Dincolo de simpla știre, moștenirea lui Gorbaciov este ceea ce preocupă toate analizele, precum și contrastul violent dintre politica și personalitatea lui Gorbaciov cu ceea ce încarnează astăzi Putin.
«Cel mai occidental dintre ruși» este cum l-a numit în noaptea aceasta pe Gorbaciov televiziunea franceză LCI (TF1 info).
Dincolo de subiectul șoc care e moartea lui Gorbaciov și felul în care ea pune capăt unei epoci, la Londra, conservatorul The Times amintește rolul fundamental al acestuia în încheierea Războiului Rece, iar cotidianul stângii intelectuale londoneze The Guardian trece în revistă felul în care Putin a distrus moștenirea politică a lui Gorbaciov.
El Pais, în Spania, amintește cum Gorbaciov, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1990, devenise un critic al Rusiei contemporane a lui Putin și a atacurilor împotriva democrației. «Cum poate fi democratizată o dictatură?» pune întrebarea, la München, și Süddeutsche Zeitung.
La Repubblica, în Italia, analizează reacțiile extrem de moderate din Rusia, unde moartea lui Gorbaciov trece aproape neobservată, dacă nu chiar e primită cu satisfacție. La Repubblica îl citează astfel pe Vitali Milonov, deputat în Duma din partea partidului lui Putin, care spune că “moștenirea lui Gorbaciov poate fi comparată cu o catastrofă mai mare decât cea lăsată în urmă de Hitler”.
La Pervîi Kanal Artiom Șeinin comentează în acest timp „presupusul” avans militar al Ucrainei în Herson, în timp ce pe Rossia 1 Vladimir Soloviov, „propagandistul șef” al lui Vladimir Putin, își conduce talk-show-ul cu reportaje în direct din Donețk și comentarii de la oaspeții din studio ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pe rețelele de televiziune cele mai vizionate de ruși, moartea lui Mihail Gorbaciov nu este nici măcar o știre de „ultimă oră” pusă pe “burtieră”.
### Vezi și... ### Ultimul președinte al URSS, Mihail Gorbaciov, a încetat din viață la 91 de ani“Scandalul Watergate” al Greciei
Le Monde scrie iarăși și astăzi despre ceea e e numit “scandalul Watergate al Greciei”.
Am mai urmărit acest scandal în această rubrică a revistei presei: pe 26 iulie, liderul Mișcării Socialiste Panhelene (Pasok), Nikos Androulakis, dezvăluia că telefonul său a fost infectat de aplicația de spionaj electronic Predator. Pe măsură ce trec zilele și se succed dezvăluirile din mass-media de investigații din Grecia – Inside Story, Reporters United, Teleutaia Nea (Efsyn) și Solomon – guvernul Mitsotakis se vede din ce în ce mai încolțit. Vineri, 5 august, secretarul general al Cabinetului Primului Ministru care este și nepotul său, Grigoris Dimitriadis, a demisionat, urmat de Panagiotis Kontoleon, directorul Serviciilor de Informații (EYP).
Ceea ce e nou zilele acestea este că parlamentul a votat o comisie de anchetă. Luni, 29 august, un pas suplimentar a fost făcut odată cu votul opoziției pentru crearea acestei comisii parlamentare speciale de anchetă cu privire la responsabilitățile premierului Kyriakos Mitsotaki în acest scandal de stat.
În total, 142 de deputați din opoziție, într-o Adunare care are 300 de membri aleși, au votat pentru deschiderea respectivei anchete.
Ce s-a întâmplat? Pe 26 iulie, Nikos Androulakis, liderul Pasok-Kinal, a treia forță politică a Greciei, descoperă că telefonul său a fost vizat de programul spion Predator și interceptat de serviciile de informații grecești (EYP). El a acționat în justiție după o primă plângere a unui jurnalist specializat în probleme de corupție, Thanasis Koukakis, care a descoperit că și el fusese pus sub interceptare.
Scandalul, descris de presa locală ca fiind un „Watergate elin”, este cu atât mai mare cu cât, la câteva zile după alegerea sa în iulie 2019, șeful guvernului, Mitsotakis, a plasat EYP direct sub autoritatea sa, în timp ce acesta era atașat anterior Ministerul de Interne.
La Bruxelles, imaginea liderului grec Mitsotakis, prezentat în timpul alegerilor ca un reformator liberal capabil să conducă Grecia la creștere economică după un deceniu de criză, se vede acum grav afectată. Tendința lui Mitsotakis autoritarism aduce acum îngrijorare pe coridoarele Parlamentului European. Afacerea interceptărilor telefonice se adaugă investigațiilor privind respingerea ilegală și prin violență a migranților practicată de autoritățile elene, atacurile repetate asupra jurnaliștilor sau lucrătorilor umanitari, controlul asupra agenției de presă de stat și a serviciilor secrete. Potrivit presei locale, peste 15.000 de telefoane au fost recent monitorizate de serviciile secrete grecești, în creștere cu 30% față de 2019.
Elita economică a Braziliei îl leapădă pe Bolsonaro
Și tot Le Monde, în Franța, explică în detaliu cum elita economică a Braziliei îl leapădă acum pe populistul Jair Bolsonaro, în perspectiva viitoarelor alegeri.
Cu o lună înainte de alegerile prezidențiale și cu patru ani după ce s-a aliniat cu o majoritate covârșitoare în spatele președintelui în exercițiu, elita financiară din Sao Paulo nu mai este entuziasmată de acest lider extremist de dreapta, din cauza rezultatelor economice dezamăgitoare și a fugii masive a capitalului străin.
În 2018, acești „1%” din Brazilia au votat cu o majoritate covârșitoare pentru Jair Bolsonaro. Navigând pe mesajul respingerii stângii, candidatul de extrema dreapta (care și-a revendicat întotdeauna ca pe o glorie faptul că „nu înțelege nimic” din economie) a beneficiat apoi de abilitățile personale ale influentului Paulo Guedes, economist format la școala din Chicago, care l-a prezentat pe fostul militar elitei locale, la cocktail-uri și dineuri atunci foarte populare. Odată obținută victoria, Guedes a devenit în mod firesc ministrul Economiei al lui Bolsonaro.
Gestiunea dezastruoasă a crizei de Covid-19 și amenințările repetate ale lui Bolsonaro cu o lovitură de stat i-au nemulțumit profund pe prudenții patroni. Mulți și-au pus numele pe un manifest recent, scris de Facultatea de Drept din Sao Paulo și semnat de peste un milion de brazilieni. Semnul vremurilor: atotputernica Federație a Industriilor din Sao Paulo, cândva susținătoare activă a dictaturii militare (1964-1985), și-a publicat propriul său text în favoarea apărării instituțiilor. statului. O adevărată palmă pentru Bolsonaro.
Moartea lui Tanaru, «indianul din gaură»
Dar nu doar moartea lui Gorbaciov este tragică și rămânând la Brazilia Libération rezervă astăzi o pagină întreagă morții în singurătate, în jungla amazoniană, a unui indian care era ultimul din tribul său și care nu a dorit niciodată să se adapteze lumii moderne, sau să accepte măcar să fie contactat, ultimul indian care vorbea o limbă astăzi dispărută definitiv.
Despre acesta scrisese și The Guardian, din care aflăm că vreme de decenii, după ce prospectorii și fermierii albi intraseră pe teritoriul tribului său, ai cărui membri fuseseră uciși, el a rezistat tuturor încercărilor de a-l contacta, punând capcane și trăgând cu arcul cu săgeți în oricine se apropia prea mult.
El a fost „simbolul rezistenței popoarelor indigene izolate” din Brazilia, subliniază Agência Pública.„Indianul din gaură”, «indianul cu găuri» sau „Tanaru”, cum era uneori poreclit, a fost găsit mort de agenții Fundației Naționale Indiene (Funai), o organizație care apără drepturile popoarelor indigene din Brazilia.
„Timp de mai bine de douăzeci și cinci de ani, acest mitic indian, ale cărui nume, limbă sau etnie nu au fost niciodată cunoscute, a trăit într-o izolare completă într-o porțiune de pădure [amazoniană] din statul Rondônia, păzită de Funai”, amintește Agência Pública. Și asta „în ciuda presiunii intense din partea fermierilor și politicienilor pentru a pune capăt protecției teritoriului său, care acoperea aproape 8.000 de hectare”.
Potrivit O Estado de São Paulo, bărbatul a fost supranumit „indianul din gaură” din cauza „gropilor misterioase pe care le săpa în locurile în care trăia și se pitea”. În vârstă de circa 60 de ani, potrivit experților citați de New York Times, a fost găsit mort liniștit în hamacul său.