Maia Sandu, „piesă de rezistență” pentru construcția unui stat de drept

Arcadie Barbăroșie, iulie 2020

Jurnal săptămânal cu Arcadie Barbăroșie.

Născut la 10 februarie, 1949, în satul Mereni, raionul Anenii Noi, într-o familie de profesori. Este absolvent al Universității de Stat, specialitatea matematică aplicată, și deține titlu de doctor în matematică, conferit de Institutul de Matematică al Academie de Științe din Moscova. Fost profesor universitar, cercetător și beneficiar al multor stagii de instruire în afara țării, în anul 2000 este numit director al unei instituții create de Fundația Soros Moldova, Institutul de Politici Publice. Cunoscut opiniei publice în calitatea sa de comentator politic, el rămâne însă a fi un mare suporter al dezvoltării societății civile din Moldova, promotor al democrației și apărător al drepturilor omului.

Luni

Am dormit puțin noaptea trecută, dar e și firesc, având în vedere importanța momentului pentru configurația politică viitoare. O zi istorică astăzi pentru Moldova! Maia Sandu devine președintă, după o campanie fără precedent în spațiul nostru, cu multe falsuri și atacuri mizerabile. Cunoscându-i personalitatea, determinarea și capacitățile, dna Sandu va putea deveni o „piesă de rezistență” pentru construcția unui stat de drept, democratizarea instituţiilor, dar și pentru a face opoziție celor rău intenționați.

De draga dimineața discutăm aprins cu soția rezultatele alegerilor. Întâmplarea (sau experiența?) face că în ajun, am prognozat 58% pentru dna Sandu și de dimineața așteptăm să voteze și „canadienii noștri” ca să văd ce am zis, este experienţă și știință, și cât a fost dorință. Duminică seara, împreună cu colegii de la WatchDog și CBS-AXA am prezentat rezultatele sondajului efectuat la telefon după modelul ExitPoll-urilor, pe care l-am numit AfterPoll, pentru a nu incita spiritele prea aprinse ale unora. Din datele acestuia, era evident că, împreună cu eforturile enorme ale Diasporei, dna Sandu va câștiga acest scrutin.

Am impresia că nimeni azi nu prea lucrează, lumea se bucură cum poate de această noutate...

Munca la birou azi merge altfel. Am impresia că nimeni azi nu prea lucrează, lumea se bucură cum poate de această noutate, iar eu încerc să mă gândesc la posibile scenarii cu privire la derularea evenimentelor politice. Deși nu mai merg la emisiunile televizate, așa cum o făceam pe timpuri, continui totuși să mai dau interviuri; însă dezbat aceste subiecte seara cu familia. Seara de azi este și mai „aprigă” decât de obicei, fiicele noastre cresc și devine din ce în ce mai interesant și mai provocator pentru noi să discutăm atât de nuanțat anumite subiecte, după cum le merge lor mintea! „Surcicuțe” – așa le dezmierdăm și ne alinăm.

Marți

Din cauza situației epidemiologice din țară colegii mei lucrează mai mult de acasă, dar eu prefer să fiu zilnic la oficiu. De dimineață mă ocup intens de emailuri, toți partenerii noștri sunt interesați bineînțeles de posibile scenarii politice și chiar îngrijorați de anumite declarații ale ex-președintelui. E trist că nici în „ceasul cel din urmă” dl Dodon nu manifestă mai multă înțelepciune și decență. Ascult declarațiile dumnealui și mă surprind să constat pentru a câta oară cât de mult de lucru mai este în domeniul culturii politice.

În timpul zilei am plăcerea să mă ocup de ceea ce îmi place în mod special. Daniela m-a rugat să-i trimit niște date din sondajele noastre, Barometrul de Opinie Publică, pentru că a fost și ea rugată de o prietenă, în cadrul unei conversații despre alegeri. Astfel, am pregătit câteva documente, și am revizuit cu această ocazie cifrele din 2003 și până acum cu privire la aderarea la UE.

Curios este faptul că în noiembrie 2007 am avut cel mai mare procent al celora care au răspuns afirmativ la întrebarea privind aderarea la UE, 76%; în octombrie 2016 am avut cea mai mică cifră (38%), iar în 2020 vara această cifra a fost de 56%. Se pare că aceste alegeri confirmă viziunea cetățenilor cu privire la UE, având în vedere câștigul candidatei pro-europene Maia Sandu.

Arcadie Barbăroșie

Miercuri

Agenda de lucru pentru ziua de azi îmi este dată peste cap de o noutate alarmantă, sora mea a fost testată pozitiv pentru infecția cu virusul COVID-19. De la începutul pandemiei ea a fost mai mult decât prudentă, dar iată că i s-a întâmplat. Se pare că virusul acesta este peste tot… Am mers să-i duc medicamente, produse alimentare… ne-am văzut de departe și am regretat pentru a câta oară că ne vedem atât de rar. M-am bucurat însă să o văd optimistă și mobilizată; face exact ce spune medicul și sper că totul va fi bine.

Medicamentele ți le procuri singur, teste îți faci singur… oamenii sunt lăsați la voia sorții...

Am avut multe cunoștințe care s-au confruntat cu acest virus și înțeleg cât de important este să facem totul corect la indicațiile medicilor. Inimaginabile eforturile lor, precum la fel de inimaginabile sunt și derapajele statului în acest sens. Cifrele din această săptămână sunt cele mai mari de până acum. Și îngrijorarea mea crește odată cu ele. Mă gândesc la miile de bătrâni vulnerabilizați de comorbidități și lipsa suportului din partea familiei, a statului pentru care au muncit o viață: medicamentele ți le procuri singur, teste îți faci singur… oamenii sunt lăsați la voia sorții. Și acest lucru este un genocid.

Joi

După ce o duc pe Thea la școală. În această săptămână e „rândul ei” să frecventeze liceul, săptămâna viitoare Mia îmi va fi companioana dimineților, mergând deja ea la școală; ăsta e aranjamentului Liceului „nostru” – „Spiru Haret” – și credem că este o soluție bună pentru elevi, având în vedere situația epidemiologică din țară.

Ajung devreme la birou și, ca de obicei, mă ocup de treburile organizației. Rapoarte, activități de realizat, consultări, discuții cu partenerii – degeaba crede Țîrdea că suntem „baroni”, colegii mei din sector și eu muncim mult și cu dedicație, deja de mai bine de 20 ani, pentru ca democrația și buna guvernare să stea în capul mesei și în Moldova. Mi-am amintit azi de așa-zisa lui carte, într-o discuție cu colegii. M-a durut greșeala (rea-voința sau prostia?) omului respectiv, cu atât mai mult că fiind membru al juriului și președinte al Senatului Fundației Soros, îmi amintesc bine că a fost susținut de Fundație, ba cu bursă, ba cu vizite de studii. Promițător tânăr, dar mare rușine în ce hal a ajuns. Unde nu-i caracter, păcat de minte bună.

Vineri

Astăzi lucrez intens la birou, pregătim împreună cu colegii Masa rotunda a proiectului „Îmbunătățirea supravegherii democratice a sectorului securitate din R. Moldova". A fost un proiect ambițios, în cadrul căruia am evaluat activitatea Comisiei parlamentare pentru securitate națională, apărare şi ordine publică și am elaborat șase studii de politici publice, care țin de unele aspecte ale activităţii comisiei. Îmi doresc foarte mult ca și factorii de decizie din Moldova, elaboratorii de politici publice, deputații și orice persoană responsabilă de cetățenii acestui stat să se învețe odată și odată să folosească munca sectorului asociativ. Ai noștri, însă, continua să se războiască și să se răfuiască cu cei din ONG-uri, de parcă le vrem răul.

Studiile din cadrul acestui proiect analizează documentele de politici în domeniul apărării naţionale și investighează interesele de grup în Armata Naţională. De asemenea se fac și propuneri concrete pentru o nouă Foaie de parcurs pentru Armata Naţională și sperăm ca noul comandant al Forțelor armate, președinta Maia Sandu să utilizeze aceste studii pentru a dezvolta domeniul securității naţionale. În cazul mandatului dumneaei, care nu va fi defel unul ușor, mă gândesc la unul din aforismele lui Confucius – „Cel (Cea – în cazul nostru) care mută un munte începe întotdeauna prin a îndepărta pietrele mai mici”.