Lecțiile unui an pandemic: „Putem totuși să ne mobilizăm”

Bine v-am găsit, doamnelor și domnilor! La microfon e Vasile Botnaru, moderatorul emisiunii „Punct și de la capăt”.

După un an de pandemie, foarte multă lume probabil are senzația că suntem pasagerii Titanicului, cu naufragiul programat, cu foarte puțini supraviețuitori care vor rămâne în viață după tragedia Titanicului. Și mulți se comportă ca atare, în sălile de petrecere continuă să se comporte așa de parcă alături nu mor oameni, de parcă nu se depun eforturi titanice ca statul, ocrotirea sănătății, doctorii să facă față acestui test. Ce învățăm, ce lecții învățăm cu toții din această călătorie în largul oceanului? Despre asta discutăm astăzi.

Punct şi de la capăt

Veți fi de acord că omenirea în general și noi ca o mică parte a acestei omeniri trecem un test, poate unul dintre cele mai dificile, pe care le-am avut în ultimul timp, testul COVID-ului. Generațiile bunicilor, străbunicilor au avut testele războaielor, foametei, deportărilor, generațiile secolului XXI au acest test dificil. Nu-i neapărat să le comparăm între ele, dar sunt sigur că, după un an de zile de criză sanitară, e timpul să vedem în felul acesta cu ce ne-am ales, ce reflexe a trezit sau, dimpotrivă, a inhibat COVID-ul. Și am două invitate în platou care, ca și mine, au trecut COVID-ul, deci acesta-i motivul pentru care stăm fără măști. Și una dintre invitate este chiar Doina Rusu, cea care m-a tratat, pentru că am fost internat în secția dumneaei, este șefă de secție la Institutul de Ftiziopulmonologie, și Ana Racu. A făcut și ea COVID și a relatat pe Facebook întru binele altor pacienți cum trebuie să se comporte. Ce am ținut eu minte, pentru că dânsa era înaintea mea cu ceva timp, ce am ținut eu minte de la Ana – și apoi a confirmat și dna Rusu –, să nu intrăm în panică, chiar dacă atmosfera este așa de încărcată și așa de agitată că, vrei-nu vrei, intri în panică. Dar astăzi vreau să vă întreb în felul următor: această pandemie i-a determinat pe oameni să fie ființe mai biologice sau, dimpotrivă, mai spirituale? Adică să se gândească nu la supraviețuirea celulelor, dar să se gândească la suflet, la motivul pentru care poate Dumnezeu încearcă omenirea și, mai ales, dacă comunitatea se uită la acest prilej oferit de pandemie să învețe ceva, să învețe inclusiv filosofia abordării, poate oamenii, în sfârșit, să se gândească la sănătate ca la un bun public, ca la un bun social, nu doar ca la un bun personal, să așeze prioritățile, cheltuielile ș.a.m.d.

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Ana, dumneata cum crezi, un an de zile a fost suficient ca societatea și indivizii, mai ales acești mai puțin răsăriți, să învețe ceva?

Ana Racu: „Foarte bună întrebare. Eu o să încerc să fiu maxim laconică, ca să-i ofer mai mult spațiu doamnei doctor, pentru că eu cred că, în mod special, din perspectiva medicală sunt mai multe lucruri de spus. Cei care pot învăța sau deduce lecții, au făcut-o, cei care nu au capacitatea să o facă, pandemia trece pe lângă ei, fără să-i afecteze.”

Europa Liberă: Și care-i proporția? Ce vezi dumneata?

Ana Racu: „Eu tare mă tem că tăvălugul ignoranței este destul de mare și avalanșa asta poate doborî și mințile luminate, vocile raționale și înțelepte care se pierd. Nu știu cum s-a întâmplat că, la acest moment, cel puțin în Republica Moldova, prostia este cea care dă tonul. Oamenii, de fapt, aleg soluțiile ușoare, cel care oferă pastiluța și soluția cea mai simplă, acesta este cel mai credibil, vocile medicilor cu experiență, cei care au în spate ani buni demonstrați de muncă, nu știu cum se face că se pierd pe fundalul unor prostii tirajate și asta, în mod special, din simplul motiv că nu au fost sancționate fake-urile. Noi avem – și instituțional vorbind, și legal vorbind –, avem toate pârghiile să o facem, dar n-am făcut-o.”

Europa Liberă: Fake-uri au lansat și primele persoane în stat, scuzați, cu gripa care trece, așa, prin nas.

Ana Racu: „E una din cauzele care a determinat acest comportament în rândul populației. Lumea, în general, caută repere, se orientează după popă, primar, președinte...”

Europa Liberă: Sau găsește pe Facebook o recomandare cu usturoi...

Ana Racu: „Sau găsește o influență de care se ghidează. Cea mai mare umilință pe care mi se pare că poate s-o întâlnească un om în viață este să depindă de niște incompetenți. Or, problema noastră a fost că foarte multe din decizii în această pandemie au fost luate de oameni incompetenți. Și mă refer aici la diferit nivel – local, regional...”

Europa Liberă: Ana, dacă impostorii sunt peste tot și în alte domenii, de ce ar fi altfel în domeniul acesta?

Ana Racu

Ana Racu: „Pe de altă parte, au fost și exemple bune, de care spuneți Dvs., la un moment dat, care au făcut să arate foarte clar că nu ideologicul este cel care determină anumite decizii, au fost exemple de mobilizare comunitară, inclusiv la scară națională, au fost exemple de mai multe campanii care au fost realizate de activiști, ONG-uri, inclusiv medici, inclusiv reprezentanți ai clerului.”

Europa Liberă: Pachete la scară pentru cei în vârstă, susținerea doctorilor...

Ana Racu: „Diaconia, deci, ceea ce mai face Diaconia, Coliba Albastră. Am fost și eu implicată într-o inițiativă prin care am acordat suport sistemului medical. Deci, au fost. Nu spun că asta a fost de bine sau de rău, sau că aș vrea să mă laud, dar uneori o torță aprinsă face mai multă lumină și lumea se mobilizează. Deci, nu putem spune că nu a fost o mobilizare socială, asta-i din concluziile bune sau, cum să zic, după un an de pandemie putem trage concluzia că nu suntem pierduți, că putem totuși să ne mobilizăm, deși mobilizarea comunitară nu este calitatea numărul unu a moldovenilor, noi suntem mai degrabă dezbinați sau ne vrea cineva dezbinați. Regretul meu cel mai mare e că eu am sperat foarte mult în naivitatea mea că durerea sau moartea sperie și pericolul public comun ar trebui să mobilizeze oamenii, dar nu, lucrurile au rămas la fel de triste, în sensul că unii au căutat să profite, alții au căutat să-și adune bile politice, alții au căutat să se răfuiască, inclusiv în mediul medical. Aparent, puține am învățat, foarte puține și eu nu văd, deocamdată, că noi într-un an sau doi ieșim din această criză, ceea ce ne face să reflectăm un pic cum ne așezăm viețile noastre mai departe și cum vom relaționa mai departe.”

Europa Liberă: Dna Rusu, se poate vorbi că va fi un sindrom post-COVID, așa cum a fost sindromul post-războiul din Afganistan, post-războiul din Vietnam și Dvs., fiind în teatrul acesta de război, sunteți cea mai indicată să vă puneți această întrebare?

Doina Rusu: „Da, sunt sigură că va urma și sindromul acesta posttraumatic, putem să-i facem o asociere, poate și prin faptul că situația critică întotdeauna pune în evidență ceea ce prevalează la o persoană, că prevalează calitățile umane, noi acum le vedem, că prevalează egocentrismul și iubirea de sine tot le putem vedea. Cu siguranță că situația asta stresantă, de presiuni, de izolare se va răsfrânge și se fac estimări că va fi o epidemie de depresii, de sindroame anxioase, de atacuri de panică. Sunt sigură și sunt pregătită pentru asta.”

Doina Rusu

Europa Liberă: Dar oamenii ăștia care caută cu tot dinadinsul noaptea să se adune la un bar pe ascuns, ăștia, de fapt, caută tocmai să iasă în felul acesta din starea de stres sau lor puțin le pasă și-i doare în cot de efortul dumitale, că stai 24 de ore?

Doina Rusu: „Cred că sunt mai mulți factori, nu că le-aș face dreptate, dar este și omenește să obosești, să vrei să te opui situației acesteia când ești limitat, când ești impus să respecți niște restricții, pe de altă parte, mai este și ignoranța, lipsa unei solidarități colective. Eu cumva le văd foarte implicate aceste motive.”

Europa Liberă: Dar într-un an de zile mie mi se părea că-i timpul să învățăm solidaritatea asta, în primul rând să nu sărim peste rând cu vaccinarea, să lăsăm doctorii întâi, într-adevăr, să se vaccineze, să nu se ducă rudele burtoșilor și burtoșii acolo să ia numaidecât vaccinul. Asta mi se pare strigător la cer, dar și oamenii ăștia care se duc la bar, în timp ce Doina Rusu stă în tură și literalmente salvează niște vieți, asta chiar mi se pare ca și în ‘92, când acolo se împușca, în Transnistria, iar aici se făceau cumătrii.

Doina Rusu: „Aș face aici o paralelă, uitați-vă ce se întâmplă și în România, cum s-a ieșit în stradă și blamarea medicilor... Probabil că întotdeauna medicul a fost asociat cu un purtător de informație negativă, așa-i în conștiința cel puțin a basarabenilor.”

Europa Liberă: Dar când îți mai spune că ai cancer...

Doina Rusu: „Da, ai cancer, deci doctorul e cel vinovat sau când pacientul nu vede rezultatul, este un conflict cu care ne-am ciocnit și până la COVD, când nu vede rezultatul unui tratament sau așteaptă pastila fermecată și nu i-o oferi, de fapt, ești persona non grata, cea care ești vinovată de toate problemele. Același lucru se întâmplă și acum, un an de pandemie, nu se vede lumina în capătul tunelului, sunt probleme în sistemul medical. Și cine-i vinovatul? Medicul. Cumva hai și ne-om răzbuna, adică undeva este și componentul acesta. Și apoi...”

Europa Liberă: O să mă opresc aici și o să fac trimitere la o rudă de-a mea care e doctoriță și ea le spune pacienților, și mie îmi spunea, încercând ușor-ușor să mă determine să gândesc altfel, că organismul nu-i ca o mașină pe care o duci la service și trebuie să ți-o dea ca nouă înapoi. Deci, organismul are uzură, doctorul poate să te ajute în măsura în care și tu vrei să te ajuți și iată în sensul acesta, oamenii barem care au trecut prin COVID, ei gândesc altfel? Și de asta puneam întrebarea în felul următor: grija pentru sănătate, asta-i o problemă personală mai mult? Ne uităm la țările civilizate, unde se încurajează financiar modul sănătos de viață, tu ești angajat în condiții bune, ai altfel de asigurare, dacă nu ești bolnav, dacă nu-ți iei concediu de boală. Oamenii, cel puțin cei care au trecut prin COVID, au început să gândească altfel?

Doina Rusu: „Majoritatea cu care mă ciocnesc eu, da, dar sunt persoane care au făcut cel puțin o formă de gravitate medie sau majoritatea forme severe la care li s-a schimbat viziunea asupra unui mod sănătos de viață, asupra practicării sportului. Nu pot să spun despre întreaga populație, sper că majoritatea își vor schimba atitudinea. În plus, probabil că este și un neajuns al nostru, al medicilor, noi foarte mult am lucrat la tratare, la convingere că așa trebuie să te tratezi și mai puțin la promovarea unui mod sănătos de viață și de a face persoanele, nu doar pacienții, să înțeleagă că sunt responsabili de ceea ce va urma în următorii ani, de bolile pe care le vor suporta, vor plăti un tribut la modul de viață care nu este prea responsabil.”

Europa Liberă: Dar ocrotirea sănătății, în general, până acum multă lume continuă să aibă impresia că matale, dna Rusu, trebuie să ai grijă de mine sau ministra sănătății trebuie să aibă grijă de mine, ca și cum oamenii aceștia nu poartă nicio răspundere pentru corpul lor, dar mai ales pentru faptul că sunt suveică între cei bolnavi și sănătoși și se bucșesc în troleibuze, ocrotirea sănătății poate acum e momentul să spună: „Fraților, haideți să ne trezim, să reorganizăm modul de gândire, modul de a repartiza finanțele pe care le avem puținele pe care le avem, de a vedea alte priorități”? Abia acum, în pandemie ne-am trezit că doctorii sunt foarte importanți, până acum erau, așa, personal auxiliar.

Doina Rusu: „Da, dar încă nu sunt sigură că trezirea asta că medicul este important e una definitivă, îmi pare ceva temporar și, într-adevăr...”

Europa Liberă: Adică, spaima o să le treacă?

Doina Rusu: „O să treacă, o să treacă... Iată aici poate văd locul ajutorului mass-mediei, al jurnaliștilor cu care împreună să promovăm modul acesta sănătos de viață și cumva să educăm populația că medicul vine să te ajute, nu vine să-ți rezolve problemele. Asta aș sublinia ca un fir roșu în relația medic-pacient, ca să nu fie cererea asta prea mare: rezolvă-mi problema! Aș vrea să fim cumva mai calmi...”

Doina Rusu: „Dar nici lăsați de unii singuri pentru că, obiectiv vorbind, s-a dat cu noroi în medici și n-au urmat reacțiile care ar fi trebuit.”

Europa Liberă: Adică, doctorii să nu fie lăsați de unii singuri?

Ana Racu: „Să nu fie lăsați de unii singuri în fața urgiei la modul propriu al lucrurilor și mă refer la crearea unor mecanisme instituționale care să le protejeze drepturile inclusiv, pentru că e foarte ușor să blamezi medicul atunci când tu care n-ai respectat nici 5% din ceea ce ți-a prescris medicul și la urmă e în firea umană să cauți vinovatul într-un medic sau în sistem, în spital, în calitatea medicamentelor, deși responsabilitatea ne aparține, deci ar fi colegiul medicilor... Eu nu prea am auzit sau poate n-am urmărit sursele care trebuie, dar nu mi s-a părut o voce vocală cea a sindicatelor din domeniul medicinei. Oricine, oricare poate arunca cu noroi acum în medici. Acest lucru este de neadmis. Noi am pătimit toți din cauza faptului că există și foști politicieni care au o rețea de urmăritori foarte mare, există tot felul de bloggeri, influenceri, care au tirajat la greu. Vă aduceți aminte, în vară era foarte în vogă chestia asta cu falsificarea certificatelor de deces, oameni care nu au idee ce înseamnă un certificat constatator de moarte au încercat să plaseze accentele pe medici...”

Europa Liberă: Că adică ei umflă statistica?...

Ana Racu: „Da. Pe de altă parte, nu s-a explicat. În general, s-a operat cu niște himere de genul că o zi de reanimare în Terapie Intensivă costă 3.600 de lei, vorba vine. Deci, nu s-a explicat foarte clar ce înseamnă costuri suportate de buget, cum ați spus și Dvs., omul nu este mașină, îl conectezi la priză și el funcționează cu plămânii, cu inima ș.a.m.d. Deservirea unui pat din Terapie Intensivă este un proces foarte complex și ai nevoie de minimum 5-6 persoane la un pacient grav, așa ar veni costurile, deci nu este plătit doctorul pentru faptul că a asistat, dar societatea așa a perceput, pentru că nu a fost corect informată și aici ajungem la comunicarea proastă care s-a făcut în pandemie și faptul că noi cu bună știință am admis anumite lucruri, n-am sancționat ceea ce trebuia să facem la timp și impunitatea asta generează un val nedorit. Noi suntem acum sclavii situației pe care am creat-o cu mâinile noastre. În altă ordine de idei, că ați întrebat mai devreme, dreptul la viață în general este un drept fundamental, consfințit de Constituție și de foarte multe convenții internaționale și statul are obligația de a asigura...”

Europa Liberă: Statul spaniol recent a votat în parlament dreptul pacientului, dreptul persoanei de a-și curma viața.

Ana Racu: „Eutanasierea, da.”

Europa Liberă: Eutanasierea, moartea asistată etc. Iată, dacă aici mergem, în zona asta a filosofiei, totuși foarte curajoasă decizia asta a spaniolilor, mulți au aplaudat-o, am văzut reportajul, alții au fost împotrivă. În pandemie, atunci când medicul sanitar-șef, dl Furtună, a spus, de fapt, ceea ce credea, că oamenii ăștia oricum o să moară, pentru că sistemul de ocrotire a sănătății este neputincios, COVID-ul o să-i omoare, atunci sigur că toți au sărit în capul lui, l-au legat la stâlpul infamiei, dar el a spus un lucru care, de fapt, se întâmplă. În sensul acesta vreau încă o dată să vă întreb: oare a venit momentul chiar să se vorbească, poate un pic cinic, să se vorbească pe bune: „Fraților, noi dacă nu ne trezim acum, dacă nu cumpărăm paturi, dacă nu-i plătim ca oamenii pe doctori și nu le dăm doar 16 mii de lei după ce, vezi Doamne, parcă-i o pomană, dacă nu ne trezim acum, următoarea pandemie tot așa dezgoliți o să ne găsească”?

Ana Racu: „De regulă, un pericol sau o amenințare ar trebui să genereze oportunități, chiar dacă suntem în acest război, epidemiologic vorbind, cred că ar trebui, într-un fel, să profităm de această situație și să spunem că, de fapt, aut Casaer, aut nihil, ori acum, ori niciodată. Pandemia a scos la suprafață toate metehnele sistemului medical, inclusiv niște avantaje, pentru că, dincolo de starea sistemului medical, noi avem niște medici excepționali. În caz contrar, rata decesurilor ar fi fost mult mai mare. Noi menținem o rată europeană, chiar dacă dăm la o parte ignoranța populației vizavi de tratament, dacă dăm la o parte și faptul că există medicamente necalitative, dacă dăm la o parte faptul că există adresare tardivă, există lipsa de paturi, oricum, rata decesurilor înregistrate în Republica Moldova nu este mult mai mare decât media europeană. Acesta este meritul medicilor noștri.”

Europa Liberă: Adică e mult sub ceea ce s-ar fi putut întâmpla într-o țară cu un asemenea sistem?

Ana Racu: „Vă dau un exemplu – Egiptul, care este o țară net superioară Republicii Moldova din punct de vedere economic, în general al domeniului medical și farmaceutic...”

Europa Liberă: Vezi reportajul despre recenta festivitate...

Ana Racu: „Deci la ei rata decesurilor se menține de 6,și...”

Doina Rusu: „Mingea la fileu, nu știu dacă ai observat vreo publicație sau vreo ieșire în presă cu sublinierea punctelor acestea: că avem o mortalitate care nu este net superioară, că avem medici care fac față... Nu că aș vrea să mă victimizez acum ca reprezentant al medicinei, cel puțin n-am văzut nicio ieșire, așa, onestă a celor care au făcut inițial declarații de blamare: că s-a greșit în cazul cutare, că medicul a luat mită, că s-au vândut paturi... A ieșit cineva, ulterior, să zică: „Îmi cer scuze oficial, medicii sunt corecți, au făcut totul corect, eu sunt cel care am greșit”? Deci, înțeleg că au fost scoase și sunt scoase în continuare în vileag deficiențele acestea, nu vreau să mă îmbăt cu apă rece că au să urmeze și niște decizii care au să schimbe automat sistemul, o să ne ridice pe noi la nivelul pe care îl merităm prin recunoașterea lucrului pe care îl facem, prin plățile respective, dar, în primul rând, prin o ameliorare a sistemului, prin paturi de terapie intensivă dotate, prin spitale echipate cu oxigen, deci nu vorbesc de pereți și paturi, și lenjerie, vorbesc despre...”

Europa Liberă: Dar și acestea-s importante, dna Rusu, ușile la secția Dvs. ar fi trebuit să fie schimbate, ca la Lecisanupr, de exemplu.

Doina Rusu: „Da...”

Ana Racu: „Dar nu covorul face spitalul, până la urmă.”

Europa Liberă: Nu covorul, dar o ușă ermetică... Că la dumnealor în secție au reușit să schimbe ferestrele, la uși nu s-a ajuns, noroc că au schimbat sistemul sanitar. Și vă întreb, ca reprezentant al medicinei, în războiul acesta, că într-un război ies în față comandanții isteți care știu să ia decizii, își asumă, în pandemie sistemul de selecție, de autopropulsare i-a scos în față pe experți sau nu, sau continuă mediocritatea să decidă?

Doina Rusu: „Parțial da, cel puțin au răsunet unele nume care au și o greutate în medicină, nu completamente, nu pot să zic că toți cei care merită sunt acum cu factorul de decizie în mână, dar...”

Ana Racu: „Obiectiv, unii din ei sunt supraobosiți, dar când mă refer și la dna Rusu, eu știu cum lucrează ea, eu n-am avut norocul să fiu pacienta ei, dar a fost mama mea...”

Europa Liberă: Eu am avut...

Ana Racu: „Mama mea a fost pacienta dnei Rusu și mai mulți prieteni și profit de această ocazie încă o dată se evidențiez că, de fapt, noi avem medici foarte buni și trebuie să-i apreciem. Obiectiv vorbind, că este întrebarea asta – de ce tac medicii? Obiectiv vorbind, medicii tac inclusiv din cauza oboselii, dar eu am fost...”

Europa Liberă: Dar sunt sindicatele. Dvs. adineauri ați spus, purtătorii lor de cuvânt ar trebui...

Ana Racu: „Noi nu avem apărători, dar ar trebui să avem și comisie de etică, pentru că atunci când există o eroare medicală sau un caz de malpraxis, tot la fel ar trebui să fie investigat, dar, pe de altă parte, nici să arunci cu noroi de fiecare dată când bubița de la picior nu ți-a trecut, pentru că tu te-ai adresat tardiv, când trebuia să faci amputație deja.”

Europa Liberă: Sau când moare o vedetă, aluziv se strecoară printre rânduri că doctorii nu l-au salvat pe cutare, care-i patrimoniul național.

Ana Racu: „La noi era la un moment dat o discuție despre cine ar trebui să fie vaccinat primordial - cei care sunt în grupuri de risc și au o vârstă înaintată, au comorbidități sau populația activă, cei care muncesc și plătesc impozite? E o dilemă morală extraordinar de mare. În general, potența...”

Europa Liberă: Sau cine trebuie să fie lăsați să moară primul?...

Ana Racu: „Potența unui stat se măsoară după capacitatea acestuia de a trata grupurile vulnerabile: bătrânii, deținuții, oamenii...”

Europa Liberă: De ce? Doar pentru că așa e etic?

Ana Racu: „Nu doar pentru că așa e etic, pentru că în caz contrar de partea cealaltă îs alte exemple în istorie și care ne demonstrează că așa funcționează, este chestia asta despre renumitul antropolog, îmi scapă numele, când zice că umanismul, de fapt, dovada umanismului a fost prima fractură de șold care s-a prins, asta înseamnă că cineva din trib s-a oprit și a avut grijă de cel care și-a fracturat șoldul, pentru că o persoană cu șold fracturat, chiar dacă are o vârstă tânără, nu poate să vâneze, nu poate să supraviețuiască fără un ajutor asistat. Deci, aici voiam să ajung, că medicii tac inclusiv de oboseală. Eu am fost în mai toate spitalele COVID din Chișinău și în unele din republică, când am avut campania, eu am văzut în ce ritm se lucrează pe bune, inclusiv în rețeaua de medicină de urgență, unii tac pentru că obosesc, alții tac pentru că nu au, deci, ca să poți să fii vocal nu-i suficient să fii un medic bun și cu experiență, trebuie să ai și capacitatea asta de orator, să poți trage lumea după tine, pentru că există mulți oameni geniali care stau în laborator, fiecare, nu știu, la un moment dat fiecare șofer de ambulanță acum este un erou. Când vorbesc despre personalul medical, mă refer la tot personalul medical, de la șofer de ambulanță până la profesori, doctori conferențiari, deci toți cei care sunt acum pe prima linie, ei toți își jertfesc viețile, lucrează într-un ritm nebun. Și un mesaj pe care aș vrea să-l audă cei care urmăresc Europa Liberă e să conștientizeze că, de fapt, noi am pierdut un spital mare de medici în această perioadă, într-un an de zile au murit peste 100 de medici. Un simplu exemplu, dacă la nivel de spital raional a decedat traumatologul sau chirurgul, asta înseamnă automat că câteva mii de oameni nu mai au acces la asistență medicală calitativă, asta înseamnă iarăși o povară pentru spitalele din centrele mai mari, să zicem, cum ar fi Chișinău, Bălțiul sau Cahulul, în funcție de zonă.”

Europa Liberă: Cărora la fel nu întotdeauna le arde de acești pacienți, pentru că ei sunt forțați să se ocupe prioritar de COVID...

Ana Racu: „Dacă vrei asistență medicală profesionistă calitativă, numărul pacienților nu trebuie să depășească, în funcție de profil, un anumit număr pe zi, pentru că medicii, vorbea dna doctor mai devreme de sindromul posttraumatic și de valul de depresie și de alte situații, consecințele psihologice care vor urma, deja urmează, deja sunt înregistrate și unele urmează, ele se vor răsfrânge atât asupra populației, cât și asupra personalului medical. Ieri am citit un caz din România, un doctor de la ATI s-a sinucis. Deci, sindromul de burnout, de ardere profesională, faptul că noi, de fapt, asta se întâmplă în mai multe secții de terapie intensivă în lume, în general, copiii aceștia, rezidenții care sunt expuși la niște consecințe de ordin psihologic dramatice, ei, de fapt, chiar dacă au o dexteritate și niște abilități acolo medicale fiind în anul șase, rezidenți fiind, expunerea asta la stres continuu pe o perioadă de minim șase-șapte luni de zile îi face neoameni. Ca experiență profesională este un lucru enorm de mare pentru ei, dar ca și consecințe de ordin psihologic... Și atunci mă întreb și vă întreb: ce am făcut noi într-un an de zile, decât niște inițiative, iarăși, care au venit din partea societății civile, cu asistența personalului medical ca să nu clacheze? Pentru că dacă clachează medicii, am rupt cuiul, asta trebuie să fie foarte clar. Toți cei care trecem prin COVID cedăm psihologic, pentru că COVID-ul, obiectiv vorbind, este un virus neurotoxic și te afectează și la modul obiectiv, și subiectiv, și starea asta că nu știi cum va evolua cazul tău, și dacă scapi sau nu, dar imaginați-vă că faci asta un an de zile, 24 din 24, fiind în prima linie ca medic. Pe medici cine-i salvează?”

Europa Liberă: Mesajul acesta - redundant, obositor, enervant - trebuie repetat, pentru că oamenii aceștia care nu poartă măști, în primul rând trebuie să înțeleagă că, iarăși, cum spunea Furtună, cel mai puțin ne pasă nouă dacă tu te vei îmbolnăvi, dacă tu vei apuca un loc la Doina, foarte mult acum contează să fie răgazul pentru doctori. Asta trebuie repetat din considerentul despre care spunea Ana și dacă avem un doctor aici în platou, să vă întreb pe Dvs., noi am avut interviul pentru Europa Liberă care s-a discutat foarte mult, ați zădărât păreriștii...

Ana Racu: „Preluat foarte mult...”

Europa Liberă: Da, păreriștii care spun că ați fost prea dură când ați zis că nu-i momentul acum să umblăm cu finețuri. Vreau să vă întreb, ce v-ar recompensa sau v-ar da măcar, iată, un pic de răgaz sau senzația unui răgaz când ajungeți acasă și, da, s-a încercat aplauzele de la balcon, mulțumirile pacienților care se desfașă atunci când scapă și pe Facebook scriu mulțumiri și, la modul real, ce v-ar „vitaminiza” măcar un pic?

Doina Rusu: „O să spun personal despre mine ce m-ar „vitaminiza”, probabil că revenirea la o activitate care a fost firească anterior COVID-ului. Asta ar însemna și alți pacienți decât pacienții cu COVID, asta ar însemna reducerea presiunii din COVID și deschiderea paturilor pentru pacienții pneumologici, care stau acum acasă și-și așteaptă perioada când ar putea să se adreseze.”

Europa Liberă: Și trebuie să precizăm că Dvs. sunteți nu doar șef de secție și-i tratați pe bolnavii de COVID sau de boli de plămâni, dar sunteți și cercetătoare, sunteți la o catedră care se ocupă în general de pneumologie și acum de nevoie sunteți...

Doina Rusu: „Ați pus sare pe rană acum, fiindcă...”

Europa Liberă: Cred că ați dat la o parte chestiile astea?

Doina Rusu: „Am dat totul la o parte, am dat la o parte, da, asta e frustrarea cea mai mare legată de pandemie.”

Europa Liberă: Dar activitatea didactică o practicați sau nu?

Doina Rusu: „Parțial. Aici colegii sunt foarte înțelegători și au preluat mai mult pe spatele lor, eu mai puțin, foarte puțin comparativ...”

Europa Liberă: Studenții n-au intrat în grevă din cauza asta?

Doina Rusu: „Încă n-au intrat în grevă. Încă ce ne-ar reduce din oboseală sau ce ne-ar da răgaz? Sigur că toți visăm la scăderea numărului de îmbolnăviri, cel puțin să văd că trendul este în scădere, că au venit niște tratamente care s-au demonstrat a fi eficiente, dar, probabil, și o să repet, revenirea la un sistem medical măcar asemănător celui care a fost până la COVID. Ducem lipsă de un suport psihologic, cu siguranță la aspectul acesta probabil că mai multe țări au luat atitudine, sunt cabinete de consiliere psihologică pentru medicii care lucrează cu pacienții COVID, probabil că întotdeauna pentru medici au fost vacanțe mai mari, deci nu a fost un concediu obișnuit de o lună, dar au fost șase-opt săptămâni, cumva se încearcă și este dreptul de ați lua concediu medical pentru burnout. Adică este și legislativ cumva asta susținut că un medic care simte că nu mai poate veni la serviciu, că este epuizat, nu mai vorbesc despre gânduri de suicid și toate celelalte consecințe, deci se ia atitudine, se tratează ca și o boală extrem de severă, serioasă.”

Europa Liberă: Cum reacționați Dvs. totuși la ritmul de vaccinare care este încă lent, la lipsa de vaccinuri și, mai ales, la acest îndemn al politicienilor care, de fapt, sunt direct responsabili de ceea ce se întâmplă, acum spun: „Mergeți în România și vă vaccinați, că la noi îi aut”?

Doina Rusu: „Sunt supărată, pentru că, de câte ori am ocazia, merg cu mesajul: „Trebuie vaccinat! Trebuie vaccinat!”, ca să înțeleg, de fapt, că nu este ofertă pentru populația largă. Și deseori primesc întrebarea: „Bine, eu vreau să mă vaccinez. Când îmi vine rândul și unde pot să o fac”? Și fac și eu ca și politicienii: „Mergeți în România, fiindcă la noi încă nu este accesibil pentru toți”. Nu înțeleg de ce se încearcă politizarea prin a scoate în evidență că un vaccin e mai bun, că altul e mai puțin bun, toate vaccinurile care au fost aprobate merită să fie utilizate, puneți-le la dispoziție populației. Nici nu știu cine e vinovat în cazul dat, că e sistemul de organizare a sănătății, că este politicul, că este guvernul, nu am un răspuns, dar sunt supărată la fel ca și Dvs.”

Europa Liberă: Dar cum rezolvăm problema asta, cum spunea și Ana, oricine poate să-și dea cu părerea după ce a citit un articol accidental, nu că
AstraZeneca nu-i bun sau că-i bun, sau că a auzit dintr-o știre, face cheaguri și, gata, se stârnește un val. Ce facem cu asta?

Doina Rusu: „Cu asta probabil că trebuie să ieșim noi, medicii, cu mai multe clarificări. Toate medicamentele au o rată de reacții adverse. De fiecare dată încerc să subliniez că și frecvența acestor reacții adverse este diferită. Dacă am spune 16 cazuri de deces din complicații la un milion de oameni, da, este o reacție nedorită, dar în cazul dat alegem între Scila și Caribda, trebuie să alegem ceva ce lucrează. Nu există în medicină un medicament cu sută la sută eficiență și zero reacții adverse.”

Ana Racu: „Aspirina tot poate provoca la un moment dat șoc anafilactic, da, și omul poate muri.”

Doina Rusu: „O reacție adversă. Orișice medicament este asociat cu un risc de reacții adverse, inclusiv cu reacții alergice, care pot să fie fatale, dar trebuie să punem pe cântar întotdeauna numărul de persoane care au fost salvate. Probabil că ne caracterizează ca și ignoranți când începem să ne criticăm și negăm partea plină a paharului, inclusiv într-un tratament.”

Ana Racu: „Și lipsa de informație, eu aș lua-o mai, cum să zic, din perspectiva omului simplu, ceea ce spune dna doctor este absolut necesar, e vital necesar ca explicația să vină din partea specialiștilor. De exemplu, portalul vaccinare.gov.md e unul bun, răspunde la niște întrebări, la cele mai, să zicem, importante întrebări, ca să dau un exemplu, este exclusiv în română și conține informație destul de generală comparativ chiar cu ceea ce face Ministerul Sănătății peste Prut. Ieri am văzut și un mesaj venit de la Patriarhia Română, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române cheamă enoriașii la vaccinare. Vă dați seama unde s-a ajuns la ei? Deci au implicat toți formatorii de opinie posibili ca să lupte cu virusul. La noi, pentru cei care nu au acces la internet sau nu au acces la televizor, vorbim iarăși de grupurile vulnerabile, oamenii care nu au un televizor, avem și din aceștia, pentru ei sursa din care se informează este vecina, poștașul, în cel mai bun caz poștașul poate să mai aibă acces la informație. Din perspectiva aceasta, noi n-am făcut aproape nimic ca să livrăm o informație clară la firul ierbii fără abundență de termeni medicali, pe care nici oamenii cu studii superioare uneori nu le înțeleg, spune-i unui om ce înseamnă șoc citokinic, bunăoară.”

Europa Liberă: Aici, Ana, vreau să te atrag în discuția acesta pe care am avut-o cu dna Rusu în interviu și vreau să te întreb pe dumneata și, eventual, dna Rusu, să aducă argumente. Atunci când folosim un computer, sigur nu ne gândim, dar cum funcționează computerul, noțiunile elementare de programare, noi apăsăm tasta Escape sau Enter, da? Deci, de ce atunci când ne ducem la doctor sau cerem un tratament, noi numaidecât ne antrenăm, tragem o informație, de multe ori foarte sumară și aproximativă, și începem a ne gândi, dar oare într-adevăr trebuie să iau medicamentul acesta, dar oare două doze de aspirină nu-i prea mult? Și iată aici, crezi că trebuie să facem cum spune doctorul sau doctorii trebuie să accepte că pacienții sunt...

Doina Rusu: „Exclusiv! Pentru că, vă aduc un exemplu paralel, când îți duci mașina la reparație nu stai să faci polemică cu mecanicul, că ești prost, pe bune, și nu știi să schimbi două-trei lucruri elementare...”

Europa Liberă: Da, dar măcar să-l întrebi, să nu te facă la piese, să nu supraestimeze manopera?

Doina Rusu: „Da, dar o faci, oricum te doboară, pentru că el e specialistul. Atunci, de ce ai intra în polemică cu cineva care are 15 ani lucrați în terapie intensivă? Înțeleg că aici este frica de moarte, se conectează alte resurse interne și mecanisme psihologice, dar, de fapt, ceea ce ne ghidează și ne face să fim atât de sine-încrezuți este asta că noi vrem soluția simplă, noi vrem pastila magică, cine dă soluția simplă – acela e mai credibil.”

Europa Liberă: Deci, dumneata pledezi pentru un pacient cuminte? Dar am auzit după interviul cu Doina foarte multe păreri de genul acesta: autoritarismul doctorului poate să creeze dimpotrivă probleme, vezi Doamne, trebuie parteneriat cu pacientul... Aveți timp pentru așa ceva?

Doina Rusu: „În ultimul timp o bună parte a zilei o pierd pentru a purta discuții ori cu pacientul, ori cu aparținătorii, dar nu cred că asta e soluția, o persoană bolnavă are și diferite frici sau și un pattern psihologic diferit. Unuia trebuie să-i răspunzi autoritar: faci asta și asta! Și da, cu altul trebuie să fii mai blând.”

Europa Liberă: Ca mine, de exemplu. Eu nici nu știu ce ați băgat în perfuzie. Dăunezi mă întreba cineva ce am luat, am zis că nu știu.

Ana Racu: „M-am lăsat în grija medicilor.”

Europa Liberă: Eu știu că mă lasă...

Doina Rusu: „Ați avut încredere, de fapt. Și zic, atunci când pacientul mă întreabă de multe ori, de fapt, asta traduce o neîncredere și încep a nu fi modestă și îi spun: om bun, sunt o persoană, deși arăt poate mai tinerică, dar am experiență de ani și încep a râde, ca valoare în fața pacientului dat, dar asta așa, ca și glumă. Atitudinea aceasta de a negocia, de a cere doctorului să-ți explice tot în detalii a fost cultivată. În ultimii ani la noi, doctorul trebuia să dea o mulțime de explicații de ce și pentru ce. Nu am observat asta în stagiile de peste hotare, cumva pacientul vine foarte încrezut și exact cu aceeași părere că acesta e specialistul și nu știu nimic, atunci când vreau să schimb o priză, nu mă apuc eu să o fac, chem electricianul.”

Europa Liberă: Dar un minim necesar de explicații când, de exemplu, eu am făcut niște intervenții stentare la inimă, doctorul, fără ca să-l întreb, mi-a spus: „Uite, noi o să facem acum cutare lucru”. E adevărat, el s-a simțit obligat să-mi explice, pentru că se puteau întâmpla niște neplăceri acolo și el trebuia să mă asigure, dincolo de faptul că am semnat formal, dar el îmi spune: „Uite desenul, uite cum o să facem noi, o să punem un șurub aici, un șurub aici, poate o să supraviețuiești”. De aceea, un minim face oricine, nu?

Doina Rusu: „Da, și responsabilitatea e ca să găsești, pentru Dvs. asta a fost suficient, ați acceptat-o și ați zis că riscul merită, nu, până la urmă?”

Europa Liberă: Da.

Doina Rusu: „Dar vin pacienți care din toate discuțiile acestea înțeleg că există o rată sau o șansă mică să faci reacția adversă cutare sau deseori mă ciocnesc că am scris un tratament, mă sună sau mă întreabă: „Dar Dvs. ați citit aici lista de reacții adverse”? Răspunsul meu poate nu e cel mai delicat, dar zic: „Nu citi! Nu citi dumitale dacă nu le poți interpreta”! De ce îmi permit să mă exprim așa? Și deciziile despre niște studii, despre niște cercetări, deci, eu nu le pot face de sine stătător, fără să apelez la opinia liderilor. În toate avem nevoie de lideri de opinie. Să faci o concluzie chiar și în baza unui studiu statistic tot trebuie să ai niște abilități de cercetător, să ai o experiență, să ai ani de studii la greu în medicină. Cumva, oamenii nu înțeleg lucrul acesta, în general, medicina e o...”

Ana Racu: „Noi suntem un popor plin de traumatizați, de oameni, de trauma colectivă care se moștenește. La noi neîncrederea asta e în sânge, oricine ar veni și chiar dacă ți-ar oferi o soluție, întotdeauna vor exista suspiciuni.”

Europa Liberă: Dar eu mă întorc la întrebarea de la care am pornit. Până la urmă, toate ce ați vorbit Dvs. și Dvs., sănătatea mea, a pacientului, a unui pacient statistic, asta e un bun social, un bun personal, că de aici, de fapt, pornește filosofia ocrotirii sănătății, când tu declari în Constituție că ne angajăm să-ți ocrotim sănătatea, dar de fapt n-ai vaccinuri, n-ai paturi, n-ai doctori și asta devine numai frază goală, poate e mai bine să recunoști, trebuie să te salvezi așa cum au spus politicienii, cine? Liderul democraților, duceți-vă naibii în România și vaccinați-vă. Deci, poate așa trebuie să le spunem, și în Constituție, și în parlament să le spunem: fraților, ocrotiți-vă sănătatea pe cont propriu, nu așteptați de la noi mană cerească?

Ana Racu: „Sănătatea e valoarea supremă. Din perspectiva profilului meu profesional, sunt câteva standarde pe care noi le numim de bază, asta înseamnă accesul la avocat și accesul la medic pentru examinare medicală sau tratament.”

Europa Liberă: Dar accesul la Dumnezeu care, de fapt, decide, face parte din setul acesta?

Ana Racu: „Aici, dacă ai blat și dacă ai pile, te scoți...”

Europa Liberă: Doina, cum răspundeți Dvs. la întrebarea asta, al cui bun este sănătatea unui pacient?

Doina Rusu: „Nu știu de ce Dvs. încercați să le separați, eu nu văd socialul și personalul ca și separat, eu le văd cumva împreună: o persoană sănătoasă și fericită e parte componentă a unui social bun.”

Europa Liberă: Și din asta se compune o societate fericită, care răspunde la întrebarea: sunt moldovenii fericiți sau nu?

Doina Rusu: „Și sănătoasă!”

Europa Liberă: Nu am o concluzie specială după această discuție, trageți-o dvs., gândiți-vă la ceea ce au spus interlocutoarele mele, pentru că pandemia aceasta fără îndoială o să se termine, dar nu o să se termine relația dvs. cu doctorii, relația cu dvs. înșivă, altul, sper eu, după COVID, nu neapărat să-l fi avut, alt om după pandemie, alt om după isteria aceasta socială prin care, volens nolens, ați trecut fiecare dintre dvs., pentru că în fiecare zi aflăm că a mai murit cineva, care-i mai aproape, mai departe de noi, în fiecare zi aflăm că statul n-a făcut totul ce ar fi trebuit după ce i-am plătit statului impozitele și, mai ales, am pus foarte multe speranțe în el. Deci, gândiți-vă! Și ca de obicei îndemnul Europei Libere este: faceți propria concluzie, acționați în consecință, nu vă puneți prea multă nădejde în cei care promit că o să aibă soluții universale la orice oră pentru dvs. și de aici o să formăm și o societate care știe să decidă, fericită și care are încredere în ziua de mâine.

Doamnelor și domnilor, aici s-a încheiat emisiunea noastră de astăzi, la care au participat Doina Rusu și Ana Racu. Ne reauzim peste o săptămână, până atunci ne puteți asculta zilnic, dimineața și seara, pe frecvențele de radio cu care v-ați obișnuit sau și mai lesne, la orice oră, pe internet. Iar sâmbătă, ca de obicei, vă dă întâlnire Valentina Ursu, după care negreșit o vom lua de la capăt. Pe curând!