Locuri calde pentru „foști”

Transferând miniștrii concediați în administrația sa, Vladimir Putin pur și simplu le caută un „locșor călduț” sau construiește în Kremlin un cabinet paralel? Jurnalista Elena Râkovțeva i-a avut ca invitați în studioul „Svododa” (redacția în limba rusă a RFE/RL) pe jurnaliștii Semion Novoprudski și Peter Zalmaev și pe politicianul Leonid Gozman.

Elena Râkovțeva (Svoboda): „Vladimir Putin îi plasează pe miniștrii concediați în locuri, poate, în unele cazuri, mult mai bune. Semion Novoprudski este alături de noi. Foarte bine, aproape niciun jignit”.

Semion Novoprudski: „Da, cred, a existat un acord prealabil, potrivit căruia toți vor fi mulțumiți, cel mai probabil”.

Elena Râkovțeva (Svoboda): „Bineînțeles, apare întrebarea: de ce au fost jigniți, demisionați, dacă sunt într-atât de apți de muncă, oameni utili, așa încât posturile pe care le dețin în prezent sunt chiar mai mari decât cele pe care le aveau anterior. Nu ne îndoim de faptul că totul va fi bine cu ei?”

Semion Novoprudski: „Cel mai probabil, da. În principiu, nimic, deocamdată, nu anunță ceva grav”.

Elena Râkovțeva (Svoboda): „Vladimir Putin are demult reputația unui om care nu-i uită pe ai săi, nu renunță la ei, nu cedează. De ce atunci să-i schimbi?”

Semion Novoprudski: „Întrebarea „de ce să-i schimbi” este, desigur, cea mai importantă. Nu există încă niciun răspuns la această întrebare, pentru că, deocamdată, avem de-a face cu elementele unui puzzle, fără să știm ce imagine clădește șeful statului în capul său și al guvernanților săi. Dar, într-un anumit sens, putem compara acest lucru cu ceea ce a avut loc în trecut. Anterior, de regulă, după demisia guvernului, oamenii-cheie din acest guvern, care au fost demiși, într-un fel sau altul, primeau alte funcții. Rotația oamenilor între guvern și administrația prezidențială este, de asemenea, o practică foarte neobișnuită: de la guvern în administrația prezidențială au fost transferați Andrei Fursenko, Elvira Nabiullina, Andrei Belousov, Tatiana Golikova. Andrei Belousov, care a fost transferat în administrația prezidențială, a revenit acum în guvern.

Acest dute-vino între administrația prezidențială și guvern, precum și influența sclipitoare a acestor organe asupra luării deciziilor economice, continuă mereu. Adică, aceasta este o practică obișnuită pentru Putin. În plus, există încă o practică clară, sunt cazuri când oameni destul de apropiați de Putin, care au fost mult timp la putere, erau aruncați din sistem și treceau în opoziție. Probabil, cel mai strălucit exemplu este Mihail Kasianov. Dar, în general, logica lui Putin presupune să ții oamenii care au fost la putere pe o lesă scurtă, să le oferi sinecură pentru a nu le crea șansa de a se angaja într-un fel de activitate de opoziție. Un motiv important este să ții oamenii lângă tine”.

Elena Râkovțeva (Svoboda): „Leonid Gozman este în legătură cu noi. Într-adevăr, apare senzația că el chiar i-a avansat. Să zicem, Kozak devine a patra persoană din administrația prezidențială. El se teme de ei? Trebuie să-i angajeze în locuri foarte calde și bune. Oare se teme că, dacă nu o va face, ei vor complota împotriva lui?”

Leonid Gozman: „Cred că ideea este alta. Probabil, astfel de elemente există și ele. El numește oamenii conform propriilor sale viziuni despre succesul lor, eficacitatea, utilitatea lor și așa mai departe. El îi mută acolo unde ei, de fapt, sunt mai importanți pentru el. Noi nu prea înțelegem configurația reală a guvernării. Medinski a trecut în funcția de asistent al președintelui Federației Ruse. Înseamnă oare aceasta că va avea mai multă sau mai puțină influență? Dumnezeu știe. Mai ales acum, când el, în mod clar, construiește la noi un al doilea Teheran, pentru a evita pe cel de-al treilea. Pentru acest Teheran, pentru noul sistem de putere, el trebuie să plaseze oamenii în aceste locuri. Și el îi plasează. Cuvântul „guvern” în toată lumea înseamnă ceva de maximă importanță, la noi el nu înseamnă cel mai important lucru. Cred că de această situație sunt legate încă foarte multe altele. Să zicem, de Medinski el va avea nevoie în aceeași clădire, de exemplu, dar de altcineva va avea nevoie în altă parte. În general, trebuie să menționăm că politica de personal a președintelui nu este deloc nebună, ca și politica sa internațională și așa mai departe: el numește persoane care sunt destul de eficiente în activitatea lor.

Pe poziții ideologice – în cultură, educație și așa mai departe – este nevoie de oameni sensibili la ortodoxie, sensibili la măreția istoriei noastre. El, în mod firesc, îi pune și ei lucrează acolo. Unitatea financiară și economică are nevoie de profesioniști adevărați, care vor rezolva probleme concrete, dar care, în același timp, vor fi de acord că nu ei își stabilesc obiectivele, că sunt obligați să se supună, să ia orice înălțime care li se ordonă, oricât de lipsit de sens ar părea aceasta din perspectiva strategică. Firește, să fie disciplinați. El selectează astfel de oameni, selectează destul de bine”.

Elena Râkovțeva (Svoboda): „Nu vi se creează impresia că atunci când îi selectează pe acești oameni din guvern, el pare să construiască ceva asemănător cu un guvern alternativ, paralel în administrația sa, astfel încât, într-un caz sau altul, am și eu propriile mele capacități? Acolo este ministrul culturii – am și eu un asistent pe cultură. Care este subordonarea, nu știe nimeni, dar eu am aceiași specialiști”.

Leonid Gozman: „Aceasta este o repetare absolută a ceea ce a fost sub bolșevici, sub comuniști, când Comitetul central PCUS a avut un departament agricol și un secretar pentru agricultură, a existat în același timp Ministerul Agriculturii al RSFSR, URSS și, în general, nu mai înțelegi care. Deci, el restabilește acest sistem. Mi se pare că nu doar îl restaurează, ci îl dezvoltă și mai mult. Se pare că nimeni nu a crezut atunci când el a spus că nu trebuie limitată puterea președintelui, că nu trebuie pus un ministru-mentor. Este destul de evident că, de fapt, Consiliul de Stat, sub îndrumarea sa sensibilă, va fi acel birou politic al Comitetului Central al PCUS, absolut nelimitat în acțiunile sale, nici chiar de instituții de imitație, de legi de imitație, etc. Ei vor lua decizii, aceste decizii vor fi obligatorii. Și acum el actualizează, construiește aceasta și așa mai departe. Conturarea paralelă a guvernării în administrație există de mult timp, de la bun început. Cine era acest Belousov? El a fost asistent economic. Însă, în același timp există un ministru al economiei. Cu toate acestea, unul stă, celălalt lucrează. Conturul paralel întotdeauna a fost, este și va fi în acest sistem”.

Elena Râkovțeva (Svoboda): „Am așa o întrebare, poate, complet stupidă, dar totuși o pun. Apropo, în vremurile sovietice, m-a surprins de ce mai exista un departament agricol în comitetul regional de partid, dacă acesta deja activa în comitetul executiv regional. Nu puteam înțelege aceasta în acei ani sovietici e demult. Atunci când o persoană produce și produce locuri paralele, poziții paralele, salarii paralele, introduce un al treilea asistent în administrația sa, toate acesta sunt reglementate de cineva? Constituția doar nu spune că președintele Federației Ruse are dreptul să producă un număr infinit de locuri în structurile sale prezidențiale. Cine i-a dat un astfel de drept?”

Leonid Gozman: „Drepturile nu se dau, ci se iau. În ultimii 20 de ani el a luat cu vârf și îndesat. În Constituție, rolul biroului politic al Comitetului Central al PCUS nu a fost, de asemenea, specificat. Era spus, în termeni generali, că PCUS este forța călăuzitoare, însă despre faptul că totul era hotărât tocmai de biroul politic nu se vorbea, desigur. Sistemul nostru este, după părerea mea, mai autocratic, mai voluntarist decât sistemul sovietic, decât Iranul de astăzi. În general, Iranul este un model. Dacă vă amintiți, când au avut loc tulburări în Iran, cum s-au îngrijorat șefii noștri.

A fost o îngrijorare pentru fratele lor mai mare sau fratele mai mic, nu știu drept cine îl consideră, dar, oricum, pentru fratele lor. Este o structură genială pentru ei, pe care încearcă să o construiască. Putin, după cum știți, este dat Rusiei de către Dumnezeu. El răspunde în fața lui Dumnezeu, nu în fața voastră. În rest, orice altceva poate să se miște așa cum dorește”.

Elena Râkovțeva (Svoboda): „Puteți clasifica cumva numirea lui Dmitri Kozak la postul de terță persoană? Primul asistent este Sergei Kirienko, implicat în toată politica internă, în toate alegerile. El decide care partid să trăiască, care să moară, care să fie înregistrat, care nu merită. El decide, până la urmă, cine va deveni candidat la președinție. A doua persoană este Alexei Gromov, care toată viața se ocupă de presa rusă, de propagandă, șefii mass-media federale îi calcă covorul. În cele din urmă, apare Dmitri Kozak. Dacă cu ceilalți doi totul ne-a fost clar demult, atunci ce rol i s-a pregătit lui, vă puteți imagina?”

Leonid Gozman: „Desigur, nu pot decât să ghicesc. Mi se pare că Dmitri Kozak este o persoană de încredere absolută pentru președinte, o persoană foarte rezonabilă, foarte eficientă, care obține rezultatul, cel puțin, o va face cu tot dinadinsul. El poate fi un fel de alter ego, poate rezolva probleme cu adevărat complexe. Cred că președintele înțelege foarte bine totul, nu trebuie să-l subestimăm. Am o atitudine extrem de negativă față de acțiunile sale, dar, în același timp, îl respect personal și îi respect abilitățile sale. Cred că el ne distruge țara, dar, cu toate acestea, este un om foarte puternic. Mi se pare că președintele înțelege perfect starea teribilă în care se află țara noastră, nu situația politică, nu mass-media, ci viața reală. Kozak întotdeauna era preocupat de viața reală. Cred că venirea lui în administrație, mai aproape de președinte, spune despre încercarea de a salva ceea ce poate fi salvat. Doar nu credeți în afirmațiile lor optimiste, ei înțeleg ce se întâmplă”.

Elena Râkovțeva (Svoboda): „Semion, cum evaluați această avansare a lui Dmitri Kozak? De fapt, ar trebui să ne temem că în administrație apar oameni care trebuie să salveze? Pentru că ei spun că totul este în regulă?”

Semion Novoprudski: „Kozak, în primul rând, a fost cu Putin aproape de la începutul carierei sale politice, în general, și, cu siguranță, de la începutul carierei politice federale. Kozak a lucrat deja în administrația prezidențială, el a făcut reforma administrativă și reforma puterii. Se pare că el se va ocupa din nou de reforma puterii, care este clar conturată. Într-un fel sau altul, va fi necesară legea cu privire la Consiliul de Stat, de exemplu. În plus, Kozak este o persoană-cheie în războiul cu Ucraina. Mai mult, este un om care se ocupă de războiul cu Ucraina, care coordonează Sevastopolul și Crimeea din punct de vedere economic. Adică, de fapt, el guvernează economic așa-numitele republici populare. El a supravegheat Sevastopolul și Crimeea în guvernul rus și, evident, va fi responsabil de aceasta și acolo. Desigur, este un om mult mai puțin pasionat în sensul bun al cuvântului decât, să zicem, Surkov, care făcea aceasta în administrația prezidențială. În această privință, este foarte interesant dacă Rusia își va schimba politica. Mi se pare că a început procesul de oficializare a moștenirii politice a lui Putin. Cred că Kozak va deveni o persoană-cheie în încercarea de a crea un stat din Belarus și o parte a Ucrainei pe care Rusia îl va crea, în opinia mea. Cred că, de fapt, Kozak va fi un manager eficient, care va încerca să rezolve principala problemă politică pentru ca Putin să rămână în istorie ca cel care a restabilit fragmentele imperiului sovietic, sub forma unui nou stat unitar. Pentru că aceasta este misiunea principală pe care o va avea Putin și Kozak este o persoană importantă pentru a rezolva partea economică a misiunii”.

Elena Râkovțeva (Svoboda): „De fapt, din punct de vedere al semnificației sale, acesta îl va întrece pe Serghei Kirienko?”

Semion Novoprudski: „Cred că, cel puțin, va fi aproximativ echivalent cu acesta. Desigur, el nu se va ocupa de politica internă aplicată, nu va intra în domeniul politic al lui Kirienko dacă acesta va rămâne în administrație. Dar nu există nicio îndoială – Kozak va fi un om al cărui relație cu președintele va fi mai de încredere decât cea a lui Kirienko. Nu există dubii – Kozak va fi unul dintre cei mai importanți oameni din administrația prezidențială”.

Elena Râkovțeva (Svoboda): „Nina Ivanovna din regiunea Tver. Bună ziua”.

Ascultătoare: „Trăim într-un sat îndepărtat, avem pretenții față de guvernul nostru, care de 20 de ani este la cârma țării. În special președintele, care este acel pește care se strică de la cap. Avem o legătură proastă, stau cu un picior în pod pentru a vă prinde emisiunea. Am auzit numele Kozak, nu îi urmăresc cariera din preajma lui Putin, dar pentru prima dată am auzit despre el când s-a scufundat submarinul nostru „Kursk”. Am fost atât de emoționată de acest nume, că a fost numit al treilea adjunct sau asistent. Stăteam, plângeam lângă televizor, speram în acest Kozak”.

Semion Novoprudski: „Kozak nu a fost implicat în asta. Cred că în acest caz era vorba despre amiralul Mihail Moțak, care a spus ceva despre aceasta, a fost unul dintre speakerii importanți de atunci. Kozak niciodată nu a fost implicat în industria de apărare rusă și în sfera socială. El a supravegheat sfera locuințelor și a serviciilor comunale pentru ceva timp, dar asta a fost mult mai târziu”.

Elena Râkovțeva (Svoboda): „Vă voi citi datele statistice pe care tocmai le-am scos din caseta „Interfax”. Poate vă vor surprinde. „Începând cu 15 ianuarie, când președintele a ieșit cu un mesaj de rezonanță către Adunarea Federală, ratingul aprecierii activității sale și al încrederii a început să crească, adăugându-se o rată săptămânală de 2,5% la 3%, ajungând astfel la un maxim de trei luni”, a spus directorul general al Centrului de Studiere a Opiniei Publice din Rusia, Valerii Fiodorov. „Potrivit sondajului, Putin se află în topul politicienilor ruși care, potrivit respondenților, pot fi însărcinați să rezolve problemele importante ale statului, 29,8%. Pe locul doi se află ministrul apărării, Serghei Șoigu, 13%. Pe locul trei se află ministrul de externe, Serghei Lavrov, 10%”. Niciunul din ei nu a fost demisionat”.

Semion Novoprudski: „Există o glumă minunată că în noul guvern al Rusiei au rămas reprezentanții structurilor de forță, iar cei slabi au fost înlocuiți. Mi se pare că e o glumă bună care descrie cu exactitate ce s-a întâmplat”.

Elena Râkovțeva (Svoboda): „Igor din Novorossiisk. Bună ziua”.

Ascultător: „V-aș ruga de la bun început să nu percepeți ce voi spune drept o batjocură. Cred că cea mai bună ilustrație pentru întreaga politică de personal a președintelui nostru este cântecul „Marionetele” a formației „Mașina timpului”. Este un text care pe deplin corespunde cu tot ce face liderul nostru. Iar creșterea ratingului este o radiație de televizor”.

Elena Râkovțeva (Svoboda): „Oamenilor le-au explicat că totul se face pentru ei. Oamenii au început să aibă mai multă încredere în el, pentru că au crezut în radiațiile care au explicat întregul mesaj?”

Semion Novoprudski: „Inclusiv aceasta. Cred că principalul motiv este demisia lui Medvedev, care este foarte nepopular în Rusia, care a fost perceput drept persoană care nu făcea nimic. Problema nu este în mesaj, ci în demisia lui Medvedev, deși acesta este departe de a fi demis. Mai mult, se vehiculează că el va avea un birou în Casa Guvernului. Cred că este foarte devreme să-l scoatem pe Medvedev din ecuație în Rusia. Dar, în general, este demisia unui prim-ministru nepopular care nu face nimic. După prim-miniștrii noștri rămân unele ziceri memorabile. După Dmitri Anatolievici a rămas expresia „bani nu există, dar voi țineți-vă acolo”. Acum despre Mișustin se spune că va intra în istorie cu fraza „bani nu există, dar dacă găsesc?” De fapt, oamenii încep să glumească despre acest lucru. În general, majoritatea celor care, în general, au încredere în orice autoritate, au dorit demisia lui Medvedev. Unii oameni au crezut că este vorba despre un fel de reformă, că acum guvernul ne va face puțin mai bogați. Oamenii mai speră că guvernul rus poate să rezolve problemele lor”.