Marian Cepoi: „Oportunitatea de a trai și munci într-o țara civilizată se plătește cu dor necontenit”

Marian Cepoi

Rubrica „Jurnal săptămânal” la Europa Liberă.

Marian Cepoi: Născut pe 2 iunie 1989 în satul Ochiul Alb, raionul Drochia. După liceu, a continuat studiile în jurnalism și apoi relaţii internaţionale la Universitatea de Stat din Moldova. Din 2010 (din primul an de facultate) a activat la mai multe instituţii media, apoi, din 2013, în calitate de cercetător pe politici europene la IDIS Viitorul și coordonator regional în cadrul eforturilor de monitorizare a alegerilor la Promo-LEX. Din 2017 a hotărât să urce pe următoarea treaptă, obținând o bursă la universitatea Comisiei Europene, Colegiul Europei, unde a făcut studii post-masterale de 1 an. Acestea au fost biletul pentru o carieră la Bruxelles unde a ajuns ca stagiar în cadrul cabinetului Comisarului European pentru politică regională și urbană, Corina Crețu. Mai apoi, după finalizarea stagiului a trecut competiția de angajare ca funcționar la instituțiile UE și din 2018 activează în cadrul Direcției pentru Politică Regională și Urbană, DG-ul care gestionează cea mai mare cotă din bugetul EU, cca 1/3. Este căsătorit, proaspăt tătic de fată.

Luni

Mă trezesc la ora 8, fac puțin sport (în ultimul timp nu reușesc zilnic). Sportul de dimineață, ca și în multe altele, trebuie să faci atât încât în ziua următoare să-ți aduci aminte cu plăcere și să vrei să repeți. Ce-i drept, încă sunt în căutarea acestui echilibru, și nu doar în sport.

Deși acum facem teleworking, în ultima lună merg la birou aproape zilnic fiindcă sunt responsabil de coordonarea unui proces complex de arhivare a cca 4000 de file-uri, adițional la munca zilnică de asistent de politici. Dar, în general, pandemia și lucrul de acasă ne-a prins bine, odată cu extinderea familiei, am avut privilegiul să o ajut pe soția mea Alexandrina și să profit de momentele unice în trei, cu fiica noastră Elizabeth, care recent a împlinit 4 luni.

Până la amiază particip la o ședință unde discutăm progresul în ceea ce privește analiza Acordurilor de Parteneriat și Programelor Operaționale depuse de statele membre spre aprobarea Comisiei Europene. Împreună cu o colegă, suntem responsabili de analiza părții de e-coeziune, partea legislației care asigură digitalizarea schimbului de informații și date dintre autoritățile de implementare și beneficiari. Politica de coeziune deține cea mai mare cotă din bugetul european, cca 1/3 (peste 330 miliarde EUR) și contribuie în primul rând la dezvoltarea țărilor și regiunilor cu PIB-ul pe cap de locuitor sub media europeană. Respectiv, se finanțează un spectru foarte larg de domenii și de reforme, de la autostrăzi și apeducte până la competitivitatea IMM-urilor și inovare.

Revin acasă pe la ora 7 și petrec seara în familie.

Marți

Mă trezesc la 8, puțin sport și task-urile de la serviciu năvălesc brusc astfel încât nu mai reușesc să iau micul dejun. Încep munca de acasă, dar sunt sunat și merg la birou. Toate din fugă și decid că până la amiază voi ține post negru, adică doar apă. Este o curățire a organismului și este o metodă din ce în ce mai populară printre admiratorii de mod sănătos de viață. La ora mesei merg la consulatul Moldovei pentru perfectarea titlului de călătorie, fetele mele (Alexandrina și Elizabeth) merg curând în Moldova pe vară și atât timp cat soția mai este în concediu de maternitate, care aici, în vest, durează inacceptabil de puțin.

Ies mai devreme de la serviciu și merg entuziasmat să fac alpinism. Da, alpinism, un sport pe care demult visez sa-l practic. Am primit de la soție cadou de ziua mea câteva lecții. Cu impresii plăcute, revin acasă după 6, soția sleită de puteri, întrucât a 3-a zi la rând, Elizabeth nu doarme aproape deloc în timpul zilei, probabil are un puseu de creștere. Mai țin fetița în brațe, mă joc cu ea și mă umplu de dragoste, tare o să-mi fie dor de ele.

Între altele, reușim însă să participăm la ședința online a clubului Rotary din care ambii facem parte. Ne-am înfrățit cu un club similar din Israel. Clubul nostru, Rotary E-Club Moldova International, este compus din peste 30 de membri moldoveni din țară și diasporă (peste 10 țări) și suntem deja la al doilea proiect cu impact major. Primul a fost donarea de echipament medical pe timp de pandemie în valoare de peste 56 mii dolari și al doilea construirea și renovarea WC-urilor în școlile rurale din Moldova, în valoare de peste 100 de mii de dolari. Majoritatea banilor sunt colectați cu ajutorul cluburilor Rotary de peste hotare care sunt solidare cu problemele din țara noastră.

Miercuri

Ziua începe ca de obicei, somnul e dulce și iarăși mă trezesc pe la 8, fac ceva sport, iau micul dejun și plec iarăși la birou unde am o zi destul de stresantă.

Revin mai devreme acasă ca să stau cu fetița, soția are de făcut ceva cumpărături. Mergem la plimbare într-un parc/gradină învecinată și ajungem înapoi puțin obosiți și flămânzi. Ce binecuvântare că am o soție gospodină care face mâncare gustoasă, de data aceasta a făcut o zeamă de cucoș cu tăieței (toate produsele din Moldova).

Ca de obicei, luăm cina și privim știrile din Moldova. Parcă ceva nu ne ajunge dacă timp de câteva zile nu le privim. Restul serii îl petrecem ascultând creația maestrului Iurie Sadovnic și vizualizăm, prin cântecele sale, cele mai memorabile momente din copilărie, casa părintească, serile de vară în familie și la bunei... Cu regret, constatam că din ,,epoca de aur” a culturii moldovenești au mai rămas atât de puțini, pleacă cei care scriau versuri, compuneau muzica și cântau melodiile. Tare puțini de nivelul lor se formează în loc. Adormim cu dor de casa, de părinți, de copilărie, de țară... Oportunitatea de a trai și munci într-o țara civilizată se plătește cu dor necontenit.

Joi

Îmi propun să ajung mai devreme la serviciu, dar tot la 9:00 ajung. Primesc de la contractor încă o parte din task din cadrul evaluării implementării prevederilor de e-coeziune de către statele membre, un proces de evaluare de peste 1 an în care noi coordonăm un contractor căruia i-a fost încredințată evaluarea. Observ că instituțiile UE își subcontractează din ce în ce mai mult o parte din activitate, în special cea care necesită mai multe resurse umane. Trebuie să-l revizui și să propun modificări și comentariile din partea unității și să le agreăm cu alte unități ca să oferim un feedback comun. În cei aproape 4 ani de experiență ca funcționar european, am înțeles că succesul proiectului European, începând de la funcționarea instituțiilor UE și până la implementarea celor mai ambițioase politici la nivel European, este consensul. De asta instituțiile UE sunt considerate birocratice întrucât ajungerea la un consens uneori este foarte greu. Dar acest task îl voi termina în weekend. Asta se întâmplă uneori când muncești cu dedicație.

Astăzi progresăm mult cu arhivarea, lucrez intens până la 2 și revin acasă ca să le duc pe fete la biserica, să o împărtășim pe Elizabeth și să luam binecuvântare pentru drum, e primul zbor al bebelușului nostru.

Continuu munca de acasă și când mai trece căldura după 6 (da, aici sunt 30 de grade in ultimele 2 săptămâni, pe când în Moldova 10) și mergem în parcul Parlamentului pentru a face mult-amânata sesiune foto în trei. Pe drum ne-am întâlnit cu niște prieteni, Bruxelles-ul ne-a devenit ca și Chișinăul, când ieși în unele locuri mai aglomerate, neapărat întâlnești un cunoscut. E plăcut, ne-am obișnuit aici, nu ne simțim deloc străini. Faptul că Bruxelles-ul e atât de multietnic, nu te privește nimeni neprimitor daca vorbești limba mai stâlcit sau înlocuiești unele cuvinte cu semne. Cumpăr ceva de la restaurant și luăm cina acasă împreună. Nici nu observăm când se face 10 pentru că acum la noi se întunecă la 10:30. Editez acest jurnal și merg la somn, e trecut de 12. Noapte bună!

Vineri

Îmi propun să ajung mai devreme la serviciu să coordonez echipa și să progresăm pe partea de procesare a arhivei.

Îl sun pe un prieten să-l felicit cu ocazia zilei de naștere, prefer metoda clasică. M-am bucurat ieri când am fost sunat de un vecin pur și simplu să mă întrebe ce mai fac, fără nicio ocazie și fără să-i trebuiască ceva. Online-ul are plusurile sale dar transferul vieții sociale pe online este o mare greșeală.

În a doua jumătate a zilei particip la o sesiune de informare online despre noua locație și noul mod de lucru pe care îl va avea Direcția noastră (dar și alte DG-uri) începând cu luna noiembrie. Mai exact, în premieră Comisia Europeană trece de la lucru în birouri separate la birou comun de tip deschis și cu teleworking obligatoriu de 1-2 ori pe săptămână și opțional de 2-3 ori pe săptămână. Astfel, toate întâlnirile vor fi de tip hibrid, cineva prezent fizic, cineva online. Toate astea pentru a economisi. Personal, nu cred că se merită de economisit pe aceasta, nu salut această dorință de online-izare și cred că instituțiile Uniunii își vor pierde astfel din identitate.

Le petrec pe Alexandrina și Elizabeth la aeroport și aștept cu griji cum vor ajunge.

Închei să scriu acest jurnal cu mare plăcere, ritmul accelerat al vieții contemporane și a provocărilor vârstei m-au îndepărtat de reflecție scrise și de așternutul gândurilor pe hârtie.