Ați văzut cât de repede se așază colbul după campania electorală? Ca după cireada satului care pleacă înfometată în zori ca să facă plinul.
Tot despre colb ne spune expresia s-a ales praful din ei, care avan îi mai place lui Creangă. Da, îi place. Prefer prezentul în cazul lui Ion Creangă, pentru că bunicul de la Humulești continuă să-și spună nemuritoarele povești, spre deosebire de zgomotoșii concurenți electorali din care s-a ales doar pulberea.
Desigur că se mai aud bălăngănind în căutarea de justificări pompoase și îndreptățiri naive. Dar sună tot mai înăbușit, ca talanga legată la gâtul unei capre bezmetice, ce-i dă de veste baciului pe unde hoinărește.
S-ar părea că cel mai greu suportă înfrângerea liota socialiștilor, înghesuiți în același borcan cu comuniștii. Că doar erau atât de hotărâți să dea foc la casă, cu două zile înainte de alegeri, când împărțeau pielea ursului ce se plimba în pădure. Deopotrivă cu șorcovarii teleghidați din exil. În realitate, se vede de la o poștă cum au răsuflat ușurați că au scăpat de promisiunile fanteziste și de sperietorile pe care le agitau la televizor.
Cea mai dificilă, firește, este situația câștigătorilor. Ei vor trebui să demonstreze că știu cum și, mai ales, că pot. Pe toate liniile de apărare pe care să le transforme apoi în direcții de ofensivă.
Iar cei mai imperturbabili rămân vălenașii, care-s departe de fojgăiala din capitală, iar Prutul care paște nori deasupra satului le amintește, iar și iar, unde-i veșnicia.