Limba universală: o utopie ucigătoare… dаr irealizabilă

Limba universală: o utopie ucigătoare… dаr irealizabilă

Mai toate culturile de pe planetă au câte un mit în care diversitatea lingvistică e văzută ca o pedeapsă și se face aluzie la o vastă de aur, când omenirea vorbea o singură limbă. La fel, astăzi unul din cele mai obtuze, ignorante și agresive derapaje intelectuale (dacă termenul „intelectual” are vreun sens aici) e cel care constă în a spune, oftând cu exasperare, atunci când ești confruntat cu texte în limbi de neînțeles, sau cu francezi care stâlcesc engleza, sau insistă arogant să nazalizeze rârâind între ei: „Of, ce bine-ar fi să putem toți vorbi aceeași limbă.”

Celor care spun asta li se pare că viața ar fi mai simplă, mai ușor de trăit și că ne-am bucura mai mult de puținul timp pe care îl petrecem pe pământ dacă nu am fi nevoiți să nazalizăm, sau să învățăm tot felul de terminații în limbi cu imperiul apus.

Ce tristă ar fi însă o asemenea sărăcie planetară (pe lângă faptul că e, din fericire, irealizabilă). Ce trist ar fi să pierdem toate literaturile trecutului, pe care ar trebui să le citim prin filtrul traducerilor într-o limbă unică, monotonă. Pentru cei mai mulți susținători ai acelei aberații, acea limbă ar trebui să fie engleza.

Nu trebuie însă să avem mai multă complezență nici pentru absurzii susținători ai unei limbi artificiale universale. De la esperanto și volapük, până la klingoniană și na’vi (limba din Avatar), creatorii limbilor artificiale au încercat să țină gramatica extrem de simplă, ceea ce, desigur, reduce posibilitățile poetice.

Cum rămâne apoi cu pronunția, cu fonetica limbii universale? Marele lingvist rus Nikolai Trubetzkoy se ocupase deja de asta in anii 1930. Fonetica unei limbi universale, spunea el, ar trebui sa fie foarte simplă, ceea ce nu e deloc cazul englezei, pe care nivelatorii actuali o doresc limbă universală. Devenită limbă planetară, engleza s-ar simplifica fonetic. Ea ar pierde consoanele acelea dentale din THin and THat, impronunțabile pentru majoritatea locuitorilor planetei și care ar fi înlocuite prin S și Z.

La fel, dacă am dori răspândirea unei limbi artificiale, acea limbă ar trebui să fie foarte săracă fonetic. O limbă artificială nu ar putea, astfel, fi o limbă tonală, precum chineza sau vietnameza sau unele limbi din Africa de vest. O limbă artificială ar trebui să nu facă distincție între consoane sonore și consoane surde, de pildă într P și B, sau T și D, pentru că nenumărate sisteme fonetice de pe planetă nu le disting. Arabofonii, de pildă, nu fac nici o distincție între P și B. Pentru a fi pronunțabil de toată lumea, sistemul fonetic al unei limbi artificiale universale ar trebui să fie foarte sărac, fără vocale nazale ca în franceză sau portugheză.

Când se propune engleza ca limbă universală, dată fiind hegemonia americană combinată, până recent, cu cea britanică, se sugerează o analogie cu Imperiul Roman, cu pax romana și felul în care latina a civilizat occidentul.

Se uită însă un lucru fundamental și anume că latina și cultura romană s-au răspândit în tandem cu limba greacă și cultura greacă. Întreaga aristocrație romană era compusă din oameni bilingvi. Așa cum, în timpurile republicane, romanii înstăriți își trimiteau copiii să fie școliți de etrusci, în Roma imperială educația era grecească.

Latina nu s-a răspândit așadar niciodată singură, nivelând totul, ci cuplată cu greaca. Analogia cu engleza, limba unică de astăzi este așadar înșelătoare. Intr-atât de mult era răspândită greaca în clasele superioare ale Romei, încât unii istorici presupun că până și Cezar, când a fost asasinat, a horcăit în greacă, nu în latină acea dojană: „Și tu, Brutus.” Engleza, in special în varianta ei americană, nu vine însoțită de un asemenea geamăn cultural, așa cum au promovat romanii greaca.

Dar ceea ce ignoră mai ales partizanii unei limbi universale e faptul că ea ar evolua ineluctabil spre dialecte diferite. O limbă unică la scară planetară nu s-ar putea menține fără a se sparge în argouri și versiuni locale încetul cu încetul de neînțeles una față de alta.