Moldova între războiul lui Putin și urgența reformelor

Circulă de două zile pe rețelele de socializare un filmuleț însoțit de o fotografie cu una din locuințele distruse de racheta rusească în orașul ucrainean Dnipro – acel bloc secționat ca printr-o lovitură de satâr, sâmbătă, 14 ianuarie, când au murit, potrivit unui bilanț provizoriu, 44 de persoane, dintre care 5 copii.

Filmulețul video, de care spuneam, înregistrează ziua de naștere a unei fetițe blonde, alături de părinții și surioarele ei – una mai mică, în brațele tatei, și alta mai mare. Fetița, emoționată, suflă în tortul cu 4 lumânări – 4 anișori. Familia îi urează „La mulți ani” și o îmbrățișează.

Nu se vede doar persoana care filmează. În imaginea alăturată filmului e aceeași bucătărie, după ce explozia i-a pulverizat peretele exterior. Încăperea nu pare foarte devastată, mobila e intactă, masa, scaunele, frigiderul, vasele din chiuvetă, totul arată de parcă locatarii săi tocmai au părăsit-o. Pentru că nu are perete despărțitor, ai impresia că e o scenografie de teatru.

Bucătăria din blocul de apartamente din orașul Dnipro, distrus de o rachetă în urma atacului Rusiei cu rachete asupra Ucrainei în ziua de 14 ianuarie 2022

Locuința din secvențele filmate, susține presa, este a lui Mihail Korenovski, antrenor de box, mort în urma atacului rusesc din 14 ianuarie, ceilalți membri ai familiei sale se pare că au supraviețuit, pentru că ieșiseră afară cu puțin înaintea deflagrației.

Imaginea bucătăriei din orașul ucrainean bombardat de ruși mi-a amintit de un documentar filmat în vara lui 1945, în Germania. Ostilitățile s-au încheiat, e pace, locuitorii mișună printre grămezile de moloz și fiare contorsionate, căutându-și de treburi, iar clădirile avariate – la fel, parcă secționate cu un satâr de măcelar – expun vederii interioarele unor sufragerii și dormitoare, după ce pereții exteriori s-au prăbușit, loviți de obuze. Patetică, tulburătoare această dezgolire a intimității umane.

În acel documentar postbelic urma să revină la viață, să se reconstruiască nu doar Germania, ci și restul Europei, afectate de război. Când se va termina coșmarul din Ucraina? Nu știe nimeni. Putin vrea să escaladeze luptele. Se vorbește despre o mobilizare mai mare în februarie-martie, analiștii iau în calcul și un atac dinspre Belarus, judecând după concentrarea militară rusească de acolo...

Pe acest fundal îngrozitor de la frontiera de est a Republicii Moldova, guvernarea de la Chișinău nu poate uita că are o agendă europeană de îndeplinit, că obținerea statutului de țară-candidat la aderare, venită ca o încurajare în condițiile agresiunii rusești și ca bonus de încredere pentru Maia Sandu, implică reforme profunde, de substanță, care înseamnă și costuri sociale, și rezistență la schimbare din partea vechilor structuri, și luptă împotriva corupției endemice, omniprezente.

În draftul raportul Comisiei Europene privind gradul de îndeplinire a acquis-ului comunitar, care a devenit cunoscut la începutul acestui an, se constată că Republica Moldova înregistrează rezultate mai slabe decât Ucraina și Georgia în aplicarea legislației europene.

Este primul declic, primul semnal de alarmă de la Bruxelles, după o perioadă în care dinspre cancelariile europene s-au auzit doar aprecieri și laude la adresa Chișinăului. Și tocmai acest orizont de așteptare fisurat prinde cumva pe picior greșit guvernarea.

Autoritățile moldovene așteaptă raportul final, dar e clar, o știau și înainte că au mult de muncit. Justificarea lor este că lacunele sesizate de Comisia Europeană sunt povara moștenită de la predecesori, „molozul” acumulat timp de 30 de ani în instituții, în economie, în societate. Și că agresiunea rusească din Ucraina a îngreunat foarte mult realizarea agendei de reforme, susținută masiv de cetățeni în alegeri.

Sunt argumente valabile. Destabilizarea provocată de agentura rusească, atacurile cibernetice, alarmele cu bombă din instituții, protestele organizate și plătite de penalul Șor cu sprijinul Moscovei și al altor oligarhi fugari, au pus în evidență slăbiciunea statului. Apoi și unele poticneli de pe parcurs – complicata filtrare a judecătorilor și procurorilor de elementele corupte, proiectul Legii Magnițki, inspirat după model occidental și cerut de societatea civilă și de partidele proeuropene extraparlamentare, încercarea de a împăca nevoia de a-i penaliza pe marii hoți cu normele constituționale, invocate tot de societatea civilă – anevoios exercițiu!

Sugestiile experților trebuie ascultate, dar ne întrebăm dacă tot mergând pe calea concilierii/ajustării/armonizării și, vorba ceea, suflând și în iaurt, va mai rămâne ceva din Legea Magnițki? Să nu se repete istoria cu faimoasa Declarație privind dezoligarhizarea statului, votată de guvernarea PSRM-ACUM, în vara anului 2019, document din care nu s-a ales nimic, nu a produs niciun fel de efecte juridice. Să nu se întâmple așadar și cu Legea Magnițki la moldoveni ceva de genul: „să reformăm totul, dar să nu se schimbe nimic!” Curat Caragiale!

Majoritatea reformelor sunt în stadiu incipient, zice draftul Comisiei Europene, dar asta pentru că, explică guvernanții, am avut de stins „incendii” neprevăzute, a trebuit să căutăm bani pentru combaterea crizei energetice și a celei sociale.

Există însă, spun criticii de la Chișinău ai guvernării, și factori subiectivi agravanți, și anume: indecizia politică aproape cronicizată, expertiza deficitară, sabotarea profesioniștilor „în beneficiul” fidelității de partid, rivalitățile din interiorul PAS care, neavând o opoziție solidă în parlament, își inventează propriile disensiuni. „Nu există dovezi în acest sens, replică premierul Natalia Gavrilița, suntem un partid democratic și pluralist, e firesc să avem și discuții în contradictoriu, să mai sară și scântei. Ne ține sudați, consolidați, grija față de țară și dedicația pro-reformă”.

Moldova, actuala guvernare proeuropeană se află cumva strânsă între războiul lui Putin, care amenință să se reverse peste hotarele Ucrainei, spre vest, și cerințele Uniunii Europene care, cu toată simpatia față de echipa Maiei Sandu, nu va face rabat de la exigențe, pentru că nu vrea să aducă în interiorul comunității – acolo unde decizia e colectivă – un stat nereformat, măcinat de corupție, sărăcie și ineficiență instituțională.

Lipsa de alternativă democratică la actuala putere va pondera desigur criticile oficialilor europeni, care vor oferi întreg sprijinul posibil pentru ca Moldova să reușească. Problema cea mare pentru PAS vine dinspre corpul electoral, unde nemulțumirile se acumulează, iar asta înseamnă că „argumentul război” nu mai funcționează ca în primele luni, în pofida faptului că s-au depus eforturi maxime pentru amortizarea scumpirilor și ușurarea vieții.

Politica e o meserie ingrată, oamenii au memoria scurtă, simpatiile sunt variabile, manipulările adesea sunt mai eficiente decât adevărul. Odată ajuns la putere, trebuie să prevezi și să contracarezi, pe cât posibil, aceste riscuri. Împreună cu toți cei care-ți împărtășesc valorile și convingerile, dincolo de apartenența de partid.

Punctele de vedere exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.