să se orienteze cel de jos? Unde e buba?

Adrian Mustea: „Sincer, nu știu. Nu știu dacă este un... cum au americanii, un silver bullet, un glonț de argint care rezolvă toate problemele. Până la urmă, fiecare își croiește drumul în viață cum poate, cum știe, poate are noroc. De exemplu, când am ajuns eu la masterat, am plasat pe internet niște anunțuri, băieți, uitați-vă, este program, veniți! Primele întrebări care mi-au fost adresate au fost: dar tu din asta ce ai? Și i-am spus: d-apoi nu am nimic, nu te taxez, nu-ți iau vreo taxă, pur și simplu îți dau informații. Scopul meu era că eu voiam să văd moldoveni nu numai la Work and travel, dar voiam să văd, că eu, deodată, după masterat am început să lucrez la Microsoft și acolo – indieni, chinezi, ruși, moldoveni... nu prea. Și le spuneam că eu aș vrea să văd moldoveni acolo. Nu, la noi lumea vede mai nu știu cum, mai aproape de suflet opțiunea în care te duci și ei o sumă de bani la procente nebune, treci – pe unde legal, pe unde ilegal –, te angajezi la negru, lucrezi ca și calul de dimineață până noaptea, faci trei bănuți și da, asta se socoate, dar să vii să lucrezi ca omul de luni până vineri cu beneficii, asigurare, pachet social și tot – asta nu se socoate.”

Europa Liberă: Și atunci, criticile vin la adresa statului, instituțiilor statului. De fapt, cine trebuie să facă ordine în casa Republica Moldova?

Adrian Mustea: „Ordinea în societate începe de la ordinea din casă și ordinea din casă se începe de la ordinea cred că din mintea și din sufletul omului pe care până la urmă și-o face tot omul singur.”

Europa Liberă: O parte din responsabilități au fost delegate guvernanților, politicienilor. Ei vin și promit viață decentă, bunăstare, prosperitate; ei fac aceste făgăduieli ca după asta obțin mandatul și, așa cum spun alegătorii, uită despre ce au promis.

Adrian Mustea: „Asta da, dar până la urmă, știți cum e, cariera de politician implică multe-multe minciuni și promisiuni. Și politicianul e omul care face carieră din asta că spune ceea ce omul vrea să audă până la urmă.”

Europa Liberă: Și cetățeanul cu drept de vot, dacă se dezamăgește, nu mai are încredere în clasa politică, în cei care guvernează statul, unde se ajunge?

Adrian Mustea: „Protest!...”

Europa Liberă: Protestele au arătat de-a lungul anilor că guvernarea nu apleacă urechea la revendicările celor care ies în stradă.

Adrian Mustea: „Înseamnă că poate nu protestăm destul sau nu suntem solidari. La noi persistă divizarea aceasta de societate.”

Europa Liberă: Cum vedeți voi schimbarea lucrurilor în bine? Voi sunteți generația care ar trebui să vă asumați o parte din povara problemelor care inclusiv zdruncină statul Republica Moldova.

Adrian Mustea: „Păi, noi facem... Știți cum e, omului nu poți să-i dai cu de-a sila, omului poți să-i iei cu de-a sila. Da, noi venim; eu, în genere, plănuiesc să vin mai des, pe mai mult timp. Până la urmă noi, spun noi, dar vorbesc în numele meu, de fapt. Noi, aceștia care am plecat peste hotare, noi ce putem să facem? Noi putem să reprezentăm Republica Moldova, tradițiile, cultura acolo și de acolo când venim aici să reprezentăm tot ce am luat nou de acolo: educație, disciplină de lucru... Adică omul vede, dar să-i pui în cap nu poți.”

Europa Liberă: Ideea era că nu prea mulți din cei care au plecat se gândesc să revină acasă.

Adrian Mustea: „Sunt unii care consideră că merită să se mai întoarcă, majoritatea nu prea, deja depinde care și ce a lăsat în urmă cred că. La noi mai este, știți, moldoveanul mai fuge după fală și după titlu. Și când îl întrebi: „Dar ce lucrezi tu undeva, acolo”? Acolo el poate să lucreze orice, nimeni nu-l vede, nimeni nu-l știe, nu intră în gura lumii. Acasă, dacă o să vie: „Ei, ce lucrează fecior-tău?” Știți cum îi la sat... „Iaca, îi dalinoboișic (șofer de cursă lungă)” sau cum acolo. „Ei, șofer”... Dar așa... Cum? Băieții lucrează, e un lucru foarte bun, eu am foarte mulți cunoscuți, prieteni care-s cu firmă de transport. Din aspectul acesta, America e foarte bună oportunitate pentru business, e la altă scară, pur și simplu, e de magnitudine mai mare.”

Europa Liberă: Cum vedeți viitorul Moldovei?

Adrian Mustea: „Știți cum era un banc? Nu trebuie să încurci turismul cu migrația. Eu am venit în vacanță acum, m-am simțit foarte bine. Hai că o mare parte din tot binele acesta e că mi-am văzut mama, bunica, rudele, prietenii mai vechi.”

Europa Liberă: Te-ai simțit bine că nu duci lipsa banilor?

Adrian Mustea: „Da. Tot depinde de scopul și dorințele omului, că dacă vrei avion și nu ai de unde să-l ei, devii trist; dacă îți ajunge o bicicletă și mai faci sport, și te simți bine, ești vesel.”

Europa Liberă: Și totuși, nu răspunzi direct la întrebarea: credeți în viitorul statului, cine face ziua de mâine a statului? Pentru că foarte multe păreri în societate duc la ideea că Moldova e pe muchia prăpastiei, că vectorul geopolitic ar putea să decidă. Dacă va fi cu Estul, va avea o soartă, dacă va merge mai aproape de Vest, va avea un cu totul alt destin; alții văd intensificarea factorului unionist și e racul, broasca și o știucă, dacă e să citez interlocutorul de la firul ierbii.

Adrian Mustea: „Dacă cred în viitor? Cred în viitor! Până la urmă, speranța cred că nu mai moare; dacă încetezi să mai speri și să gândești pozitiv, deja te oprești cu totul. Dar să numesc eu o eventuală – nu știu – soluție sau cum văd eu, nu știu, sincer să fiu, încă nu m-am aprofundat așa de tare.”

Europa Liberă: Dar cine face viitorul?

Adrian Mustea: „Noi toți! Suntem ca într-o luntre, împreună.”

Europa Liberă: Dar societatea e dezbinată. Nu s-a copt o idee națională care ar coagula o societate atât de divizată?

Adrian Mustea: „Mie mi se pare că distanța dintre modul de gândire la anumite grupuri de oameni e foarte mare și, plus la asta, Moldova ca stat, îi foarte tânără. Noi tot timpul ne comparăm cu Occidentul, cu altele... Acolo îs sute de ani de procese democratice, adică până la urmă toate se așază la locul lor. Noi avem încă lume care a lucrat în tinerețe în colhoz, cu mentalitatea că, dacă se întâmplă ceva, vine statul și mă ajută și avem o generație tânără care crește în democrație, în capitalism, unde statul e o marionetă, până la urmă. Nu poți să le pui pe amândouă și să spui că da, ele au să meargă mână în mână. Cu părere de rău, generația părinților noștri a fost sacrificată procesului de transformare de la Uniunea Sovietică la republică independentă și suverană. Ei au investit toată tinerețea lor în ridicarea viitorului comunist, prosper la colhoz și când au ajuns să aibă pensiile, ei le primesc după rata de schimb rublă sovietică/leu moldovenesc și, respectiv, asta așa, o generație sacrificată, până la urmă. Probabil, cu timpul generația noastră se va mai duce peste hotare, va mai învăța cum să vorbească cu un om, cum să se comporte la locul de muncă; în paralel, în Moldova văd că se dezvoltă creditările, lumea încetul cu încetul începe a asimila modul de viață de prin Occident.”

Europa Liberă: Alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 au o miză. În opinia ta, ce vor hotărî ele, ce se va decide?

Adrian Mustea: „Nu știu dacă se vor decide multe lucruri. Cum am văzut și cu alegerile de la Primăria Chișinău. Omul votează, dar până la urmă justiția îi selectivă și de asta și mă repet că nu vreau să confundăm turismul cu migrația. Deci, eu am venit în vacanță, m-am simțit foarte bine; nu știu cât de bine ar fi, dacă aș fi pe loc și aș încerca să fac ceva, să mă manifest, să mă exprim, să mă implic... Nu știu, o să vedem. Republica Moldova e un stat... Nu degeaba îi spunem Țara minunilor, totul e posibil.”