Your browser doesn’t support HTML5
Minutul electoral: Porumbei și coțofene de companie
Sunt convins că nici un cuplu de tineri însurăței nu se gândește la semnificația obiceiului de a lansa porumbei după cununie. Dar numaidecât se conformează scenariului propus de agenția de ceremonii. E o șmecherie inventată de fotografi în cârdășie cu hulubarii, ca să ia niște bani în plus de la tinerii nerăbdători să scape de alai. Lansarea porumbeilor devine parte indispensabilă a tradițiilor strămoșești, pe care nimeni nu se mai încumetă să le pună la îndoială.
Tot așa, nimeni nu mai contestă deprinderea politicienilor să iasă în fața jurnaliștilor în compania unui grup de ortaci. Ei se aliniază îndărătul tribunei, ca puștii de la grădiniță în așteptarea lui Moș Crăciun. Cel mai isteț dintre ei spune poezia. Ceilalți îl acompaniază prin mimici și gesturi abia sesizabile. Chiar și o mișcare de sprânceană ori un holbat de ochi poate fortifica sloganul vociferat de orator. Alteori, ortacii politicianului stau ca o ceată de urători de la Văleni, doar că le lipsește toba și buhaiul. Alteori, apar ca niște backup dancers, cum se zice în showbiz-ul occidental, care au sarcina să tridimensioneze spațiul în care se produce oratorul. În franceză sună mai bine - corps de ballet, noțiune pe care rușii au transformat-o în kardebalet, imprimându-i o mare doză de vulgaritate cuvântului și spectacolului coregrafic. Tot la ruși, mai este noțiunea podtanțovka, însemnând mai puțini oameni, deci mai puțină cheltuială pentru porumbeii de ceremonie. Numai că imaginea pe care o vede omul la televizor trebuie să-i dea senzația că oratorul este în mijlocul unui puhoi de condrumeți, gata să-l urmeze până în pânzele albe, indiferent dacă se vor despărți sau nu apele în fața lor.
Până acum, competiția pentru cea mai spectaculoasă apariție ceremonială (recunosc, ador să-i aranjez pe concurenții electorali în diverse clasamente) a câștigat-o Andrei Spânu, cu galeria sa galbenă ce dădea senzația de viermuială grație pancartelor și fotocopiilor după poze inconfundabile cu Dodon făcând plajă. Locul doi i l-am atribuit lui Mark Tkaciuk și dispozitivului său de hipnotizare, cu rolul secund interpretat impecabil de Iurie Muntean. Iar pe treapta a treia a clasamentului olimpic s-a situat, la umila mea părere, Cavcaliuc & Co. Trebuie să precizez că din juriul care a stabilit cum arată clasamentul face parte și papagalul meu Michael, care locuiește mai mult pe televizor decât în colivie. Dar nu voi intra în amănunte privind modalitatea în care și-a exprimat atitudinea față de competitori papagalul meu Nimfa.