Maxim Edwards: „Există multiple motive ca lumii să-i pese de procesele democratice din țări precum Moldova”

Care este impactul clișeelor atribuite Republicii Moldova de mass-media internațională? În ce măsură disputele geopolitice influențează fenomenele politice din țară? La aceste și alte întrebări a răspuns Maxim Edwards – jurnalist originar din Marea Britanie, cunoscător al spațiului post-sovietic, și editor al portalului Global Voices. Corespondenta noastră a discutat cu el la cea mai mare conferință internațională media de la Chișinău din această toamnă, organizată de rețeaua de reporteri „n-ost” la începutul lunii. Jurnaliștii care au participat la conferință și-au propus să găsească abordări noi în relatările despre regiunea Europei de Est și a Europei în general.

Maxim Edwards: „Toți au fost luați prin surprindere de coaliția ACUM-PSRM, chiar și jurnaliștii și experții care urmăreau de mult timp situația din Moldova. Cel mai surprinzător pentru jurnaliști a fost că o astfel de coaliție s-a constituit într-o țară unde obișnuiau să explice toate procesele prin prisma geopoliticii şi din perspectiva „Rusia versus Occident”. Nu spun că perspectiva geopolitică nu e importantă pentru a înțelege Moldova, fără îndoială că este. Dar cred că, timp de mai mulți ani, pretextul luptei geopolitice a fost folosit pentru a ignora sau scuza corupția și acțiuni ilicite.

De aceea mulți observatori internaționali nu erau deloc pregătiți de coaliția ACUM-PSRM. Ei scriau despre Moldova, în mare parte, din perspectivă geopolitică, fără

o înțelegere profundă a fenomenelor locale de lungă durată. Mă refer, de exemplu, la acea lipsă tot mai acută de responsabilitate din partea autorităților din Moldova, la lipsa transparenței, la scandalurile de corupție ale guvernului precedent.

Drept urmare, cred că mulți observatori internaționali, pur și simplu, nu au înțeles la ce grad de frustrare s-a ajuns în Moldova și că totul era atât de grav, încât moldovenii au decis să lase deoparte diferențele geopolitice pentru a se uni împotriva corupției și să lupte pentru o guvernare transparentă. Acesta a fost cel mai surprinzător moment”.

Europa Liberă: De ce credeți că discursul despre geopolitică era atât de prezent în presa internațională? Din ce motiv jurnaliștii l-au adoptat fără să-l pună la îndoială?

Maxim Edwards: „Ar fi o minciună să spunem că e doar un rezultat al situației de după 2016, când au avut loc ingerințe în alegerile din Statele Unite. Dar cred că e vorba de un șablon dominant pentru această parte a

lumii. Plus la toate, scade numărul corespondenților străini, poate mai sunt câțiva la Moscova, la Berlin… Uneori, complexitatea politică și agenda actorilor dintr-o țară se reduc, pur și simplu, la termenii „pro-rus” și „pro-european”. Pe de o parte, se încearcă simplificarea culturii politice. Pe de altă parte, acum e foarte greu să stimulezi publicul străin, care e bombardat de știri de peste tot: de la Indonezia și Ecuador, până la Statele Unite și Islanda. Și atunci când știi că cititorii cunosc deja despre amestecul rușilor în afacerile interne ale unor state, devine clar de la sine cum să-i faci să le pese de Moldova - le spui că țara este pe prima linie a luptei geopolitice. Și într-adevăr este, într-un anume fel. Dar sunt sigur că această abordare aduce tot mai puține beneficii”.

Europa Liberă: Cum vă explicați asta?

Maxim Edwards: „Atunci când explici orice tensiune politică din țări precum Republica Moldova prin confruntări dintre Vest și Est, ajungi să-ți pui publicul în situația în

care el începe să creadă că, dacă astăzi miza e Moldova, mâine poate fi Bruxelles-ul sau Washingtonul. Și, uneori, miza nu e Bruxelles-ul sau Washingtonul, iar publicul se simte mințit de aceste clișee.

Cred că există multiple motive ca lumii să-i pese de procesele democratice din țări precum Moldova și de declinul democrației în țări ca Rusia, Belarus sau Kazahstan, și aceste motive nu țin numaidecât de geopolitică. Există o universalitate aici, pe care discursul geopolitic o anulează. Moldovenii vor să trăiască într-o societate echitabilă, transparentă și bine guvernată. Și nu neapărat pentru că vor să trăiască exact ca europenii. Mulți dintre ei vor acest lucru, evident, dar nu asta e ideea. Pur şi simplu, ei vor să trăiască mai bine.

Și, în calitate de observatori atenți, care analizează lucrurile cu un ochi critic, englezii și americanii ar trebui să privească aceste procese cu un pic mai multă introspecție, mai ales având în vedere problemele politice din țările noastre”.

Europa Liberă: Dar de ce ar trebui publicul internațional să cunoască în profunzime toate detaliile ce țin de situația din Republica Moldova și din țările post-sovietice?

Maxim Edwards: „Cred că simplificarea exagerată a acestor procese, pe care o observ în mass-media din Occident, deseori nici nu oferă detalii! Știți, cândva eram foarte sceptic față de multe clișee și acum îmi dau seama că scepticismul meu era oarecum justificat. Dar, cu cât cercetam și scriam mai mult despre Ucraina, Georgia, Armenia - țări care au suferit de pe urma unor clișee din

presa internațională, similare celor asociate cu Moldova -, tot mai mult înțelegeam că aceste clișee pot fi utile, ca un cârlig în titlu, pentru a atrage publicul, dar numai dacă urmează să le explici în profunzime. Și anume asta nu văd în multe exemple din presa străină. Da, de multe ori asta se explică prin reduceri de bugete și reporteri.

Sunt puțini editori, noi trebuie să publicăm cât mai mult cu mai puține resurse. Dar eu nu aștept ca un editor din Washington sau din Bruxelles să cunoască complexitatea politicii moldovenești. Ceea ce aștept de la ei este ca pentru o secundă să pună sub semnul întrebării prejudecățile lor despre aceste țări și să se întrebe dacă acestea sunt ceea ce vor să transmită publicului”.

Europa Liberă: Cât de utili mai sunt termenii „Europa de Est” sau „post-sovietic” cu referire la Republica Moldova? Mai are rost să fie folosite sau, pur și simplu, continuă să ofere context pentru cei care nu cunosc nimic despre această regiune?

Maxim Edwards: „Eu folosesc termenul de „post-sovietic” în articolele mele, nu însă „post-socialist”, de exemplu. Când folosești cuvântul „sovietic”, faci referire la un sistem de guvernare anume. Până la urmă, Moldova a făcut parte din Uniunea Sovietică o perioadă lungă din istoria sa. Am o problemă cu folosirea termenului „post-sovietic” atunci când e aplicat ca și cum explică ceva. Nu prea-mi place fraza „mentalitate sovietică”, cred că poate fi relativ înjositoare pentru unele țări. E ceva ce încerc să evit.

Centrul geografic al Europei a fost considerat și Belarus, și Lituania, şi multe alte țări, iar întrebarea: „Suntem Europa Centrală sau de Est?” amintește de perioada de

după Războiul Rece, de anii 1999... Pentru mulți central-europeni există o ierarhie de „est-europeni”. Unii spun: „nu ne numiți est-europeni, numiți-ne central-europeni”, „est-europenii sunt oamenii de undeva, de acolo, cu care noi doar ne comparăm”...

În cazul meu, încerc să fiu cât se poate de obiectiv și, atunci când numesc Moldova „est-europeană”, vorbesc, de fapt, despre o poziționare geografică pe care ar înțelege-o publicul meu. Poate în 10-20 de ani terminologia geografică se va schimba și asta înseamnă că o voi schimba și eu”.

Europa Liberă: Și credeți că acești termeni – post-sovietic, Europa de Est, Europa Centrală – vor dispărea la un moment dat?

Maxim Edwards: „E ok dacă folosești acești termeni drept coordonate geografice, dar nu ca o metaforă civilizațională. Cred că mulți jurnaliști occidentali, mai ales

cei de o vârstă înaintată, sunt înrădăcinați în acest discurs despre tranziție, în care societățile din Vest reprezintă standardul spre care toți ceilalți aspiră. Lucrurile se mai schimbă însă. Criza din centrul Uniunii Europene, criza democrației în America de Nord și în Marea Britanie ne arată că toți luptăm pentru guverne transparente, democrație, eradicarea corupției”.

Europa Liberă: Aplicați această filozofie și în ceea ce faceți zi de zi?

Maxim Edwards: „Avantajul meu e că niciodată nu am fost reporter de știri, în mare parte am fost editor. Periodic scriu articole, mai ales pe subiecte sociale. Sunt recunoscător pentru faptul că, preponderent, am lucrat în publicații care abordau probleme sistemice, care mocneau, iar poziția de editor mi-a oferit foarte multă libertate. Când publici materiale la zi, după o perioadă de timp, începi să observi aceste tendințe de lungă durată care ies la suprafață și despre care poți să scrii mai în profunzime. Eu, de exemplu, am colaborat cu jurnaliști din Moldova, le solicitam articole despre această regiune. Și era important pentru mine să le publicăm anume în limba engleză.

Cred că această abordare „de jos în sus”, în locul alternativei de a trimite un corespondent în acea țară,

poate fi foarte fructuoasă. Cred că și criza financiară va face ca editorii din mass-media internațională să învețe să colaboreze tot mai mult cu jurnaliști locali. Editorii, de asemenea, vor trebui să fie mult mai specializați în domeniile lor, ca să poată înțelege stereotipurile și prejudecățile jurnaliștilor locali atunci când scriu despre țările în care trăiesc. Dar asta mai înseamnă că ei pot face acest material pe mai puțini bani, cu mai multe detalii, mai rapid și evitând multe clișee. Cred că e un scenariu inevitabil pentru viitorul jurnalismului internațional. Și, în multe privințe, e o schimbare benefică, ce s-a lăsat așteptată”.