O relatare de la Ziua Diasporei în localitatea Manda, raionul Cahul, printre localnicii plecați la lucru în străinătate.
Your browser doesn’t support HTML5
Lumea din jur cu Tatiana Ețco
Lidia Forțu: „Mi se rupe inima când plec și mi se rupe inima când vin. Și așteptăm cu nerăbdare luna lui iulie și august să venim acasă. Poate vor fi schimbări în mai bine și o să ne întoarcem că avem casă mare făcută.”
Vasile și Lidia Forțu cu unul din copiii lor la Ziua Diasporei la Manta
Acum 7 ani, Lidia Forțu, împreună cu cei doi feciori a plecat în Germania la soțul ei Vasile de care fuseseră despărțiți mai bine de 12 ani. Niciodată nu au abandonat ideea de a reveni acasă, în satul Manta din Cahul, atunci când vor fi asigurați cu un loc de muncă sau în cel mai rău caz la bătrânețe. Din acest motiv îi interesează ce se întâmplă acasă și când este nevoie pun umărul la rezolvarea problemelor din satul natal, fie că fac donații de bani, de obiecte sau contribuie cu un sfat. Anul acesta, soții Lidia și Vasile Forțu și-au propus să ajute copiii de la școală și grădiniță.
Vasile Forțu: „Vreau să ajut copiii de la grădiniță care nu au haine să se îmbrace. Genți la școală vreau să cumpăr, jucării care n-au posibilitate copiilor să cumpere. Mi se rupe inima că în grădiniță nu sunt jucării și vrem să ajutăm cu hăinuțe, jucării, poate un aspirator, un mic ajutor pentru școală și grădiniță.”
Your browser doesn’t support HTML5
Diaspora de la Manta: la sfat și la pescuit
Pentru a consolida forțele băștinașilor plecați, dar și pentru a-i implica într-un mod organizat la identificare problemelor din sat și soluționarea acestora, autoritățile locale s-au gândit că ar fi cazul să treacă de la discuțiile pe Internet cu cei aflați în străinătate la o întâlnire pe viu. Denis Popov, care este plecat cu familia în Cehia de 11 ani, oricum nu-și vede viitorul decât acasă, la Manta, motiv din care a participat la majoritatea inițiativelor lansate.
Denis Popov: „Venim acasă o dată pe an, Internetul este unica sursă de legătură. M-aș implica în toate, principalul e să am posibilitate. Nu știu copiii noștri, dar noi oricum cred că o să ne întoarcem înapoi. Inclusiv acestea-i un motiv (de ce ne implicăm), dar vrem și să arate bine baștina, casa natală, să arate bine, să funcționeze, să aibă un viitor oarecare.”
Cei mai activi locuitori ai satului Manta, inclusiv dintre cei plecați, au decis să fondeze o asociație a băștinașilor, cu ajutorul căreia să-și unească forțele. În ultimii cinci ani, au fost create zeci de astfel de asociații în cadrul proiectului PNUD Migrație și Dezvoltare Locală.
Silvia Strelciuc
Silvia Strelciuc, facilitator local în cadrul acestui proiect, responsabilă inclusiv de satul Manta, este convinsă că diaspora este una dintre cele mai valoaroase resurse, dar care până acum nu a fost explorată, lucru pe care și-l propune să-l remedieze proiectul Migrație și Dezvoltare Locală.
Silvia Strelciuc: „Diaspora este foarte deschisă, doar că de la caz la caz sesizez faptul că ea încă nu este pregătită, fiindcă nu cunosc foarte bine ce se petrece acasă, nu cunosc foarte bine care sunt necesitățile noastre, care sunt așteptările noastre vizavi de ei, de aceea, procesul inițial de colaborare trebuie să se acseze pe comunicare foarte eficientă, operativă, pe consultare reciprocă, pe implicarea lor în luarea deciziilor, ca după aceasta să ajungem la etapa în care ei întradevăr să vină mult mai deschiși și să vină cu implicare, cu muncă, cu voluntariat atunci când vin acasă și nu în ultimă instanță și cu implicare financiară.”
Ziua Diasporei la Manta cu un Festival pescăresc
Silvia Strelciuc susține că este un proces de implicare reciprocă, învață și autoritățile publice cum să lucreze cu diaspora și invers. Autoritățile ar trebui nu doar să ceară de la diasporă, dar și să se gândească permanent ce poate satul să le ofere acestora.
Pentru că peștele și pescuitul este parte din identitatea sătenilor, Manta aflându-se în lunca Prutului, băștinașii rămași în sat au organizat pentru semenii lor plecați de acasă Festivalul pescarului. După ce au pescuit, gătit ciorbă de pește și dansat câteva hore ca la sud, măntașii au stabilit să se revadă și la anul.