Puțină lume neagă că ele au deschis noi orizonturi pentru cele două țări, creând oportunități economice, comerciale și politice. De-a lungul ultimului deceniu, Acordurile de Asociere au permis un regim liberalizat de vize, facilitând călătoriile cetățenilor moldoveni și georgieni în statele UE, și au consolidat relațiile comerciale.
În cazul Republicii Moldova, peste 65% din exporturile țării sunt acum destinate pieței UE, iar comerțul total cu Uniunea Europeană reprezintă 53,7% din volumul comercial al țării. Moldova a devenit oficial stat candidat la UE în iunie 2022, iar în decembrie 2023, a primit undă verde pentru începerea negocierilor de aderare.
Pe de altă parte, Georgia, deși a beneficiat de avantaje similare – inclusiv faptul că UE rămâne cel mai mare partener comercial, cu 20,9% din volumul total al comerțului – se confruntă cu provocări politice majore. În ciuda faptului că în 2022 Comisia Europeană a recomandat acordarea statutului de candidat la UE, progresul țării a fost încetinit de tensiuni politice interne și măsuri legislative controversate.
Unde se află acum cele două țări, la 10 ani de la semnarea Acordurilor de Asociere cu UE? Cum se compară progresul Moldovei și Georgiei în acest interval, având în vedere asemănările și diferențele dintre ele?
Construirea democrației: Provocările anilor ’90
După obținerea independenței de la Uniunea Sovietică în 1991, atât Moldova, cât și Georgia au început să-și construiască democrațiile tinere, confruntându-se cu provocări politice și economice majore. În anii ’90, Moldova a organizat alegeri parlamentare și prezidențiale, cu doi președinți succesivi care au contribuit la formarea instituțiilor democratice. Deși democrația era la începuturi, pluralismul politic era prezent, alimentat de competiția electorală intensă. Acest fenomen, descris de unii cercetători drept „pluralism implicit,” reflecta o situație în care slăbiciunea statului și fragmentarea guvernamentală împiedicau consolidarea unui regim autoritar, menținând totuși un grad de competiție politică vibrantă.
Georgia, în schimb, a fost dominată în anii ’90 de prezența puternică a lui Eduard Șevardnadze, fost ministru de externe al URSS, care a rămas o figură centrală până la începutul anilor 2000. Pe de altă parte, Georgia a fost una dintre primele țări post-sovietice care a experimentat o „revoluție colorată.” Revoluția Trandafirilor din 2003 l-a îndepărtat pe Șevardnadze, aducând la conducere pe Mihail Saakașvili, un lider pro-occidental care a lansat reforme ambițioase pentru combaterea corupției și modernizarea economiei. Războiul ruso-georgian din 2008 a marcat însă un punct de cotitură, lăsând răni adânci în societate. Pe de o parte, a accentuat temerile față de influența Rusiei, iar pe de altă parte, a amplificat nemulțumirile față de Saakașvili, perceput de mulți ca un lider autoritar și polarizant.
Ambele țări se confruntă cu provocări geopolitice similare, în special în privința „conflictelor înghețate” de pe teritoriile lor. În cazul Georgiei, războiul din 2008 a intensificat tensiunile și a consolidat prezența Rusiei în regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud. În Moldova, Transnistria continuă să rămână o regiune separatistă în afara controlului autorităților de la Chișinău, menținând o stare de instabilitate latentă.
Evoluția integrării europene: Progrese și obstacole
După alegerile parlamentare din 2009, Republica Moldova a pornit pe un drum dificil către integrarea europeană, încercând să respecte criteriile impuse de Uniunea Europeană pentru semnarea Acordului de Asociere și obținerea regimului fără vize. Această perioadă a fost marcată de eforturi politice și economice importante, dar și de provocări majore. Corupția endemică și influența oligarhică, ilustrate de figuri precum Vlad Plahotniuc, au subminat instituțiile statului, culminând cu furtul unui miliard de dolari din sistemul bancar – un scandal care a afectat profund încrederea cetățenilor în guvernare și în democrație.
Anii 2010 au fost caracterizați de instabilitate politică, schimbări frecvente de guverne și alianțe fragile, dar și de presiunea constantă a UE pentru implementarea reformelor. În ciuda acestor dificultăți, Moldova a semnat Acordul de Asociere cu UE în 2014 și a obținut regimul liberalizat de vize, deschizând astfel calea către o integrare mai profundă. Totuși, conflictele politice interne și influențele oligarhice au continuat să afecteze implementarea reformelor, limitând progresele în consolidarea statului de drept și în combaterea corupției.
Din 2020, când la șefia statului a venit Maia Sandu, fostă ministră a educației cu o bună reputație în cancelariile occidentale, Republica Moldova și-a construit treptat imaginea de țără decisă să se integreze în UE și să iasă din orbita Rusiei.
Între 2020 și 2024, Moldova a fost clasificată drept „Parțial liberă” în rapoartele Freedom House, cu un scor constant între 60 și 62 din 100. Deși s-au înregistrat progrese importante, corupția și ineficiența sistemului judiciar rămân provocări majore. Freedom House a subliniat dificultățile în implementarea reformelor anticorupție și limitările independenței justiției. Totuși, au fost luate măsuri semnificative pentru reducerea vulnerabilităților externe, inclusiv restricționarea propagandei ruse, și pentru consolidarea reprezentării de gen – femeile ocupând acum peste 40% din locurile din parlament.
În pofida acestor realizări, Moldova continuă să se confrunte cu inegalități socio-economice și un sistem judiciar insuficient reformat, afectat de corupție structurală. Aceste probleme complică stabilitatea politică și procesul de consolidare democratică, punând în continuare presiuni asupra parcursului european al țării.
Între 2020 și 2024, statutul Georgiei în rapoartele Freedom House a rămas „Parțial liberă,” cu un ușor declin al scorului de la 61 la 58 din 100. Deși alegerile recente au fost competitive, potrivit observatorilor europeni, acestea au fost marcate de acuzații privind cumpărarea de voturi, intimidarea alegătorilor și utilizarea abuzivă a resurselor administrative. Influența oligarhică, în special a lui Bidzina Ivanișvili, un om de afaceri si fost prim-ministru al Georgiei, a continuat să submineze procesele democratice și să afecteze rezultatele politice. Libertățile civile au regresat, fiind raportate atacuri asupra presei și numiri judiciare partizane.
În 2024, Parlamentul Georgiei a adoptat o controversată lege privind „agenții străini,” în ciuda protestelor masive de stradă. Legea impune organizațiilor civice și media care primesc mai mult de 20% din finanțare din străinătate să se înregistreze ca „agenți ai unei puteri străine.” Criticii consideră că legea este o copie aproape fidelă a legislației similare din Rusia, ca și alta, anti-LGBT, și contravine standardelor Uniunii Europene, blocând potențialul progres al Georgiei către integrarea europeană.
Mărturiile georgienilor: Între speranță și dezamăgire
Relatările georgienilor cu vederi pro-occidentale dezvăluie o imagine profund emoționantă a unei societăți prinsă între aspirațiile europene și realitatea unui climat politic tot mai opresiv. Din cei cinci georgieni intervievați pentru acest articol, patru au preferat să rămână anonimi, temându-se de posibile repercusiuni din partea serviciilor speciale sau de pierderea locurilor de muncă. O psiholoagă din Tbilisi, marcată de situația actuală, a mărturisit că evită să se gândească la politica din țară pentru că „o doare prea mult” să reflecteze la ceea ce se întâmplă. Un alt interlocutor anonim a spus că, deși susține cu pasiune valorile europene, sentimentul de neputință față de direcția țării este copleșitor.
Un alt aspect este modul în care Partidul Visul Georgian a acaparat puterea. O profesoară de sociologie de la una dintre universitățile din Tbilisi, care a preferat să rămână anonimă, a comparat strategia lui cu o metaforă grăitoare: „Nu au aruncat broasca în apă fierbinte imediat, ci au pus-o în apă caldă și, încet-încet, au crescut temperatura.” La început, partidul Visul Georgian a câștigat alegerile legitim, dar treptat și-a consolidat controlul prin plasarea oamenilor loiali în instituții-cheie, influențarea presei și intimidarea vocilor critice.
Interlocutorii georgieni au mai menționat că, în mod paradoxal, Visul Georgian nu a rupt cu tradiția europeană atunci când a preluat puterea în 2012, după prima tranziție democratică a puterii din istoria modernă a Georgiei. Sub conducerea sa, Georgia a semnat Acordul de Asociere cu UE în 2014 și a obținut regimul de călătorii fără vize pentru cetățenii săi în 2017. Tot în 2017, parlamentul dominat de Visul Georgian a modificat Constituția pentru a include integrarea deplină în UE și NATO ca obiectiv constituțional obligatoriu. Această schimbare a fost văzută ca un pas îndrăzneț, obligând instituțiile statului să ia toate măsurile necesare pentru a îndeplini acest scop.
Politica de erodare a instituțiilor democratice este adesea justificată prin promisiunea de a evita războiul cu Rusia. Frica de război rămâne o temă centrală în societatea georgiană, marcată de trauma conflictului din 2008. Partidul Visul Georgian capitalizează pe această teamă, prezentându-se drept singura forță politică capabilă să mențină pacea. Profesoara de sociologie a explicat că oamenii au votat cu Visul Georgian tocmai din cauza temerii că partidele de opoziție ar putea duce țara într-un conflict cu Rusia. „Georgienii nu vor să fie un al doilea front, o a doua Ucraina,” a subliniat ea.
În același timp, amărăciunea legată de stagnarea democratică este evidentă. O altă profesoară a rezumat frustrările multor georgieni prin cuvintele: „Protestele au devenit o rutină nefericită pentru mulți dintre noi, semnalând nu doar un eșec al guvernului de a asculta cetățenii, ci și incapacitatea de a asigura stabilitatea politică și reformele necesare pentru integrarea europeană.”
În ciuda acestor dificultăți, există voci care păstrează speranța. Levan Makharadze, un antreprenor din sectorul imobiliar care locuiește în Tbilisi, descrie Acordul de Asociere cu UE drept un document istoric pentru Georgia. El subliniază importanța regimului fără vize și accesul la piețele europene pentru Georgienii de rand, deși recunoaște că standardele ridicate impuse de UE rămân o provocare pentru mulți producători locali. Cu toate acestea, Levan rămâne optimist, văzând în generația tânără, educată în Europa și expusă valorilor democratice, cheia pentru un viitor mai bun al Georgiei.
Flux și reflux de tineret
Această încredere în generația tânără este susținută de analiza realizată de Anne Campbell, o expertă americană care a studiat comparativ Moldova și Georgia în 2014, concentrându-se pe diferențele de implicare dintre tinerii celor două țări. Campbell a remarcat că, în perioada în care și-a realizat studiile, tinerii georgieni erau inspirați de reformele anterioare și de deschiderea către UE, ceea ce îi determina să se întoarcă acasă pentru a se implica activ în guvernare, societatea civilă și educație. În schimb, moldovenii, reflectând un ritm mai lent al schimbărilor în țara lor, erau mai sceptici, iar mulți dintre ei preferau să se angajeze în diaspora sau să contribuie la dezvoltarea țării din străinătate, prin remiterea de fonduri și susținerea familiilor.
Această dinamică reflectă natura ciclică a politicii în ambele țări. Atunci când există reforme și progrese democratice, tinerii educați în străinătate tind să revină acasă pentru a contribui activ la dezvoltare. Însă, în perioadele în care reformele stagnează sau sunt compromise, aceștia preferă să rămână în străinătate, unde își pot valorifica mai bine educația și experiența.
Epilog
În timp ce Moldova și Georgia împărtășesc aspirații europene similare, parcursurile lor reflectă contraste importante. În ultimii ani, Moldova a făcut pași mai hotărâți către integrarea europeană, în ciuda provocărilor legate de corupție și reforme incomplete. Există însă un consens pronunțat că viitorul acestui parcurs depinde de menținerea la putere a partidelor pro-europene, mai ales în contextul alegerilor parlamentare din 2025, când influența partidelor pro-ruse ar putea ieși la suprafață. În schimb, Georgia se confruntă cu stagnare democratică și influențe oligarhice care îi subminează progresul. Viitorul lor european depinde de capacitatea fiecărei țări de a depăși aceste obstacole și de a rămâne fidelă valorilor democratice pe care le urmărește.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te