Felul în care s-a rezolvat criza politică de la Chișinău pare să fi readus lucrurile în secolul al XIX-lea, în perioada Belle Epoque, scrie Cristian Pîrvulescu în Observator cultural. Exact ca atunci, au intrat în acțiune „Marile Puteri”. „Uniunea Europeană (...) a acționat ca Putere, nu ca o organizație internațională. Într-o singură zi, vineri, 14 iunie, eforturile combinate ale celor trei Puteri (Statele Unite, Rusia și Uniunea Europeană) au dus la demisia guvernului Filip și, implicit, la căderea „regimului“ Plahotniuc”. Este așa-numita soluție consensuală.
Dar este oare pregătită clasa politică din Republica Moldova pentru o asemenea formulă? Poate că da, dacă este bine ghidată, e opinia politologului. El constată că „poziția României a ieșit fragilizată din această situație. Relațiile multor instituții românești cu Vladimir Plahotniuc au fost un impediment serios. Este o situație moștenită de acum un deceniu și pe care coabitarea conflictuală de la București nu a putut-o depăși”, mai spune Pîrvulescu. Din fericire, există și „coincidența că decizia de părăsire a puterii a fost luată de Vladimir Plahotniuc după întâlnirea cu consilierul prezidențial Bogdan Aurescu și echipa de negociatori români trimisă la Chișinău de către președintele Iohannis”.
Andrei Vlăsceanu reproșează României într-o postare pe blogurile Adevărul că, în criza din țara vecină, a acționat atipic, lent, „iniţial prin comunicate neangajante, de la nivelul Palatului Cotroceni şi Victoria, ulterior prin trimiterea unei scrisori către UE, pentru o colaborare comună, şi la final trimiţând o delegaţie comună, a celor două palate, la Chişinău, fapt care a și dus la rezolvarea situației”. Rezolvare dacă privim de sus, pentru că, scrie Vlăsceanu, „Moldova rămâne în no man’s land, fiind butonată extern prin actorii politici interni, unde alianţa «temporară» ACUM-PSRM exemplifică pactul tripartit privind reactualizarea «liniilor roşii» deja trasate de Rusia încă din 1992 în Transnistria şi reafirmate în 2014 prin Crimeea şi Donbas. Concluzia acestui comentator este că „Nu va exista nicio aderare la UE în 2030 sau 2040 sau 2050, din motive evidente. Unica şansă pentru toţi românii, ucrainienii, ruşii, găgăuzii şi bulgarii din Republica Moldova este Unirea cu România!”
Despre situația din România, pe un fond și aici încă euforic, a discutat Magda Grădinaru pentru ziare.com cu profesorul universitar Alexandru Gussi. Întrebarea esențială este cât are valabilitate cecul în alb primit de opoziție la alegerile europarlamentare din 26 mai. „La anul, răspunde Gussi, nu știm dacă valul anti-PSD va fi la fel de mare, probabil că nu.” Invitatul Magdei Grădinaru observă stângăcii, dacă nu cumva greșeli importante al opoziției grupate în alianța USR-PLUS, alături de liberali.
La moțiunea de cenzură introdusă de liberali, și care a fost respinsă de Parlament, opoziția nu a făcut un secret din faptul că „nu are interesul să preia puterea, ca și cum electoratul e făcut din strategi politici, nu din cetățeni care așteaptă și au dreptul să fie mai bine guvernați. Dacă acest drept le este refuzat din neputință e una, dar dacă e refuzat din motive strategice, acest refuz devine nelegitim și poate produce efecte neașteptate”.