Your browser doesn’t support HTML5
Bunica din Ecaterinburg și basmele ei pentru copii
Vera Sibiriova este pensionară și are 88 de ani. De luni de zile aceasta stă în fața unui centru comercial din orașul rusesc Ekaterinburg, înfruntând gerurile siberiene. Nu cerșește, deși mai sunt și răuvoitori care îi reproșează asta, ci vinde câteva exemplare dintr-o carte…
„Cumpărăm povești și basme! 30 de ruble costă o carte…”
O carte de povești și basme, povestește chiar ea, pe care a scris-o de mână și a editat-o din banii ei, adică din pensia modestă. Un exemplar costă mai puțin de 50 de eurocenți.
„Hârtia e cea mai simplă, de ziar, pentru că am editat cartea din banii mei, din pensie. Unii spun: „Este cea care stă lângă magazin de parcă ar cerși.” Iar eu le spun că eu vând ceea ce am făcut prin munca mea!”
Bătrâna este îmbrăcată îngrijit, chiar dacă se vede că nu și-a mai permis de multă vreme o haină sau o geantă nouă. Spune că nu poate sta în interiorul centrului comercial pentru că paza de acolo a dat-o afară, amenințând-o cu poliția.
Iar cartea… sunt poveștile scrise de ea, cu personaje mitice specifice regiunii Udmurtia, cu desene făcute de fiica ei, Svetlana, care a murit acum un an. Vera Sibiriova a rămas să aibă grijă singură de nepoată și spune că tot ce își dorește este ca din banii pe care îi va câștiga pentru carte să o poată pune pe picioare pe nepoțica ajunsă la vârsta adolescenței.
„Când fata mea murea, a spus: „Mamă, să o pui pe picioare pe nepoțică. I-am promis că nu o voi abandona. Acum grija mea este să o pun pe picioare, să fie deșteaptă, înțeleaptă și bună la suflet.”
Și mai are un vis bunica din Ekaterinburg – să-și poată permite să mai editeze o carte, o antologie a poveștilor sale cu ilustrațiile fiicei, dar de data aceasta o ediție color care să fie editată pe hârtie bună și să aibă coperte cartonate. Zice că a făcut deja 5000 de ruble din vânzarea cărților, aproximativ 90 de dolari. Povestește că vine de acasă pe la prânz, când gerul e un pic mai blând, și stă câte 4-5 ore lângă ieșirea din magazin pentru a vinde 20-30 de exemplare. „E frig, dar nu am ce face, trebuie să le vând”, spune Vera Sibireva.
Povestea bătrânei, relatată de Current Time, postul de televiziune al Europei Libere, dar și de alte televiziuni locale, preluată apoi de presa scrisă și cea on-line, a sensibilizat milioane de oameni care s-au oferit să o ajute pe bătrână și să-i cumpere cărțile. A doua zi după apariția reportajului, bunica Vera era așteptată în fața centrului comercial unde stătea în fiecare zi de zeci de oameni care i-au epuizat imediat exemplarele cu care venise pentru încă o zi de muncă. Iată ce povestește jurnalista Daria Uskova, cea care a relatat prima despre Vera Sibiriova:
„Și Vera Vasilievna, și noi am fost pur și simplu copleșiți de un torent de apeluri telefonice și mesaje – tot orașul vorbea numai despre ea. Pentru ea, desigur, a fost un șoc – ea a venit la centrul comercial și, când s-a apropiat, acolo deja o aștepta un rând imens de oameni care au venit pentru a-i cumpăra cartea. Pentru ea a fost ceva de-a dreptul uluitor, era în culmea fericirii seara, când m-a sunat și mi-a povestit ce i s-a întâmplat. Mi-a spus: „Vă imaginați cât de mult le-au plăcut poveștile mele, cum au dat buzna, atâția oameni, să le cumpere!”. Eu am fost contactată din toate colțurile lumii, oamenii îmi scriu prin Facebook, prin rețeaua VKontakte – oamenii vor să cumpere cartea – evident că nu cu 30 de ruble, ci mai mult, să transfere anumite sume de bani pentru a o ajuta pe bătrână.”
Bunica Vera, mai povestește jurnalista Daria Uskova, nu acceptă să primească donațiile. Spune că vrea să câștige banii prin muncă cinstită. Și este convinsă că faima neașteptată se datorează frumuseții basmelor pe care le-a scris și faptului că acestea povestesc despre lucruri bune și frumoase:
„Toate poveștile din carte sunt despre faptul că răul este învins, iar binele întotdeauna iese învingător…”
Acum cei care o ajută se gândesc cum să o convingă pe bunica Vera să-și deschidă un cont pentru donații și să accepte ajutorul pe care vor să i-l ofere mii de oameni.
Ultimele zeci de exemplare bunica Vera le scoate de sub patul din camera ei modestă pentru a le duce la întâlnirea cu cititorii organizată pentru ea la biblioteca din Ekaterinburg. Mai are planificate câteva interviuri și o întâlnire cu editorii care s-au oferit să-i editeze noua carte.