Lumea din Jur: risipa banilor publici

Localitatea Otaci din nordul Republicii Moldova pare să fi încremenit în trecutul sovietic. Prăbușirea unui bloc sub ochii locatarilor, în 2019, a devenit expresia simbolică a degradării care macină ca rugina localitățile. Pentru a scoate din sărăcie și paragină regiunile sărace ale țării, autoritățile au pus pe roate Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională (FNDR), cu un buget anual de aproximativ două sute de milioane de lei.

Lumea din Jur: risipa banilor publici

Scopul FNDR-ului este să finanțeze proiecte care să impulsioneze economia în regiuni. Banii sunt împărțiți primăriilor de un consiliu național creat la nivel de guvern, cu Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului în rol central.

Doar că, de multe ori, investițiile ajung să fie pompate în proiecte care n-au apucat să devină realitate. Un raport al Curții de Conturi publicat la sfârșitul anului 2019 scoate în evidență mai multe investiții ineficiente, de zeci de milioane de lei.

Pe acea listă figurează și stadionul din centrul localității Otaci. Locuitorii de aici spun că stadionul se construiește de mai mult de 15 ani. În așteptarea arenei sportive echipa locală de fotbal s-a destrămat fără urme.

„Noi nici nu avem echipă de fotbal. S-a desființat mai mulți ani în urmă.”

„A fost un parc aici. În locul parcului au construit un stadion pentru fotbal, dar timp de 20, 30 de ani nu avem nici fotbal, nici parc.”

Construcția stadionului a început la invițiativa fostului primar de Otaci, Vasile Traghira. Tot el era atunci președinte al clubului local de fotbal. După ce a cheltuit peste 20 de milioane de lei în perioada 2006-2009, fără a duce la bun sfârșit construcția, primarul otăcean a mai obținut aproape 30 de milioane de lei din Fondul Național pentru Dezvoltare Regională. Nici banii suplimentari n-au fost suficienți pentru terminarea stadionului.

Vasile Traghira: „Întrebarea este bună, dar provocatoare. Trebuia să-l înlăture pe Traghira, dacă-l cunoașteți. Și l-au înlăturat. Acum au apărut alții, vom vedea cum vor termina construcția. Deși inițiativa de a construit acest complex a fost a mea. [...] Astăzi politica este un business. Toți ajung în politică să fure și să facă bani. Iată ce este important.”

Europa Liberă: Adică acest stadion nu a fost construit pentru că cineva a furat? Asta spuneți?

Vasile Traghira: „Sigur că au furat.”

Europa Liberă: Cine? Cum?

Vasile Traghira: „Eu sunt procuror? Am prins pe cineva? Eu nu am dreptul să arăt cu degetul.”

Într-un răspuns expediat Europei Libere prin poștă, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului precizează că primăria din Otaci urma să cofinanțeze proiectul, cu trei milioane de lei. Or, potrivit ministerului, acest lucru nu s-a întâmplat, motiv pentru care stadionul n-a fost terminat. Între timp ceea ce se arăta să fie un complex sportiv degradează, iar soarta proiectului este incertă.

În comuna Risipeni, din raionul Fălești lucrurile se mișcă la fel de greu. Atât de lent că oamenii locului nu mai cred în promisiuni. Ei spun că încă de la mijlocul secolului trecut li se promitea că vor avea apă potabilă la robinet, un lux ce a rămas doar în visele lor.

„Cum spune mama mea, în anii 60 aici tot au săpat trasa și n-au mai avut.”

„Au săpat de aici până în capătul satului. Și au spus că ne vor da apă. Dar nu ne-au mai dat apă. Cum am cărat apă de la fântână, așa cărăm și acum...”

În 2012 statul a început aici un proiect de aprovizionare cu apă a localității. Valoarea acestuia depășește 30 de milioane de lei. Banii au fost luați din Fondul Național de Dezvoltare Regională, Fondul Ecologic Național și bugete locale. Deși comuna are de mai mulți ani un sistem de aprovizionare cu apă, care include o stație de tratare a apei, una de epurare, apeduct, acestea nu sunt puse în funcțiune.

Motivul - lipsa canalizării, dar și a unei surse sigure de apă, spune inginerul primăriei, Constantin Brașoveanu.

„Cu canalizația e mai greu, că apa e mai ușor de împins la deal la vale, dar cu canalizarea oleacă s-a stopat. [...] Apa trebuie să vină de la Prut, să meargă la Fălești, prin trasa centrală [apeductul magistral]. Atunci noi deschidem robinetul și o să avem și noi apă, dar dacă de acolo nu vine...”

Sistemul de aprovizionare cu apă al comunei Risipeni este conectat la apeductul magistral Prut-Fălești. Un alt proiect de amploare, cu un deviz anunțat de peste 120 de milioane de lei. Șantierul are o vechime de mai bine de zece ani. Autoritățile au reușit să construiască 33 de km de apeduct, de care depind peste 20 de localități aflate în aceeași situația ca Risipeniul.

Când va curge apă prin apeduct? Am întrebat de Dumitru Rotaru, specialist coordonator al lucrărilor de construcție a apeductului Prut-Fălești.

„Finanțarea a fost cam cu țârâita. S-au împânzit în toată Moldova fel de fel de proiecte, s-au împărțit câte o mie de lei, s-au pornit 100 de apeducte și nici unul nu-i finalizat. Iaca finanțele astea se împrăștie negândit. Fiindcă trebuia să iei două, trei obiecte care pot fi finanțate. Le-ai terminat, începi altele... Dar așa, am început am împânzit Moldova cu apeducte, fiecare sat câte o sută, două sute de metri și nimeni n-are apă.”

Potrivit raportului Curții de Conturi, publicat în noiembrie 2019, proiectele incluse în programul de finanțare din cadrul Fondului Național de Dezvoltare Regională, depășesc capacitățile financiare. Vorbim despre un deficit de aproape un miliard de lei. Iar asta înseamnă că o bună parte din aceste proiecte nu au șanse reale să fie duse la bun sfârșit. În consecință e lesne de presupus că ceea ce s-a construit va ajunge-n degradare înainte de a fi funcțional, ca fantoma stadionului de la Otaci.