„M-am târât aproape de tot și am văzut foca abia respirând, cu gâtul încurcat într-o plasă de pescuit care îi tăia pielea", a spus ea.
Baimuqanova abia se alăturase atunci cercetătorilor internaționali care observau focile.
Între timp, ea a participat la zeci de expediții, petrecând adesea ore întregi stând nemișcată, în condiții dure.
„Dacă stai liniștit pe țărm, focile te pot lăsa să te apropii. La mai puțin de un metru. Odată, în timp ce stăteam întinsă acolo, mai multe foci au încercat să se culce lângă mine. Am fost atât de fericită că, în sfârșit, mă vedeau ca pe una dintre ele. Și, uneori, ele însele te spionează. Nu ești singura curioasă; și ele te urmăresc", spune Baimuqanova.
„Se stabilește o comunicare, o conexiune. Este un sentiment extraordinar, la care orice biolog s-ar raporta; ești în contact cu ceva uimitor."
Focile caspice sunt singurele mamifere marine din Marea Caspică și nu trăiesc nicăieri altundeva. După ce la începutul secolului al XX-lea populația lor număra peste 1 milion de exemplare, se estimează că a scăzut la un număr între 70 000 și 300 000 de exemplare.
Cifrele nu sunt precise, deoarece nu au fost studiate detaliat.
Un mediu în schimbare
Baimuqanova lucrează la Institutul de Hidrobiologie și Ecologie, o organizație non-profit care studiază dacă focile caspice se pot adapta la un mediu în schimbare. Un amestec de factori - activitatea umană, poluarea, schimbările climatice și micșorarea adâncimii Mării Caspice - joacă toate un rol. Micșorarea mării face ca insulele să dispară, să se deplaseze sau să fuzioneze, forțând focile să găsească noi locuri de odihnă.
Uneori, focile te spionează și ele.
„În perioada 2009-2011, în nordul Mării Caspice existau Insulele Durneva. Până la 25.000 de foci se odihneau acolo în același timp. În 2016, au rămas aproximativ 200. Până în 2019, doar 69. Pe măsură ce nivelul mării a scăzut, insulele au devenit prea uscate pentru ele, iar focile au început să caute alte locuri", a spus Baimuqanova.
„În plus, Marea Caspică se confruntă cu cicluri în care nivelul apei se schimbă din cauza direcției de durată a vântului. Această situație, în care zonele de odihnă se usucă, a existat întotdeauna. Poate că focile au capacitatea de a se adapta la fluctuații și vor continua să supraviețuiască."
Poluarea este o altă amenințare serioasă. Peștii, pe care atât oamenii, cât și focile îi consumă, conțin macro- și microplastice. „La cinci specii, am găsit aceste materiale plastice în stomacurile lor. Sunt toxice, se acumulează în organism, slăbesc imunitatea și pot provoca boli", a explicat ea.
Un pericol pentru foci este scăderea nivelului mării, care „usucă” insulele.
În nord-estul Mării Caspice, unde focile se adună primăvara și toamna, impactul uman este relativ scăzut. Pe de altă parte, pe măsură ce marea regresează, locurile de odihnă s-ar putea deplasa spre nord, mai aproape de zonele populate.
În fiecare primăvară, ecologiștii monitorizează mortalitatea focilor din peninsula Tupkaragan. Acolo, furtunile scot la mal animale care au murit în timpul iernii din diverse motive. Baimuqanova spune că, an de an, găsesc foci cu leziuni mecanice: maxilare rupte, înotătoare rupte. „Putem doar specula, dar poate că iarna focile sunt prinse sub elicele spărgătoarelor de gheață", a spus ea.
Recent, o altă dispariție în masă a fost înregistrată în partea kazahă a Mării Caspice. La sfârșitul lunii octombrie, 289 de foci moarte au fost găsite de-a lungul coastei provinciei Manghystau. Cauza decesului nu a fost încă stabilită.
Moartea face parte din viață
O tragedie similară în 2017, când 247 de foci moarte au fost găsite în Kazahstan, a făcut-o pe Baimuqanova să se gândească serios să renunțe la munca sa.
„Era greu să te uiți la ele. De obicei le vezi vii, fascinante și drăguțe. Dar aici sunt scoase pe țărm cu sutele. Mirosul de descompunere este copleșitor".
Tatăl ei, acum șeful organizației, a încurajat-o. „I-a spus: Dacă ești cu adevărat pasionată de acest lucru, trebuie să te obișnuiești nu doar cu animalele vii, ci și cu cele moarte. Pentru că trebuie să înțelegi motivele'".
Guvernul kazah intenționează să înființeze o rezervație naturală de 109 500 de hectare în provinciile Manghystau și Atyrau pentru a proteja specia, a reabilita animalele bolnave și a efectua cercetări. Baimuqanova și echipa sa pledează pentru extinderea acestei zone și, în urmă cu doi ani, au elaborat un plan detaliat pentru conservarea focilor, dar acesta nu a fost adoptat de autorități.
Asel Baimuqanova, cercetătoare
Sensibilizarea este, de asemenea, o parte esențială a activității sale. Pe pagina sa de Instagram, Baimuqanova împărtășește povești despre expedițiile sale și despre foci. „Fiecare are propriul său caracter. Uneia nu i-a plăcut deloc să luăm mostre de la ea. Când am eliberat-o, a început să ne certe, stând în centrul grupului de cercetători și mârâind. Nu s-a calmat până când nu s-a răstit la fiecare dintre noi. Apoi, s-a îndepărtat de mare și s-a târât spre echipamentul nostru. Am început să îmi cer scuze, încercând să o conving să se întoarcă în mare", a declarat Baimuqanova zâmbind.
Ea încearcă să nu-și piardă optimismul și găsește lucruri pozitive chiar și în greutățile expedițiilor. „Dacă este frig, fac supă cu ardei. Aducem dulciuri și cafea. Nu-mi plac dulciurile, dar în astfel de condiții, ți-e poftă de ele. Să stai pe un scaun lângă mare, să bei cafea, să mănânci turtă dulce - este perfect", a spus ea.
Baimuqanova subliniază că țărmurile Kazahstanului sunt cruciale pentru aceste animale, până la 98% odihnindu-se acolo primăvara și toamna. În opinia sa, această apropiere conferă Kazahstanului o responsabilitate specială pentru supraviețuirea lor.
Madina Kuanova este co-autoarea articolului.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te