Misiunea a fost aprobată pentru prima dată de statele membre ale blocului comunitar în toamna anului 2022. Potrivit unei note conceptuale de la acea vreme, ea a fost înființată „cu obiectivul strategic de a contribui la consolidarea capacității militare a forțelor armate ucrainene pentru a sprijini Ucraina în lupta sa împotriva războiului de agresiune al Rusiei”.
La sfârșitul lunii noiembrie a aceluiași an, EUMAM Ucraina primea primii soldați ucraineni pentru instruire pe teritoriul UE. Iar până la sfârșitul acestui an, aproape 75.000 de ucraineni vor fi fost instruiți de țările UE. Având în vedere că planul inițial era de a instrui aproximativ 15.000 de soldați, se poate spune fără teama de a greși că misiunea a dat rezultate.
Cu o nouă președinție Trump la orizont, sunt temeri la Bruxelles că UE va trebui să ducă o parte mai mare din povara sprijinului financiar și militar pentru Ucraina. Finanțarea occidentală în valoare de 50 de miliarde de dolari, care acoperă întregul an 2025, a fost convenită de G7 la sfârșitul lunii octombrie. Prin comparație, EUMAM Ucraina a costat doar 362 de milioane de euro (388 de milioane de dolari) pe parcursul anului trecut.
Europenii ar putea fi nevoiți să apeleze din ce în ce mai mult tocmai la acest tip de inițiative, considerate eficiente din punct de vedere al costurilor de către diplomați. Prin urmare, se preconizează că bugetul anual pentru EUMAM Ucraina va crește la 408 milioane de euro în următorii doi ani și va fi finanțat prin Fondul european pentru pace (EPF), un „vehicul” în afara bugetului UE în care statele membre ale UE plătesc o cotă în funcție de venitul lor național brut.
Context profund: Începând de anul trecut, Ungaria a blocat mai multe tranșe din banii EPF care mergeau către statele membre ale UE. (Ideea este ca aceste state membre să trimită arme Ucrainei și apoi să primească compensații prin intermediul EPF).
EUMAM Ucraina a primit, totuși, undă verde de la Budapesta, chiar dacă discuția nu a fost complet lipsită de fricțiuni. A existat ideea ca blocul să extindă, chiar, misiunea pentru a include instruirea de către UE a soldaților ucraineni în interiorul Ucrainei. Ungaria s-a opus însă prin veto, și nu a fost singură: multe alte state membre se opun categoric oricăror „bocanci UE pe teren” - un lucru pentru care Franța, dimpotrivă, a făcut presiuni.
Cei care sunt în favoarea amplificării misiunii au susținut că nu este vorba de personal militar care să fie trimis în Ucraina, ci mai degrabă de administratori, de funcționari care supraveghează exercițiile de antrenament. În cele din urmă, a fost luată recent decizia de a prelungi misiunea, dar fără un mandat extins și doar cu un buget ușor majorat. În plus, la începutul anului 2025 va avea loc o evaluare strategică a EUMAM Ucraina pentru a se vedea dacă sunt necesare lucruri noi.
Și mai în profunzime:
- În acordul final privind EUMAM Ucraina, văzut de Europa Liberă, există o propoziție interesantă: „schimbul necesar de informații clasificate ar trebui să fie autorizat între EUMAM Ucraina și NATO Security Assistance and Training for Ukraine (NSATU)”. NSATU este în esență echivalentul NATO al EUMAM Ucraina, cu un sediu de 700 de persoane care se va deschide în Germania în această toamnă. Este un mic progres politic faptul că cele două organizații cu sediul la Bruxelles vor coopera efectiv, în sfârșit, într-o chestiune așa de importantă;
- Dualitatea aceasta duce la întrebări inevitabile la Bruxelles: De ce atât NATO, cât și UE organizează misiuni de antrenament pentru soldații ucraineni? Nu ar fi mai eficient dacă o singură organizație occidentală ar face acest lucru pentru a evita duplicarea? Răspunsul oficialilor NATO și UE este, de obicei, că toate eforturile - combinate sau nu - sunt bune pentru Kiev - și este bine că UE este angajată în măsuri cruciale de securitate, mai ales dacă o nouă administrație americană va retrage sprijinul pentru instrucția în cadrul NATO, în viitor.
- Dincolo de toate acestea, EUMAM Ucraina este doar o picătură în ocean. Un oficial ucrainean de rang înalt, care nu a fost autorizat să vorbească oficial, mi-a declarat recent că EUMAM Ucraina „acoperă doar o fracțiune din nevoile noastre”. Și, deși oferă o instrucție solidă și actualizată, de exemplu, în domenii precum deminarea și războiul cibernetic, nu oferă Ucrainei ceea ce își dorește cel mai mult: artilerie grea (împreună cu permisiunea de a o utiliza în interiorul teritoriului rus) și muniție.
- Un oficial al UE, care vorbește, de asemenea, sub protecția anonimatului, mi-a spus-o și mai tranșant: „Este bine că lucrurile astea utile se fac, dar nu sunt cele de care Kievul are cea mai disperată nevoie acum. Este o soluție tipic europeană - haideți să facem ceva, orice, pe care apoi să îl putem comunica ca pe o victorie majoră”.
- Și deși nu există nicio problemă cu banii în anul care vine, finanțarea ar putea deveni problemă în viitor. Serviciul de Acțiune Externă al UE a propus ca EPF să fie completat prin „contribuții voluntare”, în loc ca membrii UE să plătească o cotă obligatorie bazată pe VNB. În timp ce această metodă ar eluda potențialele vetouri viitoare, prin lipsirea țărilor neplătitoare de ocazia de a bloca decizii, unele state membre se tem că o schemă voluntară ar permite unor țări să se eschiveze de la plată, cu totul.
- În acest context, am înțeles că avocații blocului analizează în prezent tratatele UE pentru a verifica dacă bugetul comun al UE, care se ridică în prezent la peste un trilion de euro, poate fi utilizat și pentru cheltuielile de apărare. În mod tradițional, acesta nu a fost cazul, dar, având în vedere războiul în curs din Ucraina, situația s-ar putea schimba în anii următori.
Rikard Jozwiak este Editor pe probleme europene al Europei Libere. El poate fi contactat pe Twitter @RikardJozwiak sau pe e-mail la jozwiakr@rferl.org.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te