Your browser doesn’t support HTML5
Minutul electoral: „Pe timp de arșiță, cum să-i convingi pe oameni că plouă?...”
Nu e destul să porți haine de paparudă ori să desfaci umbrela deasupra capului, ca lumea să creadă că plouă cu găleata. Ai nevoie de diverse trucuri manipulatorii, ca să-i convingi pe oameni să rămână la adăpost, ferindu-se de furtună. Bunăoară, ca la teatru, lovești zdravăn cu hârlețul într-o covată ori spargi o placă de sticlă și efectul e asigurat. Exact așa procedează o casă de sondaje, care se întreabă dacă nu cumva grija exagerată a partidelor pentru diaspora are să trezească gelozia electoratului intern. Ce are ștampila primăriei cu coada vacii? Nu zic, CINEVA o fi având insomnii din cauza diasporei, dar de ce tu, carele te declari sociolog meseriaș, îi faci acelui CUIVA pe plac, lovind cu hârlețul în covată?! Pe cine vrei să înspăimânți?
Eu, bunăoară, ca parte componentă și indisolubilă a electoratului intern, n-am să mă simt ofensat dacă neamurile mele din Canada, Marea Britanie ori din America de Nord vor vota și ele paralel, perpendicular sau pe contrasens. Ori un alt exemplu. Numita casă de sondaje măsoară, între altele, cotele de mediatizare a celor mai vizibili lideri politici și - ce minune! - descoperă punctaje comparabile obținute de Maia, Igor, Igor, Vladimir și Gheorghe. Și nu vede nicio deosebire între notorietatea erectă stoarsă din scandaluri și spectacole macabre și vizibilitatea obținută din activități de rutină. După care se mai și face că plouă.
Deși au trecut 125 de ani de când Louis Lumiѐre a înspăimântat lumea cu trenul sosit în gara La Ciotat, procedeul rămâne în arsenalul matraBazlâcarilor.