În desenele artistului Pavel Șilingovski, născut la Chișinău, vedem cum arăta Armenia în curs de transformare, la începutul perioadei comuniste.
Acest desene înfățișează femei armene care întind aluatul pentru a-l lipi pe pereții unui cuptor tonir. Este una dintre zecile de schițe realizate de artistul Pavel Șilingovski în Armenia sovietică în urmă cu aproximativ 100 de ani.
Pavel Șilingovski
ȘilingovskI s-a născut la Chișinău, pe atunci parte a Imperiului Rus, în 1881.
Peisaj basarabean și portrete de țărani, schițate în 1924.
Tânărul artist a studiat la Odesa, apoi la Sankt-Petersburg, unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții, dar inițial a fost inspirat cel mai mult de peisajul Basarabiei sale natale - un teritoriu aflat, în mare parte, în granițele Moldovei de astăzi.
O schiță intitulată Erevan, capăt de drum, realizată în 1925.
La începutul anilor 1920, artistul a călătorit în sudul Imperiului Rus, inclusiv în Peninsula Crimeea și în Caucaz. În timpul călătoriei, s-a îndrăgostit de Armenia, un loc în care avea să se întoarcă, iar și iar, tot restul vieții.
Atelierul unui fierar din Erevan în 1927.
Istoricul de artă Ekaterina Grisina scria că „atmosfera unică a Armeniei a fost aproape de sufletul [lui Șilingovski]. Îi amintea de Basarabia sa natală”.
Construcția unei hidrocentrale la Erevan în 1925.
În vreme ce statul sovietic a început să transforme societatea armeană în anii 1920 prin proiecte industriale masive și prin suprimarea religiei, Șilingovski a reușit, revenind aici, să adune imagini care ilustrează schimbările.
Gravură cu bivoli la Erevan în 1926.
La începutul anilor 1900,istoricul Thomas de Waal scria că Erevanul este un oraș cu „o populație mixtă de armeni [creștini] și musulmani, cu un guvernator rus și o atmosferă profund orientală”.
O schiță intitulată Tipuri de armeni, realizată în 1933.
Începând din 1915, Armenia a devenit un loc de refugiu pentru sute de mii de etnici armeni care au fugit de masacrele comise de turcii otomani, pe care Statele Unite și multe alte țări le numesc acum genocid.
Ruinele Catedralei Zvartnoț, lângă Erevan.
Ca și alți artiști din Uniunea Sovietică, Șilingovski a fost silit și el să se conformeze temelor și stilului realist-socialist.
Muncitorii reconstruiesc Leninakan (cunoscut astăzi sub numele de Gyumri) în 1927, după un cutremur major în 1926. Șase decenii mai târziu, orașul din nordul Armeniei avea să fie devastat din nou de un cutremur care a ucis aproximativ 38.000 de persoane în 1988.
Un măgar în bătaia furtunii lângă Catedrala Etcemiadzin.
În septembrie 1930, Șilingovski a fost arestat și reținut pentru că se bănuia că are legături cu naționaliștii români.
Mănăstirea Haghartsin din provincia Tavush din Armenia.
Artistul a fost anchetat de autoritățile sovietice în perioada de apogeu a represiunilor lui Stalin.
Portretul lui Vladimir Lenin de Șillingovski.
Unii istorici sunt de părere că Șilingovski s-a salvat grație portretelor lui Vladimir Ilici Lenin desenate pentru propaganda sovietică.
Cartierul Dzoragyugh din Erevan.
Șilingovski a fost eliberat din închisoarea din Rusia sovietică în decembrie 1930 și s-a întors curând în Caucaz.
Muncitori de la topitoria de cupru din Alaverdi, într-o schiță nedatată.
Construcția unui proiect fără nume, probabil în Armenia sau Georgia, în 1933.
Un sit religios, despre care se crede că este Mănăstirea Kecharis din provincia Kotayk din Armenia, schiță din 1933.
Fermieri, probabil în provincia Vayots Dzor din Armenia, în 1933.
După invadarea Uniunii Sovietice de către naziști, în 1941, Șilingovski a fost surprins de asediu în iubitul său oraș de adopție, Sankt Petersburg (pe atunci numit Leningrad). A murit de foame în aprilie 1942 și a fost îngropat într-o groapă comună alături de alți profesori de artă.
Groapa comună a profesorilor de artă de la Academia de Arte din Sankt Petersburg în cimitirul Smolensk, unde a fost înmormântat Șilingovski.
Unul dintre cei câțiva martori la înmormântarea lui Șilingovski observa că, în mijlocul suferințelor masive ale blocadei naziste, femeile care au săpat mormântul „se grăbeau să termine repede, flămânde și indiferente”.
Astăzi, opera lui Șilingovsk este păstrată în muzee din Rusia, Armenia și Moldova.