„Dintre toate genurile de artă cea mai importantă pentru noi este cinematografia”. Cine a apucat vremuri sovietice probabil își amintește cui aparține această aserțiune îndemnătoare ca pantalonii mulați ori fusta mini. Acest motto obligatoriu de pe panourile cu afișe de cinema era blagoslovirea mutuală de la V.I.Lenin pentru filmele proiectate, „Nu pogodi!”, „Spartac” sau „Zita și Ghita”. După ce URSS s-a năruit iar Lenin a părăsit topurile de popularitate, am aflat că aprecierea kinoului drept artă megaprimordială era însoțită și de o motivație tranșantă. «Пока народ безграмотен, из всех искусств для нас важнейшими являются кино и цирк» (Atâta timp cât avem o populație analfabetă, dintre toate genurile de artă cele mai importante pentru noi sunt cinematografia și circul)*. Asta ar fi înțelepciunea neredactată despre rolul și rostul cinematografiei în arhitectura politică gândită de Lenin. Motivația a fost omisă pudic din operele întâistătătorului din motive lesne de înțeles. Sinceritatea compromițătoare a celui mai performant polit-tehnolog din istoria bolșevismului nu se lega cu imaginea de zeu grijuliu și curtenitor, gata să împartă ultima bucată de pâine cu omul muncii, să asculte zile și nopți doleanțele țăranilor necăjiți, să cuprindă cu inima-i imensă toată suflarea proletară cu tot cu progeniturile lor mucoase și urât mirositoare. Nu am stat să cercetez cât de autentică este pretinsa descoperire bibliografică (2003), dar citatul, chiar dacă ar fi contrafăcut, reflectă cu fidelitate atitudinea bolșevicilor față de materialul uman cu care avea de furcă după ce i-a nimicit cu înverșunare pe știutorii de carte, cei pe care Lenin i-a numit fără drept de apel govno/rahat. Nici mai mult, nici mai puțin. Cunoașteți citatul extrem de mediatizat. Firește, cel mai tare PR manager al bolșevicilor nu de filmele lui Tarkovski avea nevoie, ci de „Volga-Volga”, „Aleksandr Nevski”, „Ceapayev”. Astăzi Lenin ar urmări cu mare plăcere filmul „T-34”, care mai să intre prin ușa din spate a unui prestigios cinematograf din NY. Dar cu și mai mare plăcere s-ar uita la televizor. Parcă-l văd zapând cu telecomanda și plescăind satisfăcut din limbă. „Vot eto po-nașemu! Ai da Yudușka, sukin sîn!” Ești de-al nostru, Iudușka, pui de cățea! **. Iar la desert Nadenika sau Inessa Armand** i-ar propune live-uri pe FB. Cred că ar fi extrem de mândru că și astăzi conceptul său călăuzitor funcționează, funcționează … Funcționează?
*citatul ar fi extras dintr-o scrisoare pe care Vladimir Ilici Lenin i-a adresat-o lui Anatoli Vasilievici Lunacearski, responsabil de educație în guvernul bolșevik, pe care îl îndemna să nu irosească banii și timpul pe teatru, ci să-i dea poporului nutriția cea mai eficientă. Ceea ce îmi amintește de modul în care sunt nutrite gâștele pentru a se obține foie gras, metodă inventată în Egiptul antic. Dar nici îngrășarea porcului înainte de Crăciun nu e mai brează
**https://fr.wikipedia.org/wiki/In%C3%A8s_Armand
*** Ești de-al nostru, Iudușka, pui de cățea!