Într-un editorial pentru IPN Victor Pelin analizează soarta PSRM. El scrie că debandada ideologică și organizatorică din cadrul PSRM – cel mai influent, deocamdată, partid politic din Republica Moldova, trebuie să-i facă extrem de exigenți pe cetățenii țării, iar pe membrii formațiunii foarte curioși față de cauzele involuțiilor tot mai pronunțate ale partidului. În opinia sa, faptul că mediul diplomatic străin este informat despre prioritățile celui mai mare partid din Republica Moldova înaintea informării propriilor cetățeni și chiar ai membrilor formațiunii respective ne poate duce cu gândul la concluzia că liderii PSRM sunt adevărați agenți de influență străini. „În acest sens, cetățenii țării trebuie să ceară desecretizarea urgentă a noului program politic al PSRM”, consideră Pelin.
Tot IPN publică un comentariu semnat de directorul Institutului pentru Inițiative Strategice Vadim Pistrinciuc despre prioritățile mai puțin văzute ale președintei Maia Sandu. În opinia sa, acestea derivă nu atât din prerogativele constituționale ale Președintelui, ci din încrederea fără precedent acordată de cetățeni printr-un vot masiv unui lider care pledează pentru și întruchipează schimbare drastică a felului în care are loc actul guvernării. El scrie că indiferent de scenarii – fie că vom avea alegeri parlamentare anticipate, fie că va fi învestit un cabinet fără o susținere constantă, de o majoritate încropită conjunctural și ghidată de rea-intenție -, felul în care un actor politic face politică, prevenirea accesului la finanțări ascunse din afară, din zone gri, combaterea schemelor de corupție și furt trebuie să fie teme pe care cetățenii să le audă cât mai des și un subiect constant al agendei anti-corupție a instituției prezidențiale.
Alina Radu scrie într-un editorial pentru Ziarul de Gardă despre curajul activiștilor din Belarus și Rusia și se întreabă dacă trebuie să fim torturați ca să devenim curajoși. În opinia ei, ar fi nevoie să reactivăm curajul acum, în fiecare instituție, înainte de noi alegeri, de noi campanii, de noi dezmățuri politice. „Dacă fiecare, la locul său, ar denunța corupții, în fiecare zi, ar fi o lecție de curaj fără tortură și detenție”, scrie Radu. În opinia ei, dacă ne va lipsi curajul, ne vor lipsi foarte multe, apoi vom fi lipsiți de tot ce ne-a mai rămas.
Într-un articol de opinie pentru Gazeta de Chișinău, Adrian Ciubotaru scrie că fără o schimbare radicală la Moscova nu e posibilă o schimbare radicală la Chișinău. În opinia sa, „ne vom desprinde cu adevărat de imperiu doar în clipa în care imperiul se va nărui cu totul”. Autorul menționează că Republica Moldova nu a avut norocul Țărilor Baltice, care au evitat „transnistrizarea”, și nici caracterul Georgiei, care a știut să se emancipeze în ciuda „transnistrizării”. „Micii și singurii pași pe care i-am făcut spre Europa au fost rodul unor avânturi sporadice și s-au produs în anii când Kremlinul avea preocupări mai stringente în agendă”, afirmă Ciubotaru. Pentru Moldova, Navalnîi și mișcarea stârnită de el e încă un pas spre destrămarea iluziei care încețoșează mintea omului postsovietic de pretutindeni. „Din acest motiv, nu din altul, ar trebui să le ținem pumnii celor care își riscă acum viața și sănătatea pe străzile orașelor din Rusia. Căci ei luptă nu numai pentru libertatea lor, ci și pentru libertatea noastră”, conchide Ciubotaru.
Anatol Țăranu a declarat că dacă candidatura Nataliei Gavriliță va fi respinsă, președinta Maia Sandu poate înainta a doua zi, din nou aceeași candidatură, dar acest lucru se va putea întâmpla doar după ce s-a consultat cu fracțiunile, se scrie într-un articol pe Jurnal.md. „Dacă a doua zi Guvernul Gavriliță va cădea și va veni o majoritate parlamentară și va spune „iată noi avem un candidat în corespundere cu toate normele legale”, acest candidat trebuie să înceapă procedurile de formare a unui nou Guvern. Dar oare ce parte a societății este pregătită pentru asemenea mișcare? Eu am o temere că ar putea să apară probleme foarte serioase”, a adăugat Anatol Țăranu.