„Pe jumătate miniștri și pe jumătate procurori”. Premierul cere demascarea schemelor de corupție

În prima ședință a guvernului, prim-ministrul Natalia Gavrilița le-a cerut miniștrilor să fie în primele luni de activitate „pe jumătate miniștri și pe jumătate procurori”. Eliminarea corupției și reformarea justiției se numără printre promisiunile asumate de actuala guvernare în campania electorală. Ce pârghii au la îndemână miniștrii pentru a-i trage la răspundere „pe bune” pe funcționarii corupți și cei responsabili de proasta gestionare a banului public?

„Pe jumătate miniștri și pe jumătate procurori”. Premierul cere demascarea schemelor de corupție

Premierul Natalia Gavrilița le-a cerut miniștrilor să verifice toate contractele de achiziție din ultima perioadă, identificând firmele „abonate” la cheltuirea de bani publici contrar reputației dubioase. Probele urmează ulterior să fie puse la dispoziția organelor de drept care să își facă datoria, a spus șefa executivului „Pe cetățeni îi interesează schemele după care au fost delapidați bani din ministere”, a concluzionat Natalia Gavrilița.

De-a lungul anilor, autoritățile publice și-au atras critici pentru modul în care cheltuie bani publici. Unele situații au ajuns obiect de bășcălie, în loc să fi fost cercetate de instituții abilitate. Fostul guvernator al Băncii Naționale, Bunăoară, Dorin Drăguțanu, explica în 2015 că are nevoie de două mașini de serviciu în eventualitatea în care una se strică, iar administrația Curții Constituționale a fost criticată pentru faptul că în anul 2020, an de pandemie, a inclus cheltuieli de 800 de mii de lei, adică puțin peste 40 de mii de euro, pentru procurarea unui automobil.

Ministrul Justiției, Sergiu Litvinenco, e de părere că fiecare ministru în parte ar avea suficiente pârghii pentru a opri anumite scheme de corupție, dar într-un final mingea va fi în ograda procuraturii:

„Doar procurorul poate trage persoanele la răspundere penală, ministrul nu poate trage la răspundere penală, nici chiar președintele nu poate să facă lucrul acesta. Pe de altă parte, oprirea schemelor se poate face inclusiv la nivelul instituțiilor statului. Dacă, de exemplu, se schimbă un ministru și depistează un contract de achiziție unde se vede că acolo numai achiziție legală nu există, deci, acel contract poate fi oprit.”

Jurista Centrului de analiză și prevenire a corupției (CAPC), Lilia Ioniță, a monitorizat de-a lungul anilor reformarea justiției și activitatea Autorității Naționale pentru Integritate. Potrivit expertei, în cazul în care este suficientă voință, autoritățile centrale ar putea „în timp util” să tragă la răspundere funcționarii cu reputație îndoielnică:

„În principiu, noi vorbim de anumite relații administrative care există între conducătorii ministerelor și cei din cadrul instituțiilor sau instituțiilor subordonate și atunci ei au mâinile dezlegate. Sunt anumite rigori, anumite drepturi și obligații care trebuie să le îndeplinească angajații acestor autorități. În momentul în care se depistează că ei au admis neglijență sau abuzuri, eu vă asigur că ministrul are la dispoziție tot instrumentarul necesar ca să reacționeze și să inițieze procesul de demitere a persoanelor compromise.”

Aceleași acțiuni pot fi aplicate și în cazul schemelor de corupție, spune Lilia Ioniță. Important însă este ca autoritățile publice să colaboreze constant cu procurorii anticorupție, pentru a se asigura că fărădelegile pe care le raportează vor avea și finalitate, în caz contrar, totul se va rezuma la o luptă anticorupție „de ochii lumii”, crede experta de la CAPC:

„Deci, ideea centrală este ca aceste scheme să fie puse pe stop și persoanele respective să fie scoase în afara sistemului. După asta organele de drept urmează să-și facă treaba, pentru că în momentul în care o să începem cu sesizări și o să așteptăm ca procurorii sau CNA-ul să se sesizeze până verifică ei o sumedenie de chestii, să vadă că au bănuială rezonabilă, noi ajungem în următorul cincinal până vom reuși să-i deconectăm de la banii publici.”

Lilia Ioniță mai spune că fără o reformare veritabilă a justiției, îndemnurile și promisiunile politice vor rămâne „doar pe hârtie”. Guvernanții ar trebui să se obțină pe lângă probe solide, sprijinul procurorilor și judecătorilor onești.