„Last Exit to Brexit” este titlul dosarului de astăzi din Libération dedicat alegerilor anticipate din Marea Britanie. Cotidianul stângii intelectuale pariziene zugrăvește un peisaj politic britanic în plină descompunere, până la grelele vorbe de dojană aduse conservatorilor de fostul premier conservator John Major și laburiștilor de fostul premier Labour Tony Blair.
Cei doi au câștigat împreună patru alegeri și au condus regatul între 1990 și 2007. Cu toate astea, fiecare din ei a cerut cetățenilor să nu voteze pentru partidele pe care le-au condus, dar să prefere un vot tactic, pentru a evita ca Johnson sau Corbyn să devină prim-ministru.
Alegerile sunt neobișnuite, fără precedent. Ele vor determina nu doar reînnoirea compoziției parlamentului, ci viitorul țării pentru multe generații. Dacă Boris Johnson rămâne în fruntea guvernului, Brexitul va avea în mod sigur loc înainte de 31 ianuarie. În schimb, dacă alegerile vor produce un parlament fără o majoritate, sau dacă va învinge Corbyn, atunci nimic nu mai este sigur și s-ar profila chiar perspectiva unui nou referendum în legătură cu rămânerea în UE.
### Vezi și... ### Alegeri generale din Marea Britanie: efectul Brexit asupra economiei
Nici unul din cei doi șefi de partide nu mulțumește alegătorii. Boris Johnson a mințit enorm, lucru știut și de partizanii săi, și a fugit de înfruntările TV. Jeremy Corbyn e văzut ca fiind mai fiabil ca persoană, dar sperie prin viziunea sa economică, considerată anacronică, ba chiar de extrema stângă.
Campania a fost plină de minciuni și manipulări și s-a petrecut în absența oricăror dezbateri de fond. O campanie foarte „trash”, cum o rezumă la Bruxelles cotidianul Le Soir.
Importanța participării va reflecta și saturația electoratului. Sistemul electoral, scrutin uninominal majoritar cu un singur tur, favorizează partidele mari. Candidatul care primește cele mai multe voturi într-o circumscripție câștigă, chiar dacă a luat mai puțin de 50%. Șeful partidului cu cele mai multe scaune în Camera Comunelor devine prim-ministru și formează guvernul. De aceea, importanța participării la vot e decisivă.
### Vezi și... ### Marea Britanie: partidul consevator conduce cu 10% în sondaje
Nodul alegerilor se situează în centrul și nordul țării, în vechile regiuni industriale, care au fost întotdeauna un bastion al Labour, dar unde o bună parte din vechii votanți laburiști au fost atrași de Brexit.
Cele două partide etern inamice, Tories și Labour, propun planuri și proiecte divergente sau chiar opuse în tot ceea ce privește impozitele și taxele, investițiile publice, rolul statului și cel al sindicatelor.
TAXELE ȘI IMPOZITELE
Boris Johnson ar dori să ridice pragul dincolo de care lucrătorii plătesc contribuțiile sociale.
Corbyn în schimb a repetat că într-un guvern Labour cheltuielile sociale vor fi finanțate printr-o mai mare taxare a companiilor și a celor cu salarii mari.
ROLUL STATULUI
Labour, din perspectiva sa stângistă, dorește să repună statul în centrul economiei britanice. Au fost anunțate planuri de privatizare rețelelor de electricitate, apă, a poștei și căilor ferate.
Boris Johnson, în schimb, este pentru o economie de piață, dar a propus deja la rândul său creșterea ajutoarelor din partea statului.
LABOUR: UN MANIFEST CA ÎN 1945
Strategia Labour, spune analiza din The Guardian, este în realitate aceea de a promite orice, numai ca să ia mințile oamenilor de la Brexit...
Foarte stângistul, dar foarte intelectualul, cotidian The Guardian a prezentat deja în detaliu programul politic al liderului laburiștilor Jeremy Corbyn, the Labour manifesto, și l-a găsit a fi populist ca în anii socialismului britanic de după al Doilea Război Mondial: Internet gratuit, învățământ gratuit, îngrijire dentară gratuită, etc, totul plătit prin stoarcerea bogaților și a marilor corporații. E un manifest ca în 1945, conchide The Guardian. Contrastul este uriaș cu platforma care l-a adus la putere pe laburistul Tony Blair în 1997. Strategia Labour, spune analiza din The Guardian, este în realitate aceea de a promite orice, numai ca să ia mințile oamenilor de la Brexit.
Conservatorul The Times a comparat la rândul său agenda Labour cu nota prin care același partid s-a sinucis în 1983. Labour nu își mai ascunde agenda marxistă, scrie și cotidianul pro-Brexit The Telegraph, pentru că stânga radicală știe că aceasta este ultima ei șansă să câștige.
BREXIT
Brexitul va influența considerabil economia Marii Britanii. Boris Johnson vrea să iasă din UE cel mai târziu pe 31 ianuarie 2020. El anunță că ieșirea din UE, promițând că taxele și importurile spre și dinspre UE, vor coborî.
Corbyn spune că va negocia un nou deal și că îl va supune unui referendum. Corbyn promite astfel, ceea ce tehnic este posibil, că s-ar putea activa pentru ca procesul însuși al Brexitului să fie anulat.
Experții au calculat că fără un târg cu UE, economia Marii Britanii s-ar reduce cu circa 5% până în 2030, în comparație cu celelalte țări din UE. Propunerea Labour ca Marea Britanie să rămână în uniunea vamală cu UE e văzută de mulți ca fiind cea mai puțin dăunătoare.
Un lucru e sigur: multă vreme idealizată ca fiind leagănul atitudinii de fair-play, Marea Britanie a căzut la rândul său pradă minciunii și virusului înșelăciunilor digitale care a infectat toate democrațiile.