Luptând cu dictatura: așa se intitulează cartea (editura Le Félin, 2018) în care Roselyne Chenu reconstituie perioada când a activat în cadrul „Congresului pentru
libertatea culturii”. Această asociație s-a constituit în 1950 la Berlin, la inițiativa unor intelectuali și scriitori de prim rang, printre care Arthur Koestler, Nicolas Nabokov, Ignazio Silone, Denis de Rougemont, Józef Czapski, François Bondy, Margarete Buber- Neumann etc. Sediul central era la Geneva iar secretariatul la Paris, însă în anii următori se vor înființa filiale în multe țări din Europa, Africa, America Latină, Asia. Activitatea asociației se diversifică, sunt organizate colocvii internaționale, se înființează reviste (cele mai cunoscute: Preuves și Encounter), se acordă un mare număr de burse și se trimit cărți și reviste acolo unde, din cauza regimurilor dictatoriale și a cenzurii, exista o mare dorință de a avea acces la informații. Desigur, ținta principală a asociației erau țările comuniste însă în egală măsură au stat în atenția ei țări ca Spania, Portugalia sau Grecia, aflate sub dictatură.
Your browser doesn’t support HTML5
Jurnla de corespondent: Alexandru Călinescu (Iași)
Bilanțul acestor activități este absolut impresionant iar Roselyne Chenu, care a funcționat în secretariatul asociației începând cu anul 1964, ne oferă o sumedenie de detalii revelatoare. Dna Chenu a călătorit în mai multe țări din est, a fost și în România în 1974 când i-a întâlnit pe Ovidiu Cotruș, Sorin Vieru, Constantin Noica, Paul Goma după ce, cu câțiva ani înainte, îl cunoscuse la Paris pe Thomas Pavel, de care o leagă o trainică prietenie. Inutil să precizez că aceste călătorii în țările comuniste erau foarte riscante întrucât trebuia dejucată supravegherea poliției secrete. O mulțime de scriitori și artiști au putut beneficia de bursele pe care le oferea Congresul, burse care le permiteau un sejur în occident de câteva săptămâni.
Roselyne Chenu se oprește insistent, pe bună dreptate, asupra anului 1967, când presa americană dezvăluie că asociația primea finanțare nu doar de la Fundația Ford ci și de la CIA. Evident, americanii încercau să contracareze propaganda comunistă precum și rețelele de influență pe care KGB-ul le constituise în occident. În fapt, CIA nu s-a amestecat niciodată în activitățile asociației. De altfel, Congresul îi sprijinea și pe intelectualii care se opuneau unor regimuri autoritare aflate, în acea vreme, în grația Statelor Unite. Asociația a continuat să existe încă un deceniu și s-a dizolvat în 1978. A rămas până în 1991 una din filialele ei, Fundația pentru Întrajutorarea Intelectualilor Europeni, condusă de Annette Laborey, persoană care, la rândul ei, a făcut mult pentru scriitorii și artiștii români.
Mărturiile lui Roselyne Chenu reprezintă un vibrant omagiu adus celor care s-au consacrat apărării libertății și demnității umane.